O INTRODUCERE IN PRESA SCRISA SI AUDIOVIZUAL

O INTRODUCERE ÎN PRESA SCRISĂ sI AUDIOVIZUAL

[1] . Ea este de multe ori marca a personalitatii si oglinda fidela a caracterului cuiva. De altfel, fonetizarea scriiturii s-a facut si din dorinta de a surprinde grafic numele proprii, tocmai pentru a fixa lingvistic diferenta personala. Din punctul nostru de vedere, textul este folosit în înteles de mesaj scris, de scriitura, mod de fabrica înscrisuri, ansamblu de semne grafice, purtatoare ale unor semnificatii inteligibile, stabilite prin consens.

Limbajul institutionalizat de astazi este de tip encratic (produs si raspândit de o putere). El este prin natura sa repetitiv, caci toate institutiile oficiale de limbaj sunt masini ale reluarii: scoala, sportul, publicitatea, opera de masa, cântecul, informatia respun mereu aceeasi structura. Ori nu fac acest în exces mass-media sau acele institutii profilate pe culegerea, stocarea si distribuirea informatiei? Internetul a schimbat, la rândul, nu numai deprinderile de literatura de lectura ci si pe cele de scris. Grafia este standardizata, fiecare poate recurge la un font convenabil ambalarii mesajului sau, la o culoare si grosimi adecvate. Caligrafia, punctuatia, ortoepia trec treptat în zona derizoriului. Modelul unei scrisori de dragoste poate fi împrumutat cu usurinta într-atât cât sa tinteasca maximum de efect în timpul cel mai scurt. Scrisorile de multumire, felicitarile, mesajele de condoleante, cererile si reclamatiile, discursurile de aniversare si comemorare, referate, teze de licenta si chiar doctorate se compun automat, trebuie numai adaptate unui nou context, schimbând formal datele de identificare. Economia de timp si de gândire naste stereotip clone de scriitura. Meseria scriitorului virtual multi-media a devenit foarte la moda.

Exista cineva care deja scrie în locul nostru, un fel de sofist necuvântator dar priceput sa raspunda exigentelor utilizarii publice a formulelor de adresare si de comunicare. Rolul scriiturii este acela de a comunica sau de a exprima ceva. "Exista, crede Barthes, un destin si o istorie a tipurilor de scriitura [2]".

Literatura sta marturie asupra multiplelor disponibilitati stilistice si scriptice, viata formei se împleteste cu destinul textului.

Forma ei poate fi insolita sau banala, sfidatoare sau familiara, dezgustatoare sau obiect de seductie, ea poate captiva, dar si ucide [3]. A învata sa scrii este o munca grea si solitara. Cu totii cunoastem oameni care vor sa scrie. De multe ori, ceea ce doresc ei este doar sa se laude încoace si încolo ca ei sunt scriitori. si totusi putem observa cât de important este limbajul folosit, mai ales pentru cei care vor sa ne comunice ceva prin intermediul unui ziar, revista, emisiune TV, etc. Atfel ne vom axa pe scrierea ziarelor de persoane abilitate in acest domeniu. A scrie un ziar este cu totul altceva decât a scrie un roman sau o nuvela. Toate scrierile de calitate au câte ceva în comun si anume: sunt clare, usor de citit, folosesc un limbaj proaspat, stimuleaza si distreaza cititorul. Aceste lucruri sun valabile pentru un articol de ziar bine scris, ca si pentru un roman bun, indiferent în care este scris. 14514o1423o Scriitura este ca un muschi, va fi mult mai puternica daca exersezi zilnic. Este foarte important ca ceea ce scrii într-un anumit articol sa contina un limbaj proaspat, prin evitarea formularilor abstracte si excesiv de sofisticate ca cititorul sa perceapa ceea ce ai dorit sa-i comunici. Trebuie folosit un stil clar si cât mai simplificat cu putinta, încât lectura sa nu întâmpine dificultati de intelegere .

Distanta dintre cei ce comunica si cei care recepteaza este, prin natura ei, un obstacol în calea realizarii legaturilor de soliodaritate sociala, iar atunci când ea este dependenta si de calitatea canalului prin care se încearca o asemenea apropiere, situatia se complica sensibil. De cele mai multe ori acest canal este asigurat de mass-media. În momentul în care scriem un articol, trebuie sa ne asiguram ca am respectat regulile de scriitura în presa, sa ne facem întelesi de cititori, sa ne siguram ca acestia au perceput informatia noastra.

"Folosirea unui vocabular cu un puternic potential conotativ va trezi afectivitatea si sensibilitatea cititorului sau ale ascultatorului" [5].

Trebuie sa va gânditi la materialul pe care îl aveti si sa decideti despre ce e vorba cu adevarat si ce vreti sa faceti cu el. Compozitia nu înseamna doar sa aranjezi cuvintele, ci si sa-ti organizezi gîndirea. Nu are importanta cât de bine va pricepeti la invocarea frazelor colorate, daca nu stiti clar ce vreti sa spuneti se va vedea. Sa stii ce vrei sa comunici este destul de usor în cazul unui cataclism sau al unei stiri scurte si simple, dar, în general, gazetaria, nu e doar atât. Textele sunt complexe, nu atât de limpezi cum ati dori, sau au chipul unor materiale lungi, care acopera mai multe aspecte diferite, sau al articolelor comandate, în cazul carora nu sunteti foarte siguri ca subiectul este chiar atât de interesant pentru cititor. Apoi, trebuie sa va gânditi bine la semnificatia reala a subiectului. Celalat lucru pe care trebuie sa-l rezolvati este tratarea subiectului. Este vorba de o stire de impact? O stire de fapt divers sau de interes uman? Faptele trebuie istorisite cronologic sau prin acoperirea fiecarui aspect pe rând? Toate aceste moduri de a realiza un articol afecteza aceasta constructie, a carei structura trebuie sa o cunosti înainte de a începe. În cazul textelor simple de stiri, planificarea a ceea ce vreti sa spuneti si a ordinii în care vreti sa spuneti lucrurile respective poate fi facuta rapid în minte. Dar, în cazul articolelor mai lungi sau mai complexe este nevoie de un plan scris. Nu trebuie sa fie foarte detaliat, doar sa puneti în ordine principalele componente ale articolului, poate cu câteva note despre cum le veti lega între ele.

Trebuie doar sa captezi atentia imediata a cititorului si apoi întretinuta de-a lungul articolului, ca în final acesta sa perceapa ceea ce ai vrut sa-i comunici.

[7]. Daca nu este astfel, atunci e nevoie ca el sa fie regândit si rescris. Claritatea este mai valabila pentru scriitura de presa decât pentru orice altceva. Ziarele sunt citite adesea în locurile aglomerate si galagioase, de catre oamenii care au de facut si alte lucruri si care citesc stirile într-un mod mai artificial. Mai jos am listat câteva reguli specifice carora trebuie sa le acordati atentie:

1.Aveti grija ca lucrurile sa fie clare,înainte de a fi asternut primul cuvânt pe hârtie.

Pentru a explica ceva altora, trebuie mai întâi sa întelegi tu însuti, pe deplin acel lucru. Pâna nu reusiti nu scrieti nimic.

2.Aveti grija sa includeti fiecare etapa într-o naratiune, fiecare eveniment dintr-o secventa si fiecare treapta într-un rationament.

Când se sare de la A la C, i se lasa cititorului sarcina de a-si da seama ca între cele doua s-a mai întâmplat si B. Acest lucru este enervant, da nastere la confuzii si uneori induce în eroare, mai ales în cazurile în care B s-a întâmplat de fapt în alta parte. De asemenea nu lasati goluri în rationamente. Poate ca dumneavoastra va întelegeti propriul mod de gândire dar cititorul nu va reusi daca nu îi explicati.

3.Nu porniti de la ideea ca cititorii ar cunoaste deja subiectul sau ca l-ar cunoaste în amanunt.

Când dumneavoastra, ca reporter, ati pierdut o gramada de timp pentru a profunda un subiect care tine de un domeniu tehnic sau specializat este foarte usor sa uitati ca cititorul cunoaste despre subiectul respectiv tot atâtea câte stiati si dumneavoastra înainte de a începe documentarea. Nu faceti acest lucru. Iar în cazul subiectelor despre care scrieti de mai multe zile, saptamâni sau luni, nu porniti de la ideea ca cititorul a memorat fotografic ceea ce s-a întâmplat în prealabil sau ca a luat notite constiincios, în timp ce v-a citit materialele precedente. Nu s-a întâmplat asa. Mai bine lucrati pornind de la premisa ca, pâna în momentul în care un anumit fapt a intrat în mod ferm în constiinta generala a publicului, cititorii vor avea nevoie de rezumate si recapitulari.

4.Explicati jargonul

În general sfatul care se da în legatura cu acest subiect este sa evitati folosirea oricaror cuvinte de jargon, fie ele stiintifice, tehnice, birocratice si asa mai departe. Uneori jargonul este util, ducându-i pe cititori într-o lume initial închisa pentru ei, le îmbogateste cunostintele cu termenii folositi de specialisti si mai ales în cazul jargonului birocratic, scoate la iveala faptul ca oficialitatile folosesc fraze adesea ridicole, ca si mentalitatea lor. Pentru aceste motive dar si pentru cei ce apreciaza ironia, jargonul nu ar trebuie niciodata interzis în articole. Ceea ce ar trebui totusi interzis este sa omiteti sa explicati,în limbaj comun ce înseamna cuvintele de jargon folosite. De aici nu rezulta ca jargonul ar trebui folosit frecvent, chiar daca este explicat.

5.Asigurati-va ca propozitiile pe care le scrieti sunt cât se poate de clare

Feriti-va mai ales sa scrieti propozitii care îi obliga pe cititori sa vada daca au înteles bine ceea ce ati scris. Aceasta ar însemna sa se întoarca si sa mai citeasca o data. Nu-i obligati sa o faca, mai bine întorceti-va dumneavoastra si rescrieti. Desigur este o tehnica frecvent folosita sa se scrie în asa fel încât cititorul sa astepte un lucru, iar apoi sa i se serveasca altceva.

6.Evitati sa impresionati prin scriitura si limbaj complicat

Orice articol redactat într-o inteligenta stângace este, axiomatic un esec. Ideea este sa comunicati mesajul si celorlalti, nu sa-l pastrati pentru dumneavoastra. Deci daca va treziti sa scrieti o fraza "desteapta"[8], de care sunteti foarte mândrii, eliminati-o din text, daca trebuie sa explicati verbal un anume pasaj,schimbati-l si daca simtiti tentatia de a folosi cuvinte care sa arate cât de eruditi sunteti, rezistati-i.

7.Un ultim element care tine de claritate-simplitatea

Aceasta virtute este recomandata jurnalistilor, mai ales atunci când scriu pentru ziare cu public larg. Este un sfat bun, pâna la un punct, iar acel punct este momentul în care simplitatea devine lipsita de discernamânt. Unele ziare, mai ales în Marea Britanie si Australia, subestimeaza foarte mult nivelul cultural al cititorilor lor, iar rezultatul este ca folosesc un vocabular si un limbaj restrâns si stilizat.

Aceste ziare se justifica prin faptul ca si-ar cunoaste cititorii, o asertiune îndoielnica.Daca i-ar cunoaste cu adevarat, atunci ar stii ca, în limbaj si gândire, cumparatorii lor se afla cu câteva nivele deasupra nivelului ziarului. Daca cineva se îndoieste cumva de acest lucru, e suficient sa compare continutul ziarelor respective cu limbajul si vocabularul mult mai complicat pe care publicul cumparator de gazete îl întâlneste zilnic în programele de televiziune. Când simplitatea devine limitare lingvistica e timpul pentru o portie de sânge proaspat .

[10], pentru ca apoi sa scrieti dupa un model bine stabilit. Desigur, exista o limita în privinta tipurilor de articole pe care le poti scrie, dar nu înseamna ca trebuie ca toate subiectele care se aseamana întrucâtva între ele sa se conformeze unei formule prestabilite.

2.Încercati sa va feriti de orice fel de clisee

Cliseele sunt cuvinte si fraze similare familiare, prea familiare, astfel ca recunoasterea lor nu ar trebui sa fie o problema. O regula ce trebuie retinuta este ca orice element pe care îl suspectati ca ar putea fi un cliseu este cu siguranta un cliseu si trebuie imediat eliminat din articol. Unele clisee exista în limbajul comun, altele par sa fie specialitatea exclusiva a ziarelor. Dar oricum ar fi, cliseele sunt expresii atât de vechi si de uzate, încât au încetat sa mai aiba vreun impact. Fie ca sunt comparatii, metafore, fraze sau cuvinte simple, cliseele trebuie eliminate si înlocuite cu un limbaj proaspat, lipsit de ambiguitati, pentru ca cel caruia i se va comunica ceva sa perceapa si sa înteleaga ceea ce ai vrut sa recepteze el în final.

3. Feriti-va de automatisme

Acestea sunt de regula adjective pe care unii reporteri le asociaza instinctiv cu anumite substantive. Adjectivul, însa a devenit un adevarat parazit care se hraneste cu gazda sa, iar folosirea lui în exces a facut ca asemenea descrieri sa fi încetat de mult sa mai aiba vreun efect. De asemenea, exista, fraze care par sa fie folosite în mod automat în unele împrejurari. Orice ziar din orice tara,are asemenea automatisme. În ziarele de limba engleza, spre exemplu, când se relateaza despre dezastre, întotdeauna investigatorii cauta printre darâmaturi,s a se convinga ei singuri de ceea ce s-a întâmplat. Acestea nu sunt simple automatisme, ci clisee folosite atât de frecvent, încât este imposibil sa reflecte cu acuratete realitatea în anumite cazuri.

4. Aveti mare grija când folositi jocurile de cuvinte

" Daca este sursa de placere,jocul de cuvinte are drept consecinta atragerea atentiei, faptul ca receptorul devine receptiv"[11]. Totusi sa interzicem aceste jocuri de cuvinte în totalitate ar fi putin cam sever, pentru ca din când în când, undeva în lume un jurnalist vine cu unul nou si de calitate. Totul tine de originalitate. Pentru initiati, asemenea jocuri de cuvinte sunt o dovada clara, infailibila. Trebuie doar ca articolul sa merite sa apara în ziar, în cele din urma

5. Straduiti-va sa gasiti noi comparatii,metafore si formulari

În primul rând încercati sa va gânditi la adevarata natura a lucrului pe care încercati sa-l exprimati si încercati sa gasiti o formula care sa se potriveasca perfect, fara sa apelati la cea mai la îndemâna varianta. Scriitorii experimentati au tot felul de procedee prin care întorc pe dos si combina, cu discernamânt, fraze similare, ca sa le dea o noua viata. Dar în acelasi timp încearca sa descrie un anumit lucru sau sa comunice exact natura sa, iar aceasta presupune straduinta de a inventa fraza, special în acest scop.

6.Atentie la cuvintele si la frazele la moda

Limba are propria moda, exact ca vestimentatia sau coafura. Astfel, fiecare cuvânt sau fraza la moda devin rapid motiv de iritare pentru cititori. Trebuie sa încercati sa fiti mai degraba un deschizator de drumuri decât un discipol al noilor curente la moda. Asa ca folositi propriile dumneavoastra cuvinte si formulari, propria voce si lasati-i pe altii sa urmeze moda trecatoare.

Astfel, "o informatie oricât de inedita ar fi, nu va fi receptata de cititori daca textul care o contine nu va fi redactat într-un limbaj accesibil publicului caruia i se adreseaza"[12]. Mass media are tocmai acest rol de a transmite noutati, informatii, deoarece acestea din urma sunt chiar definite prin gradul cât mai mare de noutate continut.

[13]. Precizia nu înseamna exces, înseamna sa relatezi cu acuratete si sa descrii detalii suficient de relevante, fara sa devii insensibil. Trebuie sa aveti motive întemeiate ca sa dati publicitatii detalii de care dispuneti. Încercati sa lasati evenimentele însele sa produca impactul si nu încercati sa adaugati dramtism prin caracterizarea, în vreun fel a evenimentelor. De exemplu, nu scrieti ca subiectul este senzational, extraordinar, ci prezentati faptele fara astfel de comentarii si lasati cititorul sa judece. Daca scrieti despre lucruri care implica emotii puternice e mai bine sa sublicitati, decât sa supralicitati. Asta nu înseamna ca trebuie sa lasati totul la o parte ,ci ca trebuie sa evitati limbajul prin care se cauta cu orice pret efectul. Un story care îti frânge inima,de exemplu,are efect daca este scris într-un limbaj nepretentios.

[16], telenovelele sunt considerate ca reflecta relatiile interpersonale în societate, iar emisiunile de varietati devin " o oglinda a culturii sau subculturii" .

Publicul ar putea întelege ca mesajele difuzate de mass-media nu trebuie preluate si acceptate ca atare, fara simt critic. Telespectatorii, mai bine informati, pot întelege mai usor faptul ca televiziunea este un canal de comunicare dar si un instrument de cenzura, care ascunde anumite lucruri, aratând aspecte periferice câmpului de maxim interes. Televiziunea poate si trebuie sa transceada banalul, obisnuitul, iar când face acest lucru, trebuie sa ne binedispuna, sa ne educe si sa ne prezinte valorile pozitive.

Cea mai buna metoda de a juca un rol activ în îmbunatatirea continutului programelor de televiziune este de a supravehea, a recunoaste si a sustine cele mai importante si impresionante eforturi, dar si a sanctiona, la nivel simbolic, eventuale derapaje. Canalele publice de televiziune au tot mai mare nevoie de a detine informatii mai precise, usor accesibile si ce pot fi comparate cu standardele internationale.

Impunerea televiziunii ca dominanta în ierarhia surselor de informare are un efect major asupra selectiei subiectelor. Selectia informatiilor este fundamental conditionata de posibilitatea de a vizualiza informatia. Ceea ce este mai putin vizibil, ceea ce nu poate fi sustinut de imagine, nu exista. În acest fel, evenimentele producatoare de imagini puternice si profund emotionale ( violenta, catastrofele, suferinta ), se impun în fata altor evenimente, mult mai importante si cu consecinte mult mai ample asupra asupra telespectatorilor, evenimente considerate secundare. socul emotional produs de imagini, mai ales de cele care transmit suparare, suferinta, moarte, este incomparabil cu cel produs de alte forme de jurnalism.

Televiziunea reprezinta astazi una dintre cele mai importante surse de informatii disponibile în societatea noastra. Ore în sir, un flux continuu de vorbe si de imagini patrunde pe ecranele televizoarelor în majoritatea caselor oamenilor.

"Televiziunea ne învata, ne spune povesti, ne face sa râdem, ne înfurie, ne duce într-o întreaga serie de lumi diferite si ne obliga sa ne stabilim pozitia fata de ele"

E foarte posibil ca si în România, o mare parte a publicului telespectator sa-si aminteasca înca, de aparitia în ianuarie 2005, la jurnalul din prime-time al canalului comercial generalist Pro Tv.

Sursele eficientei televiziunii sunt: caracterul repetitiv si continuu al mesajului, amploarea audientei, realismul artificial, producerea si difuzarea centralizata a acestui mesaj. În plus, consumul Tv prezinta caracteristicile unor acte cvasi-rituale, iar influenta televiziunii este globala .

"Televiziunea ne însoteste când ne trezim, când ne luam micul dejun, când servim o gustare acasa sau când bem ceva într-un bar. Ne tine de urât când suntem singuri. Ne ajuta sa adormim. Ne ofera placere, ne plictiseste si câteodata ne provoaca. Ne da ocazia sa fim sociabili si solitari"

3.3. Jurnalismul de televiziune

[21]. Adesea, unii telespectatori urmaresc doar auditiv emisiunea de stiri, ei vor privi la televizor numai daca se transmite ceva interesant.

Ziarele si revistele au un public mai restrâns, mai uniform, oarecum specializat, în timp ce posturile de televiziune se adreseaza unui public foarte larg, cu un "bagaj cultural eterogen"[22] , dispunând de capacitati de întelegere diferite.

Toate aceste caracteristici ale televiziunii cer ca materialele audiovizuale difuzate sa fie cât mai accesibile, permitând telespectatorului sa înteleaga imediat, fara greutate, sensul mesajului.

Jurnalismul de televiziune se sprijina pe urmatoarele principii în redactarea materialelor :

• Sa scrie simplu, clar, concis si direct
• Sa se scrie în limbajul de fiecare zi, asa cum se vorbeste în mod obisnuit, ocolindu-se însa familiarismele si jargonul. Se vor evita formularile pretioase, stilul oficial administrativ etc. Daca informatia cuprinsa într-un document oficial urmeaza sa fie inclusa într-o stire comentariu, ea va fi transpusa în limbaj colocvial. Destinata initial ochiului, ea va fi rescrisa astfel încât sa se adreseze auzului. O buna metoda de redactare pentru audiovizual consta în a rosti propozitiile cu voce tare, pentru ca apoi sa fie notate. Verificarea calitatii auditive a unui text se face în acelasi fel, prin citirea cu voce tare.
• Sa se foloseasca propozitii si fraze scurte, evitându-se constructiile arborescente, greoaie.
• Informatia sa fie ordonata în mod logic, firesc si usor de urmarit.
• Sa se renunte la detaliile si cuvintele inutile.
• Sa se armonizeze relatia dintre cuvânt si imagine.

Modelul situatiei conflictuale

Este modul de structurare a informatiei adecvat în special subiectelor care fac referire la un conflict de amploare. Organizarea interna a informatiei în cadrul acestui model parcurge succcesiv urmatoarele etape:

• Captarea interesului telespectatorului prin intermediul primei imagini din mterialul filmat si al primei propozitii din comentariu.
• Descrierea naturii conflictului .
• Prezentarea pozitiei fiecarei parti aflate în conflict.

Punctul culminant:presupune accentuarea celui mai dramatic aspect al relatarii ( ca o continuarea a anticiparii lui din lead).

Finalul: presupune expunerea consecintelor pe termen mediu sau lung si a solutiilor previzibile.

În functie de amploarea evenimentului, interventia în direct a reporterului în stand-up este scurta ( acopera maximum doua minute) si este frecvent conceputa ca un dialog al reporterului cu prezentatorul din platou al jurnalului de stiri.

În mod obisnuit, stand-up-ul se încheie cu o formula ce cuprinde numele jurnalistului care a relatat, numele postului de televiziune si al emisiunii gazda, precum si locul de unde s-a transmis.

Situarea reporterului în cadru se face în plan mediu sau, mai rar, în prim plan. Încadrarea în centrul imaginii îi atribuie reporterului autoritate, dar, în acelasi timp, valorificarea ambiantei printr-un cadraj lateral (stânga/dreapta) îl încadreaza pe jurnalist în context, ajutându-l sa devina în mod natural, parte a scenei.

O conditie esentiala în acest caz este ca backgroundul ales sa se înscrie în aria tematica a subiectului despre care se relateaza si nu sa îl contrazica vizual sau sa contina prea multe elemente în miscare, susceptibile sa distraga atentia telespectatorului. Un stand-up bine realizat presupune capacitatea reporterului de a vorbi liber si în ritm constant în timp ce priveste în vizorul camerei video, pentru a da senzatia unui contact neîntrerupt cu telespectatorul.

Din puct de vedere vizual, intrarea în cadru a reporterului care realizeaza stand-up-ul se face direct, prin taietura de montaj, prin panoramare (imaginea porneste de la un detaliu al locatiei din care se transmite si îl descopera pe jurnalist printr-o miscare de descriere, efectuata de camera video) sau prin încadrarea într-o fereastra decupata alaturi de imaginea prezentatorului aflat în studioul de stiri (aceasta din urma fiind cea mai moderna si interactiva modalitate de punere în imagine a stand-up-ului).