JURNALISMUL SPORTIV IN TELEVIZIUNE - ASPECTE GENERALE

JURNALISMUL SPORTIV ÎN TELEVIZIUNE - ASPECTE GENERALE

Notiuni generale privind jurnalismul sportiv

Nu este greu de observat motivul pentru care sportul este atît de captivant pentru mass-media. Ofera acelasi numar de pagini sau aceeasi durata de transmisie indiferent de ceea ce se întîmpla sau nu în lume, însa stirile forte sînt imposibil de prevazut. Mai mult, reportajele generate de guverne si de politicieni sînt adesea considerate plictisitoare de catre multe persoane si, cum partidele politice se strîng laolalta pe teren neutru pentru a obtine sustinere din partea poporulu, acestea si-au pierdut puterea de a da nastere unor controverse si dezbateri.

Sportul este exact opusul acestora. E previzibil, în sensul ca persoanele din domeniul mass-media stiu cu cîteva luni înainte data la care au loc marile evenimente, are parte de propria agitatie si de propriul lui dramatism, precum si de o distributie de vedete.

jurnalist sportiv este alcatuita din doua cuvinte - sportiv si jurnalist -, iar pentru a reusi în acest domeniu, jurnalistului trebuie sa-i placa enorm de mult ambele preocupari. Nu este suficient ca jurnalistului sa-i placa doar fotbalul, atletismul sau cursele : el trebuie sa aiba capacitatea de a oferi si altora din cunostintele si entuziasmul dumneavoastra, într-un 14114c29o mod activ si antrenant, si sa fiti dispus sa va dedicati exersarii abilitatilor de a scrie la fel de mult ca sportivii despre care scrieti.

Jurnalismul sportiv este o forma specializata de scriere, fiind fragmentat în mai multe sectiuni mai mici. sporturile si echipele preferate, iar daca jurnalistii sportivi nu vor sa para slabi si prost informati, atunci ar trebui sa nu fie mai prejos în ceea ce priveste nivelul cunostintelor. A fi la curent cu evolutiile recente dintr-un sport important e o slujba cu norma întreaga. Putini sînt jurnalistii ce îsi pot alege sporturile si evenimentele despre care sa scrie. Acestia sînt, în general, cei mai straluciti, cei mai spirituali si incisivi editorialisti sau autori de reportaje cu un stil propriu, care dau "culoare" momentelor-cheie din lumea sportului.

Dar a scrie despre sport înseamna mai mult decît a acoperi evenimentele importante. Oricum, mass-media detin un spatiu suficient de mare, pe care trebuie sa-1 umple, orice s-ar întîmpla, si face acest lucru stîrnind curiozitatea consumatorilor de stiri, oferindu-le parti dintr-un anumit eveniment, facînd profiluri ale participantilor si analizînd performante, pastrînd totodata un fond constant de stiri si articole. Sportul iese deseori din paginile sportive atunci cînd activitatile personalitatilor marcante ocupa prima pagina a ziarelor, ajung pe primul loc în buletinele de stiri sau se desfasoara în domenii specializate, precum moda, afacerile ori medicina.

Pentru a trata subiectele sportive cu succes, ziaristul trebuie sa cunoasca cerintele mijlocului de comunicare pe care îl utilizeaza si sa înteleaga audienta ce va beneficia de articol. Ziarele serioase si populare, ca si revistele sportive specializate au un stil unic, iar subiectele sportive sînt tratate în mod diferit de catre ziaristi.

Principile jurnalismului sportiv sunt de fapt aceleasi ca si pentru jurnalismul în general: obiectivitate, impartialitate, corectitudine, rapiditate. Doar ca materiale sportive au un stil aparte, un limbaj adecvat, dar aceasta nu înseamna ca trebuie scris doar pentru sportivii dintr-un anumit domeniu, ci trebuie sa fie scris pe întelesul si pentru interesul tuturor. Ziaristul sportiv nu scrie pentru el sau redactie, ci se afla în slujba auditoriului sau, iar interesul sa este ca acest auditoriu sa fie cît mai larg. Articolul despre subiectele sportive era considerat înainte o simpla proza-cliseu scoasa pe banda rulanta de catre niste jurnalisti delasatori. Daca au existat vreodata astfel de jurnalisti, astazi le-ar fi foarte greu sa-si gaseasca un loc de munca.

Oricît de evidente ar parea diferentele dintre radio, televiziune, presa scrisa si media online, sa încercam sa aruncam o privire dincolo de evidente, întrucît caracteristicile specifice fiecareia au un rol important în stabilirea modului în care opereaza jurnalistii sportivi.

Presa scrisa

Producerea unui material de presa scrisa este un proces relativ rapid. Informatiile necesare scrierii celor mai multe subiecte sau rubrici pot fi adunate prin telefon, luîndu-se legatura cu persoanele de contact ori alte surse, sau pot fi culese de pe internet, fara ca jurnalistul sa fie nevoit sa-si paraseasca biroul. Desi relatarea unor evenimente sportive presupune prezenta la locul faptei (uneori jurnalistii din presa scrisa acopera un eveniment folosind informatiile din transmisiile televizate), procesul scrierii este rapid.[3]

nsa producerea si distribuirea unui ziar constituie un proces lent ce ar putea dura cîteva ore sau chiar zile, înainte ca exemplarul scos de sub tipar sa fie citit, fapt de care jurnalistul ar trebui sa tina întotdeauna cont cînd îsi scrie materialul. Presa scrisa este prezentata într-un format modular în cadrul unui singur pachet (desi pachetul ar putea include mai multe sectiuni). Formatul modular îi ofera cititorului posibilitatea de a trece de la o relatare la alta sau de la o pagina la alta rapid si usor. Acest lucru influenteaza, la rîndul sau, dimensiunea si stilul relatarilor, care pot varia de la rubrici ce se întind pe pagini întregi la articole de stiri de un singur paragraf. stirile sînt scrise într-o

formula care le permite cititorilor sa perceapa rapid punctele-cheie si sa abandoneze subiectul oricînd doresc.

Radioul

Desi radioul este privit deseori ca un mijloc mediatic instant, procesele sale de colectare a stirilor pot fi mai lente decît cele din presa scrisa. Informatiile esentiale pot fi obtinute, desigur, prin telefon, însa transmiterea interviurilor poate lua ceva mai mult timp. Interviurile prin telefon pot fi realizate rapid, dar calitatea sunetului nu mai este aceeasi, iar pentru interviurile importante e adesea necesar ca jurnalistul sa aiba la el un microfon si un reportofon. Pentru pachetele mai lungi, care necesita mai multe interviuri si un zgomot de fond poate dura cîteva ore pîna cînd jurnalistul reuseste sa adune tot materialul necesar. Acesta va trebui apoi revizuit, de regula de acelasi jurnalist, cînd se întoarce la birou.

Odata materialul asamblat, transmisia se poate face foarte repede - cele mai multe statii radio transmit la fiecare ora buletine de stiri - sau chiar instant. însa radioul este un mijloc mediatic liniar. Spre deosebire de ziare si paginile Web, consumatorul nu mai are libertatea de a se misca între articole. De aceea, jurnalistii de radio trebuie sa capteze atentia ascultatorilor pe tot parcursul' transmisiei, deoarece acestia se plictisesc destul de usor. Cu alte cuvinte, se recomanda ca interventiile sa fie destul de scurte (de la aproximativ 20 de secunde la un minut), doar subiectele mai importante urmînd a rula ceva mai mult. De asemenea, se recomanda schimbarea rapida a diferitelor elemente (voci si| sunete) care formeaza materialul, înainte ca ascultatorul sa se plictiseasca.

Televiziunea

Realizarea unui material la televiziune este un proces lent, care presupune mult timp, efort si personal decît orice alt canal mediatic. Aproape orice material| de televiziune implica o echipa de filmare si un reporter care îsi parasesc birc si calatoresc, adesea pe distante lungi, pîna la locul evenimentului. Este posit ca acestia sa fi petrecut deja mult timp pregatind interviul, asigurîndu-se oamenii pe care trebuie sa-i intervieveze si lucrurile pe care vor sa le filmez sînt acolo unde vor ei si cînd vor ei. Iar cînd ajung acolo, chiar si filmar celui mai simplu interviu ia ceva timp. Procesul de revizuire cere ca secventei

sa fie filmate din unghiuri diferite, cu taieri, pentru a facilita editarea. Pentru un minut de televiziune se poate filma o ora, la aceasta adaugîndu-se si timpul necesar interviurilor.

Iar filmarea nu este decît prima etapa a procesului. Se scrie apoi un scenariu pe baza imaginilor, se înregistreaza vocea comentatorului (daca exista unul), iar filmul este apoi editat într-un material coerent de televiziune.

Transmisia este, de asemenea, mai lenta decît în cazul radioului, deoarece canalele de televiziune au tendinta de a transmite mai putine buletine (desi unele canale prin satelit si cablu transmit astazi programe continue de stiri sportive). Ca si radioul, televiziunea este un canal mediatic liniar, iar necesitatea captarii atentiei publicului impune materiale scurte, dinamice.

Internetul

Paginile Web pot combina tehnicile presei scrise, ale radioului si televiziunii într-un singur pachet si, în mare masura, într-o forma modulara, ce poate fi actualizata instant.

Cea mai importanta diferenta dintre presa scrisa si radio si televiziune consta, probabil, în atitudinea consumatorilor. Cînd cititorii ziarelor se plictisesc de un articol, întorc pagina; daca telespectatorii si ascultatorii se plictisesc, închid aparatul sau schimba pe un alt canal. Persoana care schimba pe un alt canal este principalul critic al jurnalismului de proasta calitate si, mai mult decît în orice alt domeniu al jurnalismului, captarea si mentinerea atentiei publicului sînt vitale. în acest scop, jurnalistii din radio si televiziune trebuie sa exploateze la maximum limbajul extins si unic pe care aceste categorii media îl pun la dispozitia lor.[4]

Rolul Televiziunii în sport

Asa cum am aratat în întroducerea tezei respective, sportul a avut o contributie importanta la schimbarea caracterului transmisiei radio si TV în ultimii ani. A dat nastere unor noi statii radio si canale de televiziune, detinînd probabil cel mai important rol în vînzarea de sateliti si abonamente la televiziunea prin cablu, iar în tarile dezvoltate s-au construit si numeroase site-uri în acest scop.

La rîndul lor, radioul, televiziunea si internetul au contribuit la cresterea profilului sportului, la transformarea multor cluburi în afaceri importante si a unor jucatori si atleti în milionari. În schimbul banilor adusi de vînzarea drepturilor de transmitere a evenimentelor sportive, organizatiile sportive s-au adaptat nevoilor posturilor de radio si, mai ales, ale celor de televiziune. Ele au modificat orele de începere a manifestarilor sportive pentru a cores­punde programului televiziunii, organizeaza evenimente sportive în mai multe zile ale saptamînii - un exemplu edificator în acest sens este rugby-ul profe­sionist din Marea Britanie -, au schimbat chiar si sezonul de desfasurare a manifestarilor. Televiziunea a schimbat echipamentul jucatorilor - si nu doar _; pentru a încuraja excesul de sigle publicitare. Meciurile de one-day cricket, de pilda, se joaca acum în echipamente viu colorate si mai putin în echipa­mentele traditionale albe, pentru a fi în avantajul televiziunii. în unele cazuri, chiar si regulile s-au modificat. Meciurile de fotbal american se joaca pe segmente mici, pentru a se conforma necesitatilor canalelor de televiziune de a insera frecvent reclame.

Pentru a-mi argumenta concluziile de mai sus consider oportun de a prezenta în continuare un studiu asupra principalelor posturi de televiziune din Romania, efectuat de catre Asociatia presei sportive din Romania. Potrivit acestui studiu , cele mai urmarite programe tv sunt emisiunile informative, urmate îndeaproape de "suratele" lor, stirile din sport. Reteta de stiri sportive împachetate sub forma de spectacol senzational pare sa aiba succes. Mondene sau mai serioase, aceste emisiuni atrag un public din ce în ce mai numeros. [5]

Ca un trend general, aproape toate statiile tv merg spre mondenitati sau scandal, ne spun cum s-a îmbracat sotia lui Adrian Mutu sau cum a fost înjurat Dumitru Dragomir, presedintele Ligii Profesioniste de Fotbal si "dusmanul" suporterilor. Totusi, acest tip de programe este agreat de telespectatorii români, care "îngroasa rândurile" audientelor.

Potrivit unui studiu de audienta realizat în perioada 1 ianuarie - 10 martie 2008, cea mai urmarita emisiune de stiri sportive din prime-time este cea de pe Pro TV, care a înregistrat o audienta medie de 955.000 de telespectatori pe minut.

Cei aproape un milion de privitori au plasat emisiunea prezentata de Raluca Arvat pe primul loc în topul celor mai urmarite emisiuni de stiri sportive. Pe locul al doilea se afla stirile sportive de la Observator (571.000 telespectatori pe minut), cel putin la fel de "tabloidizate" precum cele de la Pro TV.

Locul al treilea în top este ocupat de TVR 1, ale carui stiri sportive din prime-time au avut, în perioada monitorizata, 439.000 de privitori. În ceea ce priveste continutul stirilor din sport, este recunoscut faptul ca se merge spre comercial. Cu alte cuvinte, tot ceea ce poate fi subiect de bârfa din fotbal (rareori din gimnastica sau handbal, unde "picanteriile sunt mai rare") este numai bun de dat pe post.

Prea multe mondenitati din sportul rege

Potrivit lui Cristian Ţopescu, comentator sportiv, 80% din stirile de pe "micul ecran sportiv" sunt din fotbal, restul de 20% fiind asa-numitele mondenitati care "chipurile fac audienta". "Fotbalul e mai mult vorbit (cine pe cine a mai înjurat si ce raspuns a primit), iar celelalte sporturi sunt aproape complet ignorate", mai spune Ţopescu.

În plus, cunoscutul comentator considera ca foarte multi telespectatori cred ca televiziunea sportiva înseamna scandal si senza­tional, tocmai pentru ca "numai asta li s-a dat". Daniel Nazare, seful sectiei Sport a ziarului "Adevarul", spune ca singurul post tv care nu si-a schimbat abordarea este Pro TV, care si-a pastrat stilul tabloid. "Antena 1 a copiat Pro TV si pare ca l-a depasit în ceea ce priveste tabloidizarea. Daca ne referim strict la continut de sport, cred ca TVR si Realitatea TV ofera ceea ce doreste sa afle publicul de sport, iar la Pro TV ma uit uneori ca divertisment si recunosc ca, de cele mai multe ori, îmi place", mai spune Nazare.

Catalin Tolontan, redactor-sef al "Gazetei Sporturilor", atrage atentia asupra a trei categorii de stiri sportive: "Exista stirile Pro TV si stirile Antenei 1 într-o categorie, cea a spectacolului dus uneori pâna la fictiune. Apoi, exista stirile TVR si Realitatea, care sunt mai aproape de definitia clasica. si sunt stirile televiziunilor de sport, create mai degraba în jurul polemicilor".

Barbatii se uita la National TV

Aproximativ 58% din cei care urmaresc stiri sportive pe National TV sunt barbati. Principala emisiune de stiri sportive a canalului are un public format, în majoritate, din persoane cu vârste de 45-64 de ani (48%), în timp de 14% au 35-44 ani. 45% din telespectatorii acestui program au studii medii, iar 37%, superioare. National TV a avut, în perioada 1 ianuarie - 10 martie 2008, 331 de insertii publicitare pe tronsonul principalei editii de stiri sportive a zilei.

Pro TV, campionul insertiilor publicitare

Aproximativ 52% din telespectatorii stirilor sportive de la Pro TV sunt barbati, iar restul, femei. Cei mai multi dintre cei care urmaresc sportul pe principalul post al Mediapro, 42%, au vârste cuprinse între 35 si 54 de ani. 54% au studii medii, iar 24% au studii superioare. În ceea ce priveste numarul insertiilor publicitare, pe intervalul principalei editii a stirilor sportive au fost difuzate 575 de insertii în perioada 1 ianuarie - 10 martie 2008.

La Prima TV, cei mai multi privitori au 45-54 de ani

La Sport Focus de la ora 18, 54% din telespectatori sunt barbati. 26% din cei care urmaresc acest program au vârste de 45-54 de ani, 16% au între 35 si 44 de ani, în timp ce 14% au vârste de 55-64 de ani. Publicul principalei editii de stiri sportive de la Prima TV este format, în proportie de 48%, din persoane cu studii medii, 32% având studii superioare. Programul de stiri de la ora 18 a avut, în perioada monitorizata, un numar de 182 de insertii publicitare.

La TVR 1, 19% din telespectatori au studii primare

Circa 55% din persoanele care urmaresc principala editie a stirilor din sport la TVR 1 sunt barbati. Dintre telespectatorii acestui program, cei mai multi (28%) au vârste peste 65 de ani, iar 21% au 55-64 de ani. Din punct de vedere al educatiei, cei mai multi dintre cei care se uita la stirile sportive pe postul public de televiziune au studii medii (47%), 29% - superioare, iar 19% - studii primare. În stirile sportive ale Jurnalului de la ora 19 au fost inserate 240 de clipuri publicitare.

Sportul de la Antena 1, punct de interes pentru femei

La Antena 1, femeile sunt cele care urmaresc cel mai des emisiunile de stiri sportive, acestea regasindu-se în publicul acestui tip de programe în proportie de 52%. Un sfert din cei care se uita la sport pe acest canal au vârste de peste 65 de ani, iar 22% au între 45 si 54 de ani. Dintre telespectatorii programelor de sport ai acestui canal, 55% au studii medii, iar 23%, superioare. Antena 1 a difuzat, în perioada monitorizata, 558 de insertii publicitare pe tronsonul stirilor din sport din prime time.

Persoanele educate urmaresc sport la Realitatea TV

Dintre telespectatorii care urmaresc stirile sportive la realitatea de la 21, 57% sunt femei. Telespectatorii principalului program de stiri sportive de la Realitatea TV au, în proportie de 31%, vârste de peste 65 de ani. În ceea ce priveste educatia, 43% din telespectatorii pasionati de sport ai postului au studii superioare, adica cel mai mare procent dintre televiziunile monitorizate. Programul se stiri sportive al postului se distinge si prin cel mai mic numar de insertii publicitare: 15.

Copiii, atrasi de stirile sportive de la Kanal D

Dintre cei care aleg sa urmareasca principala editie a stirilor sportive pe Kanal D, 53% sunt barbati. 18% din telespectatorii care se informeaza pe acest post în legatura cu evenimentele din sport au între 25 si 34 de ani. De asemenea, Kanal D are cea mai mare pondere de telespectatori cu vârste între 4 si 14 ani (9%). În ceea ce priveste nivelul educatiei, 55% au studii medii, iar 19% au studii superioare. Postul a difuzat 513 insertii publicitare în programele D-stiri, în perioada monitorizata.

Asadar, soarta evenimentelor sportive si cea a canalelor de televiziune care le acopera sînt strîns legate între ele. Necesitatea formarii si mentineriiI audientei modifica modul în care televiziunea, în special, prezinta acestei evenimente. Televiziunile din Marea Britanie, în frunte cu canalele prin satelit si Channel Four, un canal relativ nou în transmisiunea terestra, au evoluat foarte mult de la a directiona pur si simplu camera spre locul actiunii. Transmisiunile sportive - în special ale unor evenimente de durata, preci Test cricket - ofera acum mult mai multe explicatii, în încercarea de a cunostintele telespectatorilor si a le mentine interesul pe parcursul ur perioade mai lungi de timp. Aparitia televiziunii digitale ofera acum telespectatorilor posibilitatea de a fi "interactivi", de a-si folosi telecomanda pentru face transmisiile sportive pe gustul lor, de a revedea fiecare jucator în par sau secvente din partida, dupa cum doresc.

Cu toate acestea, transmiterea evenimentelor sportive de catre posturile de televiziune este similara, în multe privinte, reportajelor sportive din ziare. Cînd     televiziunea era la început de drum, cei mai multi jurnalisti care lucrau aici venisera de la ziare, aducînd cu ei si atitudinea fata de sport. Chiar si astazi, multi jurnalisti din radio si televiziune provin din presa scrisa. Ca si ziarele, categoriile media de transmisie prin radio si televiziune prezinta stiri sportive, avanpremiere la evenimente sportive, evenimente sportive, rubrici pe teme sportive si profiluri ale oamenilor din lumea sportului. Însa radioul, televiziunea si internetul au cerinte specifice, au propriile avantaje si limite, care impun practici specifice de lucru si tehnici diferite de acoperire a evenimentelor sportive.