Particularitatile redactarii textului jurnalistic.
A īnvata sa scrii este o munca grea si solitara, care cere, dincolo de talent si īndemānare, un exercitiu īndelungat. Iar acest exercitiu presupune sa asculti, sa citesti, sa studiezi si sa scrii cāt mai mult. Toti jurnalistii buni stiu acest lucru, la fel cum stiu ca toate scrierile de calitate au o serie de puncte īn comun: sunt clare, usor de citit, folosesc un limbaj obisnuit, stimuleaza interesul si "īntretin" cititorii. Īn acelasi timp, a scrie bine īnseamna a scrie adecvat: adecvare la public, la canalul mediatic, precum si la cerintele genului.
Printre cerintele esentiale pe care trebuie sa le īndeplineasca un text de calitate, literatura de specialitate a sintetizat īn principal: claritatea, prospetimea limbajului, onestitatea, precizia, adecvarea si eficienta. Fiecare din aceste trasaturi - pe care le vom prezenta succint īn continuare - are propriile reguli si principii ce trebuie respectate pe parcursul procesului de redactare, pentru a asigura un text coerent si bine īnchega 333c25d t.
Claritatea
Aceasta este una din cerintele esentiale ale textului jurnalistic, poate chiar cea mai importanta. Fiecare articol trebuie sa fie clar īn conceptie, organizare si limbaj, īn caz contrar, el trebuie rescris. Aceasta cerinta nu este proprie textului jurnalistic, ea caracterizeaza īn aceeasi masura si alte categorii de discursuri - cum ar fi de exemplu textele stiintifice sau procesele verbale. Īnsa īn cazul jurnalismului ea este cu atāt mai importanta cu cāt ziarele sunt adesea citite īn locuri aglomerate si galagioase, care de multe ori īmpiedica concentrarea si favorizeaza o lectura mai superficiala. Un sfat bun, mai ales pentru jurnalistii "īncepatori", chiar daca este cam greu de pus īn practica din motive de timp: dati articolul spre lectura unei persoane apropiate, nu neaparat specialist īn jurnalism: daca īn urma lecturii, persoana are nelamuriri, īntrebari sau solicita clarificari, este clar ca articolul - sau parti ale acestuia - vor trebui rescrise, pentru a dobāndi claritate.
Iata cāteva reguli specifice de respectat pentru a asigura claritatea textelor jurnalistice:
Īnainte de a va apuca sa scrieti ceva, asigurati-va ca lucrurile va sunt clare īn primul rānd dumneavoastra. Nu are sens sa īncerci macar sa explici altor persoane ceva ce tu īnsuti nu ai īnteles perfect.
Includeti fiecare etapa īntr-o naratiune si fiecare eveniment īntr-o succesiune logica - nu sariti de la A la C, lasānd cititorul sa ghiceasca īn ce consta punctul B: este enervant, produce confuzii si poate induce īn eroare. Nu lasati goluri īn rationamente si explicati fiecare detaliu, pentru ca s-ar putea ca cititorii sa nu intuiasca modul dvs. de gāndire.
Porniti īntotdeauna de la premisa ca cititorii nu cunosc nimic despre subiectul tratat - nici macar atunci cānd e vorba despre un subiect mediatizat sau familiar cititorilor. Īncercati sa refaceti mental "traseul" pe care l-ati parcurs dumneavoastra īnsiva pentru a aprofunda subiectul respectiv si reluati etapele logice pentru ca cititorul sa se poata lamuri.
Explicati jargonul, regionalismele, termenii de specialitate si, īn general termenii mai deosebiti - īn masura īn care sunteti nevoiti sa īi utilizati. Chiar daca īn mod uzual este recomandata evitarea unor asemenea termeni, uneori jargonul poate fi chiar util: īi introduce pe cititori īntr-o lume initial inaccesibila lor si le īmbogateste cunostintele. Dar de la aceasta observatie pāna la a spune ca utilizarea jargonului este recomandata, este o cale lunga: nu recurgeti la jargon decāt ca exceptie, atunci cānd e necesar acest lucru, si oferiti īntotdeauna explicatii clare ale termenilor respectivi.
Foarte periculoase sunt jargonul comercial si politic, precum si eufemismele, deoarece, spre deosebire de alte categorii - care īn cel mai rau caz nu sunt īntelese de catre cititori - acestea induc īn eroare, continānd sensuri ascunse. Aceste tipuri de jargon sunt foarte raspāndite si nu rareori greu de detectat, iar jurnalistii sunt tentati adesea sa le preia ad literam din dorinta de a mentine obiectivitatea textului. Oare de cāte ori nu am auzit expresii precum "restructurarea companiei" sau "redistribuirea fortei de munca" - cānd e vorba de fapt de concedieri masive, "dificultati financiare temporare" - cānd compania respectiva a intrat deja īn incapacitate de plata, sau "un dezechilibru īntre cerere si oferta pe piata muncii" - cānd e de fapt vorba de somaj. Exemplele de acest fel sunt foarte numeroase: ele sunt eufemisme, o forma de īnselatorie lingvistica īntālnita mai ales acolo unde prolifereaza specialistii īn relatii publice, si reflecta obsesia societatii noastre pentru "ambalaj", pentru "prezentare"
Evitati sa impresionati printr-un limbaj complicat - riscati sa scrieti mesajul doar pentru dumneavoastra. Acesta trebuie sa fie receptat si īnteles de publicul caruia i se adreseaza, nu sa arate cāt de erudit este jurnalistul.
Asigurati-va ca propozitiile pe care le scrieti sunt cāt mai clare - aceasta īnseamna sa evitati frazele lungi si elaborate si sa adoptati o structura simpla si o topica adecvata - ce difera de stilul beletristic. Nu faceti cititorul sa reia anumite paragrafe pentru a se asigura ca a īnteles sau pentru a īntelege mai bine. Īn cazul unui text beletristic de exemplu, īn masura īn care cititorul reia anumite pasaje, o face pentru ca a fost impresionat de modul de descriere, de stilul autorului, de limbajul utilizat etc. Nu aceasta este menirea textului jurnalistic, iar jurnalistii care nu īnteleg acest lucru ar fi mai bine poate sa se reorienteze.
Conferiti simplitate textului dvs, fara a exagera. Din pacate, din dorinta de a asigura claritatea textelor dar, mai important, de a fi accesibile unui public cāt mai larg provenind din categorii sociale cāt mai numeroase si variate, multe publicatii folosesc un limbaj ultra-simplificat, restrāns si stilizat. Textele corespund unui nivel de educatie foarte scazut, iar simplitatea devine limitare lingvistica, lucru de multe ori deranjant, si uneori, chiar jignitor pentru cititori. Acest lucru este cu atāt mai dureros cu cāt, prin dimensiunea publicului pe care īl atinge, mass-media ar trebui sa aiba un rol educativ. si nu de putine ori, īn loc sa cāstige noi cititori, publicatiile respective se vad nevoite sa-si reduca tirajul.
Onestitatea
Exista īn procesul jurnalistic elemente care obstructioneaza adeseori adevarul. Lipsa de timp pentru a construi o imagine cuprinzatoare, dificultatea de a ajunge la toate sursele si de a gasi toate informatiile, necesitatea de a scrie articolul īntr-un spatiu limitat si adesea mic - sunt factori de ordin obiectiv care ne īmpiedica uneori sa scriem un articol atāt de complet sau corect cum ne-am dori. Acest lucru este justificat si scuzabil, cel putin atāt timp cāt suntem constienti de limite, facem tot posibilul sa le depasim si nu pretindem ca prezentam o situatie īn mod complet si definitiv īn fiecare articol. Pe lānga aceste dificultati de ordin subiectiv, exista, mai ales īn articolele de informare, o serie de "greseli" pe care le comit jurnalistii - de multe ori neintentionat, dar si cu buna stiinta - care īndeparteaza articolul de situatia reala. Presiunea "articolelor de impact" cerute de catre editori si eforturile de a scrie cāt mai convingator duc adesea la omisiuni si la utilizarea unui limbaj ce exagereaza sau plaseaza subiectul deasupra valorii sale reale. si mai rau uneori, chiar daca jurnalistii reusesc sa se sustraga acestor erori, editorii īnsisi sunt cei care deformeaza si umfla realitatea īn cautare de audienta. Iata īn continuare cāteva reguli de baza de mare ajutor jurnalistilor īn ceea ce priveste exactitatea si onestitatea mesajelor
Nu hiperbolizati, nu folositi cuvinte care dau o conotatie mai puternica decāt ar fi justificat. Nu utilizati cuvinte ca "senzational", "extraordinar", socant", "tragic", "īngrozitor" sau "cutremurator" pentru a descrie situatii care nu sunt asa. Īn multe cazuri, jurnalistii fac acest lucru intentionat, pentru a da un plus de dramatism si a atrage astfel atentia. Un alt aspect important este cel legat de obiectivitate: astfel de calificative implica o judecata de valoare din partea autorului, care nu-si are locul īntr-un articol de informare. Trebuie evitate mai ales calificativele extreme, cu valoare de superlativ absolut, care de multe ori contin si asocieri pleonastice: astfel de exemple includ formulari binecunoscute de genul "cu adevarat incredibil", "efectiv terifiant", "de-a dreptul teribil", ca sa nu mai vorbim de "cel mai adecvat". Īn masura īn care o situatie chiar poate fi calificata drept "senzationala" sau "īngrozitoare", lasati faptele sa vorbeasca de la sine. Nu īncercati sa atrageti atentia asupra unui lucru evident, deoarece cititorii au propriul discernamānt. Un ultim aspect foarte important: fiind atāt de folosit, acest limbaj nici nu mai are vreun impact asupra publicului, care percepe termenii respectivi drept clisee.
Scrieti numai ce stiti cu certitudine ca este adevarat - este o conditie prioritara ce nici nu ar mai trebui mentionata, īnsa nu rare sunt cazurile īn care jurnalistii presupun anumite lucruri pentru ca "trebuie sa se fi īntāmplat asa, n-avea cum sa fie altfel". Este sinonim cu minciuna si poate atrage chiar raspunderea penala a jurnalistui īn cazul īn care nu "ghiceste" corect. Daca aveti semne de īntrebare asupra unor elemente ale articolului, fie investigati mai profund, fie renuntati la acestea, fie nu mai scrieti articolul - daca elementele respective sunt foarte importante.
Nu īncercati sa deduceti motive sau explicatii - responsabilitatea dvs este sa aflati lucruri si sa le redati īn mod obiectiv publicului, nu sa le deduceti. Riscati sa va īnselati si mai grav, sa mintiti publicul. Oamenii sunt mānati de o infinitate de motive, nu totdeauna rationale, si s-ar putea ca deductia si chiar intuitia dvs sa nu va fie de nici un folos.
Feriti-va sa folositi un limbaj simplist si radical, fara nuante intermediare - acest lucru poate fi observat cel mai adesea īn titluri, īn principal din doua motive: īn primul rānd, pentru a conferi sonoritate titlului, se folosesc de regula cuvinte scurte, care īn general au semnificatii extreme, radicale, chiar brutale; asa se face ca "dezbatere" sau "dezacord" devin de regula "lupta", "nemultumirea" sau "iritarea" se transforma īn "furie", iar un minor "conflict de interese" capata dimensiunile unui adevarat "razboi civil". Cel de-al doilea motiv rezida īn vesnicul deziderat de a capta atentia: utilizānd astfel de termeni, jurnalistii au probabil impresia ca ies din tipar si intra īn sfera neobisnuitului, lucru total neadevarat; pentru cititorii avizati - dar nu numai - articolul are de cele mai multe ori de pierdut - pāna la a-si pierde credibilitatea - deoarece astfel de titluri lasa de fapt impresia unui articol de tabloid.
Toate articolele trebuie sa fie echilibrate si sa reflecte adevarul, atāt prin detalii, cāt si prin continutul general al materialului. Aceasta conditie esentiala presupune īn primul rānd, includerea tuturor punctelor de vedere īn articol, precum si citarea adecvata - bineīnteles acolo unde este cazul. Apoi jurnalistul va trebui sa se asigure ca materialul īn ansamblu respecta acuratetea faptelor, acordānd o atentie deosebita unor aspecte, care desi pot parea minore, afecteaza considerabil exactitatea si claritatea textului; avem aici īn vedere atāt ierarhizarea si ordonarea informatiei īn sine, cāt si utilizarea citatelor, deoarece trunchierea sau scoaterea acestora din context pot avea consecinte din cele mai nefaste.
Precizia
Evitati folosirea adjectivelor vagi - īn aceasta categorie intra o serie de expresii folosite atāt de des, īncāt devin aproape clisee ce comunica doar idei vagi. Ce īnseamna de exemplu "bijuterii scumpe"? Este vorba de niste bijuterii scumpe, ca toate bijuteriile - caz īn care exprimarea este pleonastica - sau de niste bijuterii extrem de scumpe, mai scumpe decāt majoritatea bijuteriilor?! Īn general, īn aceasta categorie intra adjectivele care capata conotatii diferite prin raportare la diferiti indivizi: pentru un cititor foarte tānar, "o femeie batrāna" va avea alta semnificatie decāt pentru o persoana care se īndreapta catre vārsta a treia. Mai mult, si īn acest caz, jurnalistul evalueaza, realizeaza o judecata de valoare, lucru care nu-si are locul mai ales īn articolele de stiri. Īn cazul īn care recurgerea la aceste epitete deriva din lipsa de informatii precise - situatie des īntālnita - se recomanda īn primul rānd o documentare mai serioasa; īn masura īn care jurnalistul nu poate evita totusi astfel de calificative, el va trebui macar sa precizeze sistemul de referinta la care se raporteaza termenul respectiv.
Utilizati valori cunoscute, nu necunoscute sau ambigue - aceasta recomandare este strāns legata de cea anterioara, si are īn vedere o serie de calificative si de determinanti - fie de timp, fie de loc - la care recurg frecvent, probabil din inertie, jurnalistii. Īn ceea ce priveste prima categorie, evitati folosirea unor formulari precum "destul de scazut", "aproximativ o luna", "oarecum indiferent", "relativ usor" etc. - acestia nu comunica nimic, doar creeaza neclaritati. Categoria determinantilor de timp si loc cuprinde īn principal termeni de genul: "uneori", "din cānd īn cānd", "undeva", "cāndva", "cumva", "devreme", "tārziu", "īn apropiere" - pentru a enumera doar cātiva. Ei sunt lipsiti de orice continut informational, putānd induce īn eroare, īn functie de interpretarea subiectiva a fiecarui individ.
Niciodata nu abstractizati, ci, dimpotriva, particularizati. Misiunea jurnalistului este de a cerceta ceea ce oamenii de regula generalizeaza si de a prezenta lucrurile descoperite. De aceea, orice articol trebuie sa fie specific, precis directionat. "Surse din interiorul unui partid din opozitie" nu īnseamna nimic pentru cititori, la fel cum nici "reprezentantii unor agentii guvernamentale" nu are vreo semnificatie. De aceea, numele proprii nu trebuie sa lipseasca niciodata din continutul articolului; asa ca folositi cuvinte specifice, concrete, dati nume, īntocmiti liste si prezentati clar faptele. Este foarte important sa decideti cu mare atentie momentul prezentarii acestora si locul lor īn articol, dar trebuie sa le oferiti neaparat. Acest demers nu trebuie exagerat totusi, deoarece, dintr-o preocupare excesiva pentru exactitate, jurnalistii cad frecvent īn extrema cealalta, īmpānzind articolul cu denumiri, cifre, date si informatii, care īngreuneaza lectura si īntelegerea. si īn acest caz, informatiile respective īsi pierd orice semnificatie, deoarece, datorita volumului prea mare, cititorul poate realiza cel mult o selectie a celor considerate mai importante. Acesta este cazul fericit, pentru ca, cel mai adesea cititorul nu retine nimic, sau, mai rau, "sare" cu totul peste pasajele respective.
Evitati eufemismele si disimularea, sunt o forma de a te ascunde de realitate. Desi ele tin mai mult de domeniul epocilor si culturilor puritane, chiar si īn prezent oamenii utilizeaza frecvent cuvinte sau expresii care descriu "mai voalat" lucrurile tabu sau care īi jeneaza, fie ca e vorba de moarte, sex, sau propriile trairi. Daca astfel de constructii sunt folosite īn diferite grade īn beletristica, īn jurnalism utilizarea lor nu este recomandata, īnafara cazurilor īn care jurnalistul vrea sa fie ironic. Īn general, se considera ca stilul de redactare trebuie adecvat cititorului obisnuit: jurnalistul nu scrie nici pentru cei mai pudici, rusinosi sau impresionabili cititori, dar nici pentru cei īnsetati de sānge, violenta sau sex. Mai ales īn cazul evenimentelor violente sau a dezastrelor, excesul nu īnseamna neaparat precizie si acuratete: jurnalistul trebuie sa aiba motive īntemeiate pentru a prezenta detaliile de care dispune, altfel risca sa devina insensibil.
Conotatiile sexuale - afecteaza īn mare masura precizia si acuratetea textului, datorita limbajului eufemistic folosit vreme īndelungata pentru a descrie situatiile si lucrurile ce aveau o cāt de mica conotatie erotica. Asa īncāt, dincolo de a fi imprecise si ambigue, expresii de genul "moment intim" sau "propunere indecenta" īi induceau pe cititori īn eroare, dānd impresia ca se īntāmplase ceva mult mai rau īn realitate. Totusi, īnlocuirea acestui gen de expresii cu un limbaj mai clar nu īnseamna ca jurnalistul va scrie pornografie: īn general se considera adecvat limbajul aflat īn concordanta cu "bunele moravuri" si considerat normal de marea majoritate a cititorilor.
Limbajul proaspat
Utilizarea unui limbaj proaspat este un principiu de baza īn jurnalism, care pleaca de la īnsusi rolul textului jurnalistic vis-a-vis de public: acela de a oferi ceva nou, fie ca este vorba de informatii, comentarii, puncte de vedere sau cugetari. Din aceasta perspectiva ar fi total ineficient sa oferim cititorilor ceva nou, dar redactat īntr-un limbaj uzat īn exces, perimat si abundānd de clisee: o mare parte a impactului se va pierde, chiar īn conditiile īn care continutul textului este adecvat din toate punctele de vedere. Īn alta ordine de idei, chiar un subiect mai putin important, "de māna a doua", poate capata cu totul alte valente atunci cānd este redactat īntr-un limbaj proaspat si dinamic. Iata cāteva pricipii utile:
Feriti-va de orice fel de clisee - acestea sunt cuvinte si expresii "prea familiare", a caror recunoastere nu ar trebui, teoretic, sa ridice probleme jurnalistilor. Unele clisee exista īn limbajul comun, altele tin de domeniul exclusiv al jurnalismului, īnsa, oricum ar fi, ele trebuie evitate, deoarece sunt atāt de uzate īncāt au īncetat sa mai aiba vreun impact. Cele mai periculoase clisee sunt cele din categoria comparatiilor - atāt de utilizate īncāt aproape ca devin automatisme, si, de aceea, mai greu de identificat si eliminat. Un sfat practic ar fi acela de a cauta īn mod constient aceste constructii dupa īncheierea redactarii propriu-zise, respectiv īn momentul efectuarii corecturilor.
Feriti-va de automatisme - respectiv acele adjective atāt de utilizate, īncāt jurnalistii au tendinta de a le asocia instinctiv cu anumite substantive. Asa se face ca toate crimele sunt "cutremuratoare" sau "īngrozitoare", toate scandalurile "de proportii" si toate efectele "ample si de durata"- pentru a numi doar cāteva. Dar īn aceasta categorie nu intra doar asemenea epitete, ci numeroase alte expresii, specifice fiecarei limbi, utilizate cu "consecventa" de catre jurnalisti; mai mult, utilizarea lor afecteaza īnsasi acuratetea textului: este putin probabil - ca sa nu spunem imposibil - ca toate situatiile prezentate sa fie similare, asa īncāt sa poata fi descrise cu ajutorul acelorasi expresii.
Īncercati sa gasiti noi figuri de stil, noi variante de exprimare - si īn acest caz avem de-a face cu un anumit automatism din partea jurnalistilor, care din fericire devine mai usor de depasit odata cu īmbogatirea experientei. Īn mod concret, acestia vor trebui sa analizeze daca respectiva sintagma descrie corespunzator lucrul pe care doresc sa-l exprime, iar apoi sa caute o formula originala, nu sa apeleze la cea mai īndemāna varianta. Nu este un demers usor, si presupune mult timp, dar pe de alta parte, utilizarea variantei "consacrate" nu va avea prea mare impact.
Priviti fiecare subiect ca pe un lucru nou, particular - aceasta īnseamna īn primul rānd a nu cadea īn capcana scrierii dupa formula, respectiv dupa un tipar bine stabilit. Exista, īntr-adevar, tipuri de articole, a caror elaborare presupune respectarea unor principii de redactare si reguli de constructie; aceasta nu īnseamna totusi ca toate subiectele care se asemana īntr-o anumita masura trebuie sa se conformeze unui tipar prestabilit; ba chiar unii specialisti considera ca pentru a atrage īn mai mare masura atentia, reporterii ar trebui sa conceapa si sa expuna subiectul ca si cum ar face-o pentru prima data. Probabil ca situatia optima o reprezinta solutia de compromis īntre cele doua extreme: īncadrarea articolului īntr-o anumita tipologie sa aiba doar rolul de a orienta si a facilita redactarea "libera", fara restrictii, a articolului, asa īncāt acesta sa nu copieze pur si simplu un model.
Aveti grija cum utilizati cuvintele si frazele la moda - limbajul are propria moda, iar termenii la moda devin rapid clisee - si uneori motiv de iritare pentru cititori. Īn consecinta, īncercati pe cāt posibil sa folositi propriile dvs cuvinte si formulari, propriul ton, nu urmati modelul majoritatii. Asa cum afirma manualul ziarului londonez Daily Telegraph: "Daca sunteti tentati sa folositi un cuvānt pentru ca toti ziaristii īn pas cu moda īl utilizeaza, atunci fie īnlocuiti cuvāntul, fie cititi alte subiecte, fie gasiti-va alta slujba"
Armonizarea
Stilul, tonul si ritmul articolului trebuie sa se potriveasca cu subiectul tratat. Nu toate subiectele necesita o abordare speciala, dar unele din ele trebuie tratate cu o atentie particulara. Cele mai multe astfel de subiecte sunt evidente: problemele de viata si de moarte, de exemplu, trebuie tratate cu seriozitate. Vom prezenta īn continuare cāteva principii directoare pentru situatiile mai deosebite.
Articolele de actiune si miscare trebuie scrise īn timp real - Limbajul si constructia trebuie sa fie īnchegate, verbele dinamice si directe, preferabil la diateza activa; propozitiile nu trebuie sa depaseasca lungimea medie, sa fie stufoase sau sa faca exces de epitete. Aici este vorba un pic si de talentul literar al jurnalistului, īnsa acesta nu trebuie sa abuzeze de figurile de stil, ci doar sa surprinda cāt mai bine ritmul si tensiunea sau suspansul evenimentelor prezentate.
Īn prezentarea unor evenimente groaznice sau sumbre nu trebuie facut exces de cuvinte - Desi tentatia īn cazul evenimentelor extraordinare este aceea de a exagera si a aloca un spatiu mult mai amplu decāt unei stiri "obisnuite", este de preferat sa lasati evenimentele respective sa vorbeasca de la sine. Mai mult, nu īncercati sa sporiti dramatismul prin caracterizari de genul "senzational", "cutremurator", "teribil" etc, ci lasati cititorul sa judece, īn baza unei descrieri cāt mai exacte.
Umorul trebuie abordat cu o deosebita atentie - Majoritatea jurnalistilor sunt de acord ca e foarte greu sa scrii umor - chiar si atunci cānd situatia īn sine e amuzanta, ca sa nu mai vorbim de formele extreme ale umorului, cum e sarcasmul. Din pacate, ca sa scrii umor trebuie sa ai talent: daca poti sa o faci, nu e nevoie de īnvataturi, daca nu poti, nici o īnvatatura nu te poate ajuta. De aceea, manualele de jurnalism nu acopera acest aspect. Īn masura īn care exista talent - si asta nu o hotarāti dvs, ci publicul - cāteva sfaturi se vor dovedi utile īn cazul abordarilor umoristice. Īn primul rānd, glumele sunt mai amuzante atunci cānd sunt servite cu o mina serioasa; nu exagerati totusi, si nici nu abuzati cu subtilitatile, pentru ca riscati sa nu fiti īnteles: nu uitati ca va adresati marii mase a indivizilor, si nu vreunei elite intelectuale. Chiar daca umorul este un atribut natural, īnnascut, trebuie totusi sa lucrati la ideile comice; acestea trebuie formulate adecvat: un singur cuvānt īn plus poate darāma tot esafodajul pe care ati cladit "poanta" de la final. Lasati umorul sa-si faca loc īn mod natural īn text, din comicul sau absurdul evenimentelor prezentate, fara a da senzatia ca este adus dinafara.
Nu tratati niciodata cu umor, si nici macar īn mod detasat, un subiect care implica jignire, suparare sau durere, nici macar atunci cānd este vorba de inamicul public numarul 1: ar fi o dovada de totala lipsa de sensibilitate si un gest lipsit de sens. Īn masura īn care exista vreun element īntr-adevar comic, cititorii īl vor observa oricum.
Atunci cānd scrieti despre lucruri ce implica emotii puternice, este mai bine sa subevaluati, decāt sa exagerati - aceasta nu īnseamna ca trebuie sa omiteti fapte importante, ci sa adoptati o atitudine mai degraba neutra, evitānd limbajul prin care se doreste cu orice pret crearea unui impact puternic. Un articol care īti frānge inima prin forta evenimentelor are un efect mai mare daca e redactat īntr-un limbaj nepretentios: amplificānd emotiile prin stilul de redactare, se poate crea senzatia de exagerare sau de artificial.
Eficienta
De cāte ori nu ati avut oare impresia ca cititi coloane īntregi din ziare, fara a afla īnsa mai nimic ca informatie bruta? Ei bine, aceasta tehnica de a scrie īn patru-cinci rānduri informatii ce pot fi foarte bine prezentate īntr-unul singur īsi are o explicatie: īn secolul al XIX-lea si o buna parte a secolului XX, jurnalistii din Marea Britanie si SUA erau platiti īn functie de numarul de rānduri puse pe hārtie. Acest gen total ineficient a disparut īnsa o data cu progresul mijloacelor de comunicare si, odata cu acestea, al jurnalismului ca disciplina. Retribuirea īn functie de numarul de cuvinte este de multa vreme considerata o metoda de a stimula oamenii sa scrie prost. Īn plus, suntem īn prezent atāt de coplesiti de cantitatea informatiilor pe care le primim, īncāt ne confruntam permanent cu problema rationalizarii spatiului alocat articolelor: jurnalistii trebuie sa scrie cāt mai mult īn cāt mai putine cuvinte, si īn cel mai scurt timp. Iata cateva sfaturi practice pentru a scrie eficient:
Evitati constructiile de prisos - respectiv acele constructii lente care afecteaza ritmul articolului, de genul: "Īn acelasi timp, putem observa ca..." sau "Īntr-adevar, este binecunoscut faptul ca..."; ele sunt utilizate īn vorbirea curenta pentru a da vorbitorului timp de gāndire īnaintea formularii ideilor urmatoare, si de aceea, sunt mai potrivite moderatorilor TV īntr-un talk-show īn direct, decāt jurnalistilor
Dati fiecarei fraze si propozitii un sens - fiecare propozitie sau fraza trebuie sa contina o noua informatie, sau sa reprezinte un element de legatura necesar īn succesiunea logica a evenimentelor prezentate. Tot ceea ce nu īndeplineste acest rol trebuie eliminat.
Scrieti fara sa va uitati pe notite - aceasta presupune īn primul rānd sa aveti subiectul clar īn minte; respectānd aceasta recomandare, veti observa ca veti scrie mai rapid si mai eficient, deoarece consultānd notitele sunteti tentat sa introduceti detalii mai putin importante. Iar verificarea datelor, numelor si cifrelor o puteti face la final.
Utilizati cu economie citatele - De multe ori īn jurnalism citatele sunt folosite pentru a umple spatiul, īn vreme ce rolul lor este cu totul altul: ele trebuie folosite doar atunci cānd sunt comunicate informatii importante sau cānd afirmatiile vorbitorului pot da nastere la o serie de interpretari, cititorul fiind lasat sa decida singur. Mai mult, abandonānd ghilimelele, jurnalistul poate fi mai eficient decāt sunt oamenii atunci cānd vorbesc.
Prelucrati cu atentie citatele atunci cānd le scurtati - aici trebuie sa tineti seama de efectele dezastruoase pe care le poate avea trunchierea unui citat, sau scoaterea acestuia din context; decāt sa eliminati anumite pasaje din citat din dorinta de a economisi spatiu, modificānd astfel sensul intentionat de vorbitor, mai bine renuntati la citat īn īntregime si utilizati propriile cuvinte.
Evitati banalitatile, remarcile evidente, puerile sau chiar prostesti - cum ar fi de exemplu "Viata unei cāntarete nu se rezuma la flori, petreceri si o multime de admiratori: o adevarata profesionista are mai putin timp liber decāt multi dintre noi, oamenii obisnuiti...". Nu va simtiti jigniti, īn īncercarea de a scrie fraze de legatura si a construi paragrafe coerente, se īntāmpla chiar si celor mai buni jurnalisti la primele variante; important este sa le identificati si sa eliminati īn momentul corectarii.
Nu ezitati sa utilizati marcatori si numerotari īn cazul unor enumerari importante - chiar daca prezenta acestora poate parea ciudata īntr-un articol de ziar, procedeul e foarte util atunci cānd e vorba de liste lungi din care nu sunt permise omisiuni. Un exemplu foarte bun este cel al documentelor necesare la īnfiintarea unei firme, sau categoriile de licente si autorizatii necesare functionarii firmelor etc.
Evitati tautologiile sau formularile pleonastice - adica folosirea unor expresiii care spun acelasi lucru de doua ori; printre cele mai frecvente exemple se numara: "conditie necesara", "a coborāt jos", "printre unele din observatiile facute se numara.". Īn toate aceste situatii, nu e nevoie decāt de unul din cuvintele scrise cu litere cursive, ca sa nu mai vorbim de faptul ca ele nu sunt corecte din punct de vedere lingvistic. Evitati de asemenea expresiile fara sens - respectiv acele asocieri incompatibile de genul: "pericol grav", "zvonuri neconfirmate", "exagerat de alarmat"; o categorie aparte o reprezinta utilizarea incorecta a adjectivelor cu valoare de superlativ absolut, sau care nu comporta grade de comparatie: oare cāt de des īntālnim - inclusiv īn presa - formulari de genul "mai / cel mai adecvat", "mai / cel mai potrivit", "foarte exagerat" sau "cel mai grandios"?! Īn calitate de oameni de litere, jurnalistii trebuie sa dea dovada īn primul rānd de cunoasterea si utilizarea adecvata a limbii.
Nu repetati lucruri pe care deja le-ati afirmat - aceasta tendinta se manifesta īn principal atunci cānd este vorba de citate, ca īn exemplul urmator: Autoritatile neaga cu vehementa posibilitatea unui atentat. Purtatorul de cuvānt al Ministerului de Interne a declarat: "nici nu poate fi vorba de actiunea unei grupari teroriste".
|
