ROLUL PRESEI IN SOCIETATE

ROLUL PRESEI IN SOCIETATE

De la prima Biblie pana la tiparirea de legi, carti de tot felul apoi ziare, media a cunoscut o dezvoltare fara precedent. Puterea are o problema: sa controleze autoritar presa, sa-i acorde autonomie sau libertate absoluta?

Presa este o institute aparte, care ofera accesul la informatie publica, de aceea, cadrul reglementarilor a fost unul special.

Modelul autoritarist

Primele publicatii regulate au inceput sa fie considerate amenintari la adresa statului. Controlul informatiei e un principiu al modelului autorita 555d33f rist.

Exista o alta problema - institutiile media erau private si statul trebuia sa gaseasca metode de a interveni in
proprietatea privata. Acest lucru este in contradictie cu liberalismul, care prevede inviolabilitatea proprietatii si economia de piata, fara interventionism. Solutia a fost reprezentata de privilegii si restrictii. In anul 1692, parlamentul britanic adopta Licensing Act - nici o publicatie nu putea aparea fara autorizatie speciala. Astfel, puterea selecta media si proteja doar pe cei care
se dovedeau de incredere. Existau si alte variante de control: taxa de timbru, acuzele de tradare si instigare
la revolta. Hartuirea presei se facea si in amonte si in aval.

Modelul comunist

Conform acestui model, presa este o arma a puterii, trebuie sa educe masele, sa combata dusmanii, sa elogieze regimul. Presa legitimeaza puterea si e un instrument al propagandei.   

Cel mai mare grup de presa din lume a fost multa vreme trustul sovietic de presa. Controlul se facea si in sistemul de organizare: nu intrau in presa decat oameni verificati si exista cenzura. In sistemul comunist, se practica blocarea accesului la informatie, exista o politie a ideilor si aparea informatia oficiala. Aceasta era de fapt, minciuna organizata, deoarece se arata altceva decat realitatea. Realitatea era filtrata, ierarhizata, reconstruita, evenimentele erau inlocuite cu formule doctrinare, se eliminau evenimentele negative, se elimina neprevazutul, care nu trebuia sa existe intr-o societate perfecta, actualitatea era si ea eliminata, aparea glorificarea liderilor, a realizarilor, se critica imperialismul.

Rezultatul: tirajele erau intotdeauna fixe, grilele de programe inflexibile, totul era planificat. Ziaristii devin birocrati ai sistemului, ei nu mai cauta informatia, pentru ca, oricum, stiu ca nu o pot prezenta. Apare limba de lemn, pentru ca sunt standardizate temele jumalistice, apar eroii muncitori - Stahanov, apare duplicitatea - jurnalistii incep sa transmita mesaje printre randuri iar cititorii sa citeasca printre randuri. Tot acum apare autocenzura - nu mai scrii pentru ca oricum, nu intra sau incerci sa folosesti    metafore si aluzii. Astfel, apare alternativa - cartile in samizdat, foile volante ilegale, posturile de radio clandestine. Centrele de interes in modelul comunist sunt: aparatul puterii, institutiile media, jurnalistii si publicul.

Modelul liberal

Milton apoi Jefferson au vorbit despre piata libera a ideilor. Modelul liberal al statului presupune faptul ca cetatenii cedeaza o parte a drepturilor lor puterii, care are obligatia de a-i guverna bine. Daca, insa, aceasta nu e buna, trebuie sa fie schimbata. Dar, ca sa stii daca un lider e bun sau rau, trebuie sa ai acces la adevar. Adevarul se obtine in urma unei competitii a ideilor, o confruntare, presa controleaza puterea - ea ofera cetatenilor informatii, devine un caine de paza al democratiei si devine, astfel, a patra putere in stat. Presa creaza opinia publica si civica. Conform modelului liberal, singurele legi sunt cele ale cererii si ofertei dar goana dupa profit face sa dispara grija pt piata libera a ideilor, in favoarea individului consumator. Exista, insa, un anume autocontrol sau - sindicate ale presei, asociatii profesionale, asociatii ale publicului.

Modelul serviciului public

Porneste de la ideea ca libertatea presei este o datorie publica dar si ca presa are datorii fata de public; nu e numai vorba despre profit si despre succesul facil - divertismentul. Astfel, apare conceptul de serviciu public. Acest model a devenit puternic, la jumatatea secolului XX, datorita a trei serii de factori:

a - revolutia tehnologica - atribuirea frecventelor si
eliminarea posturilor care se suprapuneau pe aceleasi frecvente;

b - dezvoltarea constiintei si exigentei profesionale;

c - amplificarea dezbaterilor privind rolul presei.

Modelul serviciului public porneste de la modelul liberal dar il critica pe acesta din urma, pentru comercializarea excesiva, pentru inlocuirea informatiei cu divertismentul. Modelul serviciului public este ingrijorat si de trustizare, deoarece, astfel, informatia nu mai este democratizata. Este propusa participarea neinteresata a distribuitorilor de fonduri - astfel, media devine autonoma financiar, independenta fata de stat si poate crea a piata libera a ideilor. Postul public idealizat, multa vreme, a fost BBC. Astazi, posturile publice se confrunta cu o criza de legitimitate, deoarece programele sunt aidoma celor comerciale, in incercarea de a se pastra in topul concurentei in domeniu.