Particularitatile redactarii textului jurnalistic.
A învata sa scrii este o munca grea si solitara, care cere, dincolo de talent si îndemânare, un exercitiu îndelungat. Iar acest exercitiu presupune sa asculti, sa citesti, sa studiezi si sa scrii cât mai mult. Toti jurnalistii buni stiu acest lucru, la fel cum stiu ca toate scrierile de calitate au o serie de puncte în comun: sunt clare, usor de citit, folosesc un limbaj obisnuit, stimuleaza interesul si "întretin" cititorii. În acelasi timp, a scrie bine înseamna a scrie adecvat: adecvare la public, la canalul mediatic, precum si la cerintele genului.
Printre cerintele esentiale pe care trebuie sa le îndeplineasca un text de calitate, literatura de specialitate a sintetizat în principal: claritatea, prospetimea limbajului, onestitatea, precizia, adecvarea si eficienta. Fiecare din aceste trasaturi - pe care le vom prezenta succint în continuare - are propriile reguli si principii ce trebuie respectate pe parcursul procesului de redactare, pentru a asigura un text coerent si bine închega 333c25d t.
Claritatea
Aceasta este una din cerintele esentiale ale textului jurnalistic, poate chiar cea mai importanta. Fiecare articol trebuie sa fie clar în conceptie, organizare si limbaj, în caz contrar, el trebuie rescris. Aceasta cerinta nu este proprie textului jurnalistic, ea caracterizeaza în aceeasi masura si alte categorii de discursuri - cum ar fi de exemplu textele stiintifice sau procesele verbale. Însa în cazul jurnalismului ea este cu atât mai importanta cu cât ziarele sunt adesea citite în locuri aglomerate si galagioase, care de multe ori împiedica concentrarea si favorizeaza o lectura mai superficiala. Un sfat bun, mai ales pentru jurnalistii "începatori", chiar daca este cam greu de pus în practica din motive de timp: dati articolul spre lectura unei persoane apropiate, nu neaparat specialist în jurnalism: daca în urma lecturii, persoana are nelamuriri, întrebari sau solicita clarificari, este clar ca articolul - sau parti ale acestuia - vor trebui rescrise, pentru a dobândi claritate.
Iata câteva reguli specifice de respectat pentru a asigura claritatea textelor jurnalistice:
Înainte de a va apuca sa scrieti ceva, asigurati-va ca lucrurile va sunt clare în primul rând dumneavoastra. Nu are sens sa încerci macar sa explici altor persoane ceva ce tu însuti nu ai înteles perfect.
Includeti fiecare etapa într-o naratiune si fiecare eveniment într-o succesiune logica - nu sariti de la A la C, lasând cititorul sa ghiceasca în ce consta punctul B: este enervant, produce confuzii si poate induce în eroare. Nu lasati goluri în rationamente si explicati fiecare detaliu, pentru ca s-ar putea ca cititorii sa nu intuiasca modul dvs. de gândire.
Porniti întotdeauna de la premisa ca cititorii nu cunosc nimic despre subiectul tratat - nici macar atunci când e vorba despre un subiect mediatizat sau familiar cititorilor. Încercati sa refaceti mental "traseul" pe care l-ati parcurs dumneavoastra însiva pentru a aprofunda subiectul respectiv si reluati etapele logice pentru ca cititorul sa se poata lamuri.
Explicati jargonul, regionalismele, termenii de specialitate si, în general termenii mai deosebiti - în masura în care sunteti nevoiti sa îi utilizati. Chiar daca în mod uzual este recomandata evitarea unor asemenea termeni, uneori jargonul poate fi chiar util: îi introduce pe cititori într-o lume initial inaccesibila lor si le îmbogateste cunostintele. Dar de la aceasta observatie pâna la a spune ca utilizarea jargonului este recomandata, este o cale lunga: nu recurgeti la jargon decât ca exceptie, atunci când e necesar acest lucru, si oferiti întotdeauna explicatii clare ale termenilor respectivi.
Foarte periculoase sunt jargonul comercial si politic, precum si eufemismele, deoarece, spre deosebire de alte categorii - care în cel mai rau caz nu sunt întelese de catre cititori - acestea induc în eroare, continând sensuri ascunse. Aceste tipuri de jargon sunt foarte raspândite si nu rareori greu de detectat, iar jurnalistii sunt tentati adesea sa le preia ad literam din dorinta de a mentine obiectivitatea textului. Oare de câte ori nu am auzit expresii precum "restructurarea companiei" sau "redistribuirea fortei de munca" - când e vorba de fapt de concedieri masive, "dificultati financiare temporare" - când compania respectiva a intrat deja în incapacitate de plata, sau "un dezechilibru între cerere si oferta pe piata muncii" - când e de fapt vorba de somaj. Exemplele de acest fel sunt foarte numeroase: ele sunt eufemisme, o forma de înselatorie lingvistica întâlnita mai ales acolo unde prolifereaza specialistii în relatii publice, si reflecta obsesia societatii noastre pentru "ambalaj", pentru "prezentare"
Evitati sa impresionati printr-un limbaj complicat - riscati sa scrieti mesajul doar pentru dumneavoastra. Acesta trebuie sa fie receptat si înteles de publicul caruia i se adreseaza, nu sa arate cât de erudit este jurnalistul.
Asigurati-va ca propozitiile pe care le scrieti sunt cât mai clare - aceasta înseamna sa evitati frazele lungi si elaborate si sa adoptati o structura simpla si o topica adecvata - ce difera de stilul beletristic. Nu faceti cititorul sa reia anumite paragrafe pentru a se asigura ca a înteles sau pentru a întelege mai bine. În cazul unui text beletristic de exemplu, în masura în care cititorul reia anumite pasaje, o face pentru ca a fost impresionat de modul de descriere, de stilul autorului, de limbajul utilizat etc. Nu aceasta este menirea textului jurnalistic, iar jurnalistii care nu înteleg acest lucru ar fi mai bine poate sa se reorienteze.
Conferiti simplitate textului dvs, fara a exagera. Din pacate, din dorinta de a asigura claritatea textelor dar, mai important, de a fi accesibile unui public cât mai larg provenind din categorii sociale cât mai numeroase si variate, multe publicatii folosesc un limbaj ultra-simplificat, restrâns si stilizat. Textele corespund unui nivel de educatie foarte scazut, iar simplitatea devine limitare lingvistica, lucru de multe ori deranjant, si uneori, chiar jignitor pentru cititori. Acest lucru este cu atât mai dureros cu cât, prin dimensiunea publicului pe care îl atinge, mass-media ar trebui sa aiba un rol educativ. si nu de putine ori, în loc sa câstige noi cititori, publicatiile respective se vad nevoite sa-si reduca tirajul.
Onestitatea
Exista în procesul jurnalistic elemente care obstructioneaza adeseori adevarul. Lipsa de timp pentru a construi o imagine cuprinzatoare, dificultatea de a ajunge la toate sursele si de a gasi toate informatiile, necesitatea de a scrie articolul într-un spatiu limitat si adesea mic - sunt factori de ordin obiectiv care ne împiedica uneori sa scriem un articol atât de complet sau corect cum ne-am dori. Acest lucru este justificat si scuzabil, cel putin atât timp cât suntem constienti de limite, facem tot posibilul sa le depasim si nu pretindem ca prezentam o situatie în mod complet si definitiv în fiecare articol. Pe lânga aceste dificultati de ordin subiectiv, exista, mai ales în articolele de informare, o serie de "greseli" pe care le comit jurnalistii - de multe ori neintentionat, dar si cu buna stiinta - care îndeparteaza articolul de situatia reala. Presiunea "articolelor de impact" cerute de catre editori si eforturile de a scrie cât mai convingator duc adesea la omisiuni si la utilizarea unui limbaj ce exagereaza sau plaseaza subiectul deasupra valorii sale reale. si mai rau uneori, chiar daca jurnalistii reusesc sa se sustraga acestor erori, editorii însisi sunt cei care deformeaza si umfla realitatea în cautare de audienta. Iata în continuare câteva reguli de baza de mare ajutor jurnalistilor în ceea ce priveste exactitatea si onestitatea mesajelor
Nu hiperbolizati, nu folositi cuvinte care dau o conotatie mai puternica decât ar fi justificat. Nu utilizati cuvinte ca "senzational", "extraordinar", socant", "tragic", "îngrozitor" sau "cutremurator" pentru a descrie situatii care nu sunt asa. În multe cazuri, jurnalistii fac acest lucru intentionat, pentru a da un plus de dramatism si a atrage astfel atentia. Un alt aspect important este cel legat de obiectivitate: astfel de calificative implica o judecata de valoare din partea autorului, care nu-si are locul într-un articol de informare. Trebuie evitate mai ales calificativele extreme, cu valoare de superlativ absolut, care de multe ori contin si asocieri pleonastice: astfel de exemple includ formulari binecunoscute de genul "cu adevarat incredibil", "efectiv terifiant", "de-a dreptul teribil", ca sa nu mai vorbim de "cel mai adecvat". În masura în care o situatie chiar poate fi calificata drept "senzationala" sau "îngrozitoare", lasati faptele sa vorbeasca de la sine. Nu încercati sa atrageti atentia asupra unui lucru evident, deoarece cititorii au propriul discernamânt. Un ultim aspect foarte important: fiind atât de folosit, acest limbaj nici nu mai are vreun impact asupra publicului, care percepe termenii respectivi drept clisee.
Scrieti numai ce stiti cu certitudine ca este adevarat - este o conditie prioritara ce nici nu ar mai trebui mentionata, însa nu rare sunt cazurile în care jurnalistii presupun anumite lucruri pentru ca "trebuie sa se fi întâmplat asa, n-avea cum sa fie altfel". Este sinonim cu minciuna si poate atrage chiar raspunderea penala a jurnalistui în cazul în care nu "ghiceste" corect. Daca aveti semne de întrebare asupra unor elemente ale articolului, fie investigati mai profund, fie renuntati la acestea, fie nu mai scrieti articolul - daca elementele respective sunt foarte importante.
Nu încercati sa deduceti motive sau explicatii - responsabilitatea dvs este sa aflati lucruri si sa le redati în mod obiectiv publicului, nu sa le deduceti. Riscati sa va înselati si mai grav, sa mintiti publicul. Oamenii sunt mânati de o infinitate de motive, nu totdeauna rationale, si s-ar putea ca deductia si chiar intuitia dvs sa nu va fie de nici un folos.
Feriti-va sa folositi un limbaj simplist si radical, fara nuante intermediare - acest lucru poate fi observat cel mai adesea în titluri, în principal din doua motive: în primul rând, pentru a conferi sonoritate titlului, se folosesc de regula cuvinte scurte, care în general au semnificatii extreme, radicale, chiar brutale; asa se face ca "dezbatere" sau "dezacord" devin de regula "lupta", "nemultumirea" sau "iritarea" se transforma în "furie", iar un minor "conflict de interese" capata dimensiunile unui adevarat "razboi civil". Cel de-al doilea motiv rezida în vesnicul deziderat de a capta atentia: utilizând astfel de termeni, jurnalistii au probabil impresia ca ies din tipar si intra în sfera neobisnuitului, lucru total neadevarat; pentru cititorii avizati - dar nu numai - articolul are de cele mai multe ori de pierdut - pâna la a-si pierde credibilitatea - deoarece astfel de titluri lasa de fapt impresia unui articol de tabloid.
Toate articolele trebuie sa fie echilibrate si sa reflecte adevarul, atât prin detalii, cât si prin continutul general al materialului. Aceasta conditie esentiala presupune în primul rând, includerea tuturor punctelor de vedere în articol, precum si citarea adecvata - bineînteles acolo unde este cazul. Apoi jurnalistul va trebui sa se asigure ca materialul în ansamblu respecta acuratetea faptelor, acordând o atentie deosebita unor aspecte, care desi pot parea minore, afecteaza considerabil exactitatea si claritatea textului; avem aici în vedere atât ierarhizarea si ordonarea informatiei în sine, cât si utilizarea citatelor, deoarece trunchierea sau scoaterea acestora din context pot avea consecinte din cele mai nefaste.
Precizia
Evitati folosirea adjectivelor vagi - în aceasta categorie intra o serie de expresii folosite atât de des, încât devin aproape clisee ce comunica doar idei vagi. Ce înseamna de exemplu "bijuterii scumpe"? Este vorba de niste bijuterii scumpe, ca toate bijuteriile - caz în care exprimarea este pleonastica - sau de niste bijuterii extrem de scumpe, mai scumpe decât majoritatea bijuteriilor?! În general, în aceasta categorie intra adjectivele care capata conotatii diferite prin raportare la diferiti indivizi: pentru un cititor foarte tânar, "o femeie batrâna" va avea alta semnificatie decât pentru o persoana care se îndreapta catre vârsta a treia. Mai mult, si în acest caz, jurnalistul evalueaza, realizeaza o judecata de valoare, lucru care nu-si are locul mai ales în articolele de stiri. În cazul în care recurgerea la aceste epitete deriva din lipsa de informatii precise - situatie des întâlnita - se recomanda în primul rând o documentare mai serioasa; în masura în care jurnalistul nu poate evita totusi astfel de calificative, el va trebui macar sa precizeze sistemul de referinta la care se raporteaza termenul respectiv.
Utilizati valori cunoscute, nu necunoscute sau ambigue - aceasta recomandare este strâns legata de cea anterioara, si are în vedere o serie de calificative si de determinanti - fie de timp, fie de loc - la care recurg frecvent, probabil din inertie, jurnalistii. În ceea ce priveste prima categorie, evitati folosirea unor formulari precum "destul de scazut", "aproximativ o luna", "oarecum indiferent", "relativ usor" etc. - acestia nu comunica nimic, doar creeaza neclaritati. Categoria determinantilor de timp si loc cuprinde în principal termeni de genul: "uneori", "din când în când", "undeva", "cândva", "cumva", "devreme", "târziu", "în apropiere" - pentru a enumera doar câtiva. Ei sunt lipsiti de orice continut informational, putând induce în eroare, în functie de interpretarea subiectiva a fiecarui individ.
Niciodata nu abstractizati, ci, dimpotriva, particularizati. Misiunea jurnalistului este de a cerceta ceea ce oamenii de regula generalizeaza si de a prezenta lucrurile descoperite. De aceea, orice articol trebuie sa fie specific, precis directionat. "Surse din interiorul unui partid din opozitie" nu înseamna nimic pentru cititori, la fel cum nici "reprezentantii unor agentii guvernamentale" nu are vreo semnificatie. De aceea, numele proprii nu trebuie sa lipseasca niciodata din continutul articolului; asa ca folositi cuvinte specifice, concrete, dati nume, întocmiti liste si prezentati clar faptele. Este foarte important sa decideti cu mare atentie momentul prezentarii acestora si locul lor în articol, dar trebuie sa le oferiti neaparat. Acest demers nu trebuie exagerat totusi, deoarece, dintr-o preocupare excesiva pentru exactitate, jurnalistii cad frecvent în extrema cealalta, împânzind articolul cu denumiri, cifre, date si informatii, care îngreuneaza lectura si întelegerea. si în acest caz, informatiile respective îsi pierd orice semnificatie, deoarece, datorita volumului prea mare, cititorul poate realiza cel mult o selectie a celor considerate mai importante. Acesta este cazul fericit, pentru ca, cel mai adesea cititorul nu retine nimic, sau, mai rau, "sare" cu totul peste pasajele respective.
Evitati eufemismele si disimularea, sunt o forma de a te ascunde de realitate. Desi ele tin mai mult de domeniul epocilor si culturilor puritane, chiar si în prezent oamenii utilizeaza frecvent cuvinte sau expresii care descriu "mai voalat" lucrurile tabu sau care îi jeneaza, fie ca e vorba de moarte, sex, sau propriile trairi. Daca astfel de constructii sunt folosite în diferite grade în beletristica, în jurnalism utilizarea lor nu este recomandata, înafara cazurilor în care jurnalistul vrea sa fie ironic. În general, se considera ca stilul de redactare trebuie adecvat cititorului obisnuit: jurnalistul nu scrie nici pentru cei mai pudici, rusinosi sau impresionabili cititori, dar nici pentru cei însetati de sânge, violenta sau sex. Mai ales în cazul evenimentelor violente sau a dezastrelor, excesul nu înseamna neaparat precizie si acuratete: jurnalistul trebuie sa aiba motive întemeiate pentru a prezenta detaliile de care dispune, altfel risca sa devina insensibil.
Conotatiile sexuale - afecteaza în mare masura precizia si acuratetea textului, datorita limbajului eufemistic folosit vreme îndelungata pentru a descrie situatiile si lucrurile ce aveau o cât de mica conotatie erotica. Asa încât, dincolo de a fi imprecise si ambigue, expresii de genul "moment intim" sau "propunere indecenta" îi induceau pe cititori în eroare, dând impresia ca se întâmplase ceva mult mai rau în realitate. Totusi, înlocuirea acestui gen de expresii cu un limbaj mai clar nu înseamna ca jurnalistul va scrie pornografie: în general se considera adecvat limbajul aflat în concordanta cu "bunele moravuri" si considerat normal de marea majoritate a cititorilor.
Limbajul proaspat
Utilizarea unui limbaj proaspat este un principiu de baza în jurnalism, care pleaca de la însusi rolul textului jurnalistic vis-a-vis de public: acela de a oferi ceva nou, fie ca este vorba de informatii, comentarii, puncte de vedere sau cugetari. Din aceasta perspectiva ar fi total ineficient sa oferim cititorilor ceva nou, dar redactat într-un limbaj uzat în exces, perimat si abundând de clisee: o mare parte a impactului se va pierde, chiar în conditiile în care continutul textului este adecvat din toate punctele de vedere. În alta ordine de idei, chiar un subiect mai putin important, "de mâna a doua", poate capata cu totul alte valente atunci când este redactat într-un limbaj proaspat si dinamic. Iata câteva pricipii utile:
Feriti-va de orice fel de clisee - acestea sunt cuvinte si expresii "prea familiare", a caror recunoastere nu ar trebui, teoretic, sa ridice probleme jurnalistilor. Unele clisee exista în limbajul comun, altele tin de domeniul exclusiv al jurnalismului, însa, oricum ar fi, ele trebuie evitate, deoarece sunt atât de uzate încât au încetat sa mai aiba vreun impact. Cele mai periculoase clisee sunt cele din categoria comparatiilor - atât de utilizate încât aproape ca devin automatisme, si, de aceea, mai greu de identificat si eliminat. Un sfat practic ar fi acela de a cauta în mod constient aceste constructii dupa încheierea redactarii propriu-zise, respectiv în momentul efectuarii corecturilor.
Feriti-va de automatisme - respectiv acele adjective atât de utilizate, încât jurnalistii au tendinta de a le asocia instinctiv cu anumite substantive. Asa se face ca toate crimele sunt "cutremuratoare" sau "îngrozitoare", toate scandalurile "de proportii" si toate efectele "ample si de durata"- pentru a numi doar câteva. Dar în aceasta categorie nu intra doar asemenea epitete, ci numeroase alte expresii, specifice fiecarei limbi, utilizate cu "consecventa" de catre jurnalisti; mai mult, utilizarea lor afecteaza însasi acuratetea textului: este putin probabil - ca sa nu spunem imposibil - ca toate situatiile prezentate sa fie similare, asa încât sa poata fi descrise cu ajutorul acelorasi expresii.
Încercati sa gasiti noi figuri de stil, noi variante de exprimare - si în acest caz avem de-a face cu un anumit automatism din partea jurnalistilor, care din fericire devine mai usor de depasit odata cu îmbogatirea experientei. În mod concret, acestia vor trebui sa analizeze daca respectiva sintagma descrie corespunzator lucrul pe care doresc sa-l exprime, iar apoi sa caute o formula originala, nu sa apeleze la cea mai îndemâna varianta. Nu este un demers usor, si presupune mult timp, dar pe de alta parte, utilizarea variantei "consacrate" nu va avea prea mare impact.
Priviti fiecare subiect ca pe un lucru nou, particular - aceasta înseamna în primul rând a nu cadea în capcana scrierii dupa formula, respectiv dupa un tipar bine stabilit. Exista, într-adevar, tipuri de articole, a caror elaborare presupune respectarea unor principii de redactare si reguli de constructie; aceasta nu înseamna totusi ca toate subiectele care se asemana într-o anumita masura trebuie sa se conformeze unui tipar prestabilit; ba chiar unii specialisti considera ca pentru a atrage în mai mare masura atentia, reporterii ar trebui sa conceapa si sa expuna subiectul ca si cum ar face-o pentru prima data. Probabil ca situatia optima o reprezinta solutia de compromis între cele doua extreme: încadrarea articolului într-o anumita tipologie sa aiba doar rolul de a orienta si a facilita redactarea "libera", fara restrictii, a articolului, asa încât acesta sa nu copieze pur si simplu un model.
Aveti grija cum utilizati cuvintele si frazele la moda - limbajul are propria moda, iar termenii la moda devin rapid clisee - si uneori motiv de iritare pentru cititori. În consecinta, încercati pe cât posibil sa folositi propriile dvs cuvinte si formulari, propriul ton, nu urmati modelul majoritatii. Asa cum afirma manualul ziarului londonez Daily Telegraph: "Daca sunteti tentati sa folositi un cuvânt pentru ca toti ziaristii în pas cu moda îl utilizeaza, atunci fie înlocuiti cuvântul, fie cititi alte subiecte, fie gasiti-va alta slujba"
Armonizarea
Stilul, tonul si ritmul articolului trebuie sa se potriveasca cu subiectul tratat. Nu toate subiectele necesita o abordare speciala, dar unele din ele trebuie tratate cu o atentie particulara. Cele mai multe astfel de subiecte sunt evidente: problemele de viata si de moarte, de exemplu, trebuie tratate cu seriozitate. Vom prezenta în continuare câteva principii directoare pentru situatiile mai deosebite.
Articolele de actiune si miscare trebuie scrise în timp real - Limbajul si constructia trebuie sa fie închegate, verbele dinamice si directe, preferabil la diateza activa; propozitiile nu trebuie sa depaseasca lungimea medie, sa fie stufoase sau sa faca exces de epitete. Aici este vorba un pic si de talentul literar al jurnalistului, însa acesta nu trebuie sa abuzeze de figurile de stil, ci doar sa surprinda cât mai bine ritmul si tensiunea sau suspansul evenimentelor prezentate.
În prezentarea unor evenimente groaznice sau sumbre nu trebuie facut exces de cuvinte - Desi tentatia în cazul evenimentelor extraordinare este aceea de a exagera si a aloca un spatiu mult mai amplu decât unei stiri "obisnuite", este de preferat sa lasati evenimentele respective sa vorbeasca de la sine. Mai mult, nu încercati sa sporiti dramatismul prin caracterizari de genul "senzational", "cutremurator", "teribil" etc, ci lasati cititorul sa judece, în baza unei descrieri cât mai exacte.
Umorul trebuie abordat cu o deosebita atentie - Majoritatea jurnalistilor sunt de acord ca e foarte greu sa scrii umor - chiar si atunci când situatia în sine e amuzanta, ca sa nu mai vorbim de formele extreme ale umorului, cum e sarcasmul. Din pacate, ca sa scrii umor trebuie sa ai talent: daca poti sa o faci, nu e nevoie de învataturi, daca nu poti, nici o învatatura nu te poate ajuta. De aceea, manualele de jurnalism nu acopera acest aspect. În masura în care exista talent - si asta nu o hotarâti dvs, ci publicul - câteva sfaturi se vor dovedi utile în cazul abordarilor umoristice. În primul rând, glumele sunt mai amuzante atunci când sunt servite cu o mina serioasa; nu exagerati totusi, si nici nu abuzati cu subtilitatile, pentru ca riscati sa nu fiti înteles: nu uitati ca va adresati marii mase a indivizilor, si nu vreunei elite intelectuale. Chiar daca umorul este un atribut natural, înnascut, trebuie totusi sa lucrati la ideile comice; acestea trebuie formulate adecvat: un singur cuvânt în plus poate darâma tot esafodajul pe care ati cladit "poanta" de la final. Lasati umorul sa-si faca loc în mod natural în text, din comicul sau absurdul evenimentelor prezentate, fara a da senzatia ca este adus dinafara.
Nu tratati niciodata cu umor, si nici macar în mod detasat, un subiect care implica jignire, suparare sau durere, nici macar atunci când este vorba de inamicul public numarul 1: ar fi o dovada de totala lipsa de sensibilitate si un gest lipsit de sens. În masura în care exista vreun element într-adevar comic, cititorii îl vor observa oricum.
Atunci când scrieti despre lucruri ce implica emotii puternice, este mai bine sa subevaluati, decât sa exagerati - aceasta nu înseamna ca trebuie sa omiteti fapte importante, ci sa adoptati o atitudine mai degraba neutra, evitând limbajul prin care se doreste cu orice pret crearea unui impact puternic. Un articol care îti frânge inima prin forta evenimentelor are un efect mai mare daca e redactat într-un limbaj nepretentios: amplificând emotiile prin stilul de redactare, se poate crea senzatia de exagerare sau de artificial.
Eficienta
De câte ori nu ati avut oare impresia ca cititi coloane întregi din ziare, fara a afla însa mai nimic ca informatie bruta? Ei bine, aceasta tehnica de a scrie în patru-cinci rânduri informatii ce pot fi foarte bine prezentate într-unul singur îsi are o explicatie: în secolul al XIX-lea si o buna parte a secolului XX, jurnalistii din Marea Britanie si SUA erau platiti în functie de numarul de rânduri puse pe hârtie. Acest gen total ineficient a disparut însa o data cu progresul mijloacelor de comunicare si, odata cu acestea, al jurnalismului ca disciplina. Retribuirea în functie de numarul de cuvinte este de multa vreme considerata o metoda de a stimula oamenii sa scrie prost. În plus, suntem în prezent atât de coplesiti de cantitatea informatiilor pe care le primim, încât ne confruntam permanent cu problema rationalizarii spatiului alocat articolelor: jurnalistii trebuie sa scrie cât mai mult în cât mai putine cuvinte, si în cel mai scurt timp. Iata cateva sfaturi practice pentru a scrie eficient:
Evitati constructiile de prisos - respectiv acele constructii lente care afecteaza ritmul articolului, de genul: "În acelasi timp, putem observa ca..." sau "Într-adevar, este binecunoscut faptul ca..."; ele sunt utilizate în vorbirea curenta pentru a da vorbitorului timp de gândire înaintea formularii ideilor urmatoare, si de aceea, sunt mai potrivite moderatorilor TV într-un talk-show în direct, decât jurnalistilor
Dati fiecarei fraze si propozitii un sens - fiecare propozitie sau fraza trebuie sa contina o noua informatie, sau sa reprezinte un element de legatura necesar în succesiunea logica a evenimentelor prezentate. Tot ceea ce nu îndeplineste acest rol trebuie eliminat.
Scrieti fara sa va uitati pe notite - aceasta presupune în primul rând sa aveti subiectul clar în minte; respectând aceasta recomandare, veti observa ca veti scrie mai rapid si mai eficient, deoarece consultând notitele sunteti tentat sa introduceti detalii mai putin importante. Iar verificarea datelor, numelor si cifrelor o puteti face la final.
Utilizati cu economie citatele - De multe ori în jurnalism citatele sunt folosite pentru a umple spatiul, în vreme ce rolul lor este cu totul altul: ele trebuie folosite doar atunci când sunt comunicate informatii importante sau când afirmatiile vorbitorului pot da nastere la o serie de interpretari, cititorul fiind lasat sa decida singur. Mai mult, abandonând ghilimelele, jurnalistul poate fi mai eficient decât sunt oamenii atunci când vorbesc.
Prelucrati cu atentie citatele atunci când le scurtati - aici trebuie sa tineti seama de efectele dezastruoase pe care le poate avea trunchierea unui citat, sau scoaterea acestuia din context; decât sa eliminati anumite pasaje din citat din dorinta de a economisi spatiu, modificând astfel sensul intentionat de vorbitor, mai bine renuntati la citat în întregime si utilizati propriile cuvinte.
Evitati banalitatile, remarcile evidente, puerile sau chiar prostesti - cum ar fi de exemplu "Viata unei cântarete nu se rezuma la flori, petreceri si o multime de admiratori: o adevarata profesionista are mai putin timp liber decât multi dintre noi, oamenii obisnuiti...". Nu va simtiti jigniti, în încercarea de a scrie fraze de legatura si a construi paragrafe coerente, se întâmpla chiar si celor mai buni jurnalisti la primele variante; important este sa le identificati si sa eliminati în momentul corectarii.
Nu ezitati sa utilizati marcatori si numerotari în cazul unor enumerari importante - chiar daca prezenta acestora poate parea ciudata într-un articol de ziar, procedeul e foarte util atunci când e vorba de liste lungi din care nu sunt permise omisiuni. Un exemplu foarte bun este cel al documentelor necesare la înfiintarea unei firme, sau categoriile de licente si autorizatii necesare functionarii firmelor etc.
Evitati tautologiile sau formularile pleonastice - adica folosirea unor expresiii care spun acelasi lucru de doua ori; printre cele mai frecvente exemple se numara: "conditie necesara", "a coborât jos", "printre unele din observatiile facute se numara.". În toate aceste situatii, nu e nevoie decât de unul din cuvintele scrise cu litere cursive, ca sa nu mai vorbim de faptul ca ele nu sunt corecte din punct de vedere lingvistic. Evitati de asemenea expresiile fara sens - respectiv acele asocieri incompatibile de genul: "pericol grav", "zvonuri neconfirmate", "exagerat de alarmat"; o categorie aparte o reprezinta utilizarea incorecta a adjectivelor cu valoare de superlativ absolut, sau care nu comporta grade de comparatie: oare cât de des întâlnim - inclusiv în presa - formulari de genul "mai / cel mai adecvat", "mai / cel mai potrivit", "foarte exagerat" sau "cel mai grandios"?! În calitate de oameni de litere, jurnalistii trebuie sa dea dovada în primul rând de cunoasterea si utilizarea adecvata a limbii.
Nu repetati lucruri pe care deja le-ati afirmat - aceasta tendinta se manifesta în principal atunci când este vorba de citate, ca în exemplul urmator: Autoritatile neaga cu vehementa posibilitatea unui atentat. Purtatorul de cuvânt al Ministerului de Interne a declarat: "nici nu poate fi vorba de actiunea unei grupari teroriste".
|
