Gheorghe Hurmuzaki si ziarul "Bucovina"
"Gazeta româneasca pentru
politica, religie si literatura" - primul ziar din
[1]. Dificultatile care se puneau în calea realizarii acestei idei erau multe, dar mai ales era vorba de partea materiala care a trebuit sa cada exclusiv în seama familiei Hurmuzaki. Se ia hotarârea ca ziarul proiectat sa iasa în limbile româna si germana, în text paral 424x232e el, cu periodicitate saptamânala si sa poarte numele "Bucovina". Pentru aceasta se cerea însa ca cel ce va sta în fruntea lui sa fie la înaltimea vocatiei si sa cunoasca perfect ambele limbi. Alegerea a cazut si de data aceasta pe fratii Hurmuzaki. Cel harazit sa fie primul redactor al "Bucovinei", "gazeta româneasca pentru politica, religie si literatura", a fost Gheorghe.
[7]., ale moldovenilor Vasile Alecsandri ,M. Kogalniceanu, C. Negri, V. Pogor; a muntenilor Dimitrie Bolintineanu, , V. Cârlova; ardelenilor Andrei saguna, G. Baritiu si mai ales a lui Aron Pumnul.
Colaborarea gazetei "Bucovina" cu românii din Principate
[10]. G. Baritiu a semnalat aparitia gazetei Bucovina într-o nota înserata în "Foaie pentru minte..."si intitulata "O noua gazeta româna", apreciind ca articolele care apar în coloanele ziarului "sunt pline de foc patriotic", iar în alta nota din aceeasi foaie , facea apel ca românii transilvaneni sa se aboneze la gazeta "Bucovina", deviza acesteia fiind similara cu cea a foilor brasovene: "Unitatea organica a celor trei milioane de români din monarhia habsburgica" . La începutul lunii septembrie 1849 G. Baritiu paraseste Bucovina si se întoarce la Brasov, la îndemnul episcopului Andrei saguna si a lui Andrei Muresanu. Plecarea sa din Cernauti este însotita de urmatoarele rânduri aparute în gazeta "Bucovina" : "Astazi a plecat de aici, spre a se întoarce în nefericita sa patrie, dupa o petrecere de câteva luni în mijlocul nostru, domnul G. Baritiu, redactorul mult renumitei "Gazeta de Transilvania"Barbat puternic la vorba ti la fapta , patriot luminat si nationalist învapaiat , iubind natia sa, ca si întreaga sa patrie, neprieten teoriilor utopice, fiind un om practic înainte de toate, în societate placut, amabil, în caracterul sau nepatat, pilduitor ca sot, parinte si amic, D-lui lasa la toti, care au avut bucuria a-l cunoaste mai de aproape, cea mai sincera stima a multora sale merite si o vie parere de raudespre plecarea sa..." .
[13]. Cei doi se unesc în apararea unor idei ce îi intereseaza deopotriva pe românii din cele doua provincii românesti , cum a fost si cazul polemicii iscate între "Bucovina"si unele ziare nemtesti în problema Transilvaniei. O îndelungata si apriga polemica se poarta cu ziarul sasesc "Siebenburger Bote". Abia ajuns acasa, Baritiu este solicitat de Al. Hurmuzaki sa-i dea datele necesare pentru a le raspunde celor de la ziarul sasesc, care aruncasera gazetei bucovinene epitetul de "calomniatori dosenesti". Al. Hurmuzaki îl roaga pe Baritiu sa intervina în discutie, fiind convins ca numai el, cu autoritatea sa de istoric al Transilvaniei, îi poate reduce la tacere pe cei de la "Siebenburger Bote". "Nimeni nu ar fi în stare a-i lovi ca D-ta, nimeni nu-i va sfarma cu puternica-ti si maiestoasa pana a veteranului între publicistii români, ca D-ta" .
[15]. Din Constantinopole, Vasile Alecsandri a promis ca va trimite ziarului un bogat material , fiinca dorea ca "Bucovina" sa devina cel mai bun organ al raspândirii ideilor frumoase printre români . Alecsandri s-a tinut de cuvânt si i- a trimis lui Alecu un nou ciclu de poezii , însotindu-le cu un studiu în forma de scrisoare. Din acesta serie de poezii populare trimise de Alecsandri faceau parte între altele poeziile: Codreanul, Toma Alimos, Blastamul,Sburatoriul, Calugarita, publicate în "Bucovina"în lunile octombrie 1849 si ianuarie-februarie 1850.
Avertizarile si sistarile gazetei "Bucovina
[20]. Ca urmare, guvernatorul trimite, la 3 aprilie 1850, o nota redactiei, prin care o avertizeaza ca autoritatile nu vor accepta sa se scrie în continuare, în felul de pâna atunci, despre chestiunile politice din Austria si Principatele Române .
Cu toate piedicile puse de autoritatile austriece, gazeta "Bucovina", va reaparea, în zilele de 13 si 20 septembrie 1850, într-un moment cândpublicul românesccredea ca a încetat sa mai apara. Dupa aceata vor mai aparea trei numere, ultimul fiind cel de pe 2 octombrie 1850,dupa care gazeta a apus faara un prealabil anunt.
Opera culturala si nationala înfaptuita de gazeta "Bucovina" este incomensurabila. Ea devine cu atât mai importanta daca ne gândim la toate greutatile cu care a avut de luptat ziarul, si nu este vorba aici de greutatile de natura tehnica cu tipografia Eckhardt, nici de cele de natura redactionala, ci este vorba în special de greutatile de natura politica, cu deosebire de cele legate de cenzura.
Dupa suspendarea "Bucovinei"a fost cu neputinta întemeierea altui ziar românesc. Partidul Hurmuzakestilor se va folosi pentru a-si duce lupta mai departe, de ziarul românilor din Banat, redactat de Vicentiu Babes, apartinând bogatei si importantei familii mocioni si de ziarul "Albina" din viena, la care redactorul Vasile Grigorovita, era de origine bucovinean, si uneori de "Concordia" din Pesta care aparea din 1860. Mari sunt meritele familiei Hurmuzaki pentru Bucovinasi pentru românism dar faptul ca au editat la Cernauti, în anii 1849-1850, un ziar polituc românesc, li se va socoti drept unul dintre cele mai mari merite ale lor. Fratii Gheorghe si Alexandru Hurmuzaki, ajutati în scrisul lor de ceilalti frati Constantin si Eudoxiu, încurajati si povatuiti de incomparabilul lor tata, au patruns în glasul vremii si au înteles obligatiile ce le incumba fata de românii de pretutindeni. Neluând în seama truda si cheltuielile , acesti frati s-au angajat fara ezitare la greaua munca a editarii unui ziar national, pentru apararea intereselor politice ale Bucovinei si pentru discutarea problemelor din Moldova, Muntenia si Ardeal. Astfel, gazeta "Bucovina" a devenit cu adevarat organul politic al românilor de pretutindeni, în lupta lor de eliberare si emancipare, de unitate nationala si statala.
George Baritiu, Familia Hurmuzaki. Prefata la volumul Eudoxiu cavaler de Hurmuzaki, Fragmente din istoria românilor, Tomul I, Bucuresti, 1879, p. XIII-XXIX.
Teodor Balan, Fratii George si Alexandru Hurmuzachi si ziarul "Bucovina", Societatea tipografica bucovineana, Cernauti, 1924, p. 12.
Cornelia Bodea, 1848 la români. O istorie în date si în marturii, vol. II, Editura stiintifica si enciclopedica, Bucuresti, 1982, p. 958-959.
Apud Mircea Cenusa, George Baritiu si ziarul "Bucovina", în Anuarul Muzeului judetean Suceava, nr. VI-VII, Suceava, 1879-1980, p. 1818.
Apud N. Banescu, Gh. Baritiu. Legaturile sale cu românii din celelalte parti, în Convorbiri Literare, nr. 7/1908, p. 18.
Leonida Boicu, Austri si Principatele Române în vremea razboiului Crimeii ( 1853-1856 ), Editura Academiei, Bucuresti, 1972, p. 69.
N. Banescu, Corespondenta familiei Hurmuzachi cu Gheorghe Barit, Valenii de Munte, 1911, Anexele XXII-XXIII.
|