Verificarea si corectarea textului jurnalistic
6.1. Eliminarea informatiilor redundante
Una din cele mai dificile misiuni ale procesului de corectare este suprimarea sau eliminarea cuvintelor, propozitiilor si chiar a unor pasaje redundante, inutile, fara sens, care nu-si au locul īn cadrul articolului. Un asemenea demers este foarte greu de realizat, mai ales atunci cānd esti māndru de munca ta si multumit de felul cum a iesit articolul; din pacate, aceasta misiune trebuie īndeplinita, si poate fi īndeplinita cel mai bine dupa terminarea redactarii propriu-zise, pe 414g62e ntru ca jurnalistului īi va fi mai usor sa judece obiectiv, la rece, textul. Scriitura de calitate trebuie sa fie concisa: propozitiile nu trebuie sa contina cuvinte de prisos, iar paragrafele nu trebuie sa contina propozitii si fraze īn plus. Asa cum am mai afirmat, aceasta nu īnseamna nici ca jurnalistul trebuie sa construiasca fraze scurte, nici ca trebuie sa evite detaliile, tratānd doar īn mare subiectul; concizia īnseamna ca autorul trebuie sa dea semnificatie si sens fiecarui cuvānt.[1]
Una din cele mai importante reguli īn cadrul acestui demers are īn vedere nivelul de la care pornim: īn acest sens, specialistii sustin ca este necesar sa īncepem cu eliminarea partilor mari; concizia deriva īn primul rānd din selectarea informatiei, nu din comprimarea sau din contragerea acesteia, iar aceasta presupune analiza de ansamblu a articolului si eliminarea unor pasaje. Metaforic spus, īnainte de a scutura frunzele moarte, trebuie sa taiem īntāi crengile uscate; iata cāteva reguli:
Eliminati orice pasaj care nu fundamenteaza, nu sustine ideea de baza a articolului
Eliminati cele mai slabe citate, anecdote sau scene, tocmai pentru a da o forta mai mare celor mai bune
Eliminati pasajele introduse īn ideea ca anumite persoane - cum ar fi editorul, proprietarul publicatiei, alti jurnalisti, persoane publice implicate sau interesate de subiect etc - vor citi articolul; gānditi-va doar la publicul larg, la marea masa a cititorilor
Nu lasati editorului posibilitatea eliminarii arbitrare a unor pasaje sau fraze, mai degraba selectati chiar dumneavoastra pasajele, respectiv frazele neesentiale si marcati-le; apoi analizati daca acestea chiar īsi au locul si oportunitatea īn cadrul articolului sau ar fi mai bine sa le scoateti īnainte ca articolul sa ajunga pe biroul editorului
Odata īncheiata aceasta prima etapa, este momentul sa treceti la eliminarea si/sau īnlocuirea expresiilor si cuvintelor inadecvate. Iata cāteva tinte sigure:
Adverbe sau locutiuni adverbiale care intensifica, si nu modifica sensul verbului: tocmai, cu siguranta, sigur, cu certitudine, complet, foarte, extrem de, exact, integral etc
Formularile si determinantii care afirma sau repeta lucruri evidente: exemplele prezentate īn acest articol poate fi simplu doar exemplele sau exemplele de mai sus/prezentate, compasiunea noastra este īntrutotul alaturi de colegul nostru de redactie, dirigintele elevilor s-a dus la directorul scolii etc.
Diferiti determinanti ai verbelor - de regula alte verbe - atunci cānd nu aduc nimic nou īn fraza, ci pur si simplu o īncarca inutil, fiind utilizati probabil pentru a face fraza sa para mai elaborata: pare sa/ca, tinde sa, se considera ca, se spune ca etc
Substantivele abstracte derivate din verbe - care este bine sa fie īnlocuite chiar de verbele respective, chiar īn conditiile reformularii frazei: astfel considerare va trebui īnlocuit cu considera, judecata cu judeca etc. Aceasta recomandare nu trebuie luata totusi ad literam, exista si exceptii - īn situatia īn care respectivele substantive sunt parte a unei expresii sau locutiuni;
O serie de propozitii ce pot fi contrase īn partile de propozitie corespondente: "masina care oprise neregulamentar pe un teren ce apartinea primariei" va deveni astfel: "masina oprita neregulamentar pe un teren al primariei". E adevarat, utilizarea verbelor īn textele jurnalistice este o tehnica avantajoasa, dar sa nu exageram: nu construiti propozitii de sine statatoare doar de dragul de a utiliza verbe. Iar daca prin contragere, aveti impresia ca o idee īsi pierde din importanta pe care considerati ca o merita, spargeti fraza īn mai multe propozitii distincte.
Eliminati toate cuvintele sau chiar frazele de prisos: jurnalistii obisnuiesc sa spuna ca toate elementele care nu adauga nimic textului, īn realitate rapesc ceva. Cuvintele redundante reduc impactul prin aceea ca īnlocuiesc limbajul activ, precis, care transmite sensurile esentiale.
O anumita redundanta este totusi inevitabila, mai ales la redactarea primelor variante ale textului, tocmai de aceea eliminarea elementelor de prisos se realizeaza īn momentul corectarii si/sau rescrierii acestuia. Tehnica cea mai buna este totodata si cea mai simpla: analizati cuvānt cu cuvānt textul, observānd ce poate fi eliminat fara ca sensul sa se modifice; metoda ia ceva timp, īnsa functioneaza, īn special īn cazul jurnalistilor mai putin experimentati.
6.2. Verificarea acuratetii informatiilor
Cu siguranta vi s-a īntāmplat - si nu o data - sa descoperiti greseli īn timp ce lecturati presa: de la banalele greseli de ortografie, la cele gramaticale sau de vocabular, si pāna la cele mai grave - erorile de continut. Oare nu vi s-a īntāmplat niciodata ca citind un articol pe aceeasi tema publicat īn doua ziare diferite sa constatati ca anumite informatii nu coincid? Putin probabil... "A gresi e omeneste" spun unii jurnalisti, īncercānd sa gaseasca o scuza atunci cānd articolele lor contin erori - de orice tip ar fi acestea. Īnsa misiunea principala a jurnalistului este foarte clara: sa prezinte cu exactitate si īn mod obiectiv faptele. Asa ca, decāt sa o faci īn mod eronat, mai bine te lasi pagubas, cu atāt mai mult cu cāt informatia respectiva ajunge la un numar enorm de indivizi. E adevarat, exista si cauze obiective care duc la strecurarea erorilor īn presa scrisa: aflati mereu sub presiunea timpului, jurnalistii nu mai apuca uneori sa verifice si sa corecteze textul, iar, din motive de costuri, personalul responsabil īn mod traditional de aceste activitati este tot mai rar īntālnit īn redactiile ziarelor. Asa ca alocati timp pentru a putea verifica corectitudinea textului; urmatoarele recomandari va vor fi cu siguranta foarte utile īn acest proces:
Confirmati informatiile asupra carora aveti chiar si cea mai mica īndoiala - īn aceasta categorie intra informatiile neatribuite, care necesita investigatii suplimentare. Plecati īntotdeauna de la premisa ca aflarea unei informatii din doua surse nu reprezinta īn sine confirmarea acesteia: e posibil ca una dintre surse sa fi aflat informatia respectiva de la cealalta sursa. Īntrebati-va īntotdeauna de unde cunosc sursele informatiile pe care vi le ofera si ce motiv au sa vi le ofere.
Asigurati-va ca martorii cu care discutati chiar au asistat la eveniment si - mai important - ca sunt īn masura sa va ofere informatii exacte. Mai ales īn cazul stirilor de senzatie - poate si din dorinta de a-si vedea numele tiparit īn ziar, sau de a aparea la televizor - martorii par foarte siguri pe ei, cānd de fapt nu fac altceva decāt sa transmita mai departe zvonuri sau speculatii.
Clarificati contextul - asigurati-va ca din declaratiile surselor cu care discutati, reusiti sa surprindeti, sa capturati exact ceea ce vor sa spuna acestea. De aceea este bine sa utilizati reportofonul cānd stati de vorba cu surse mai importante, si sa ascultati īnregistrarea de mai multe ori īnainte de a va aseza la masa de scris; puteti chiar sa purtati o noua discutie sau sa reveniti cu īntrebari daca aveti neclaritati sau nu sunteti sigur ca ati īnteles corect mesajul. Īn fine, atunci cānd va decideti sa citati sursa īn cauza, nu uitati ca asezate pe hārtie, cuvintele nu transmit īntotdeauna acelasi mesaj ca atunci cānd acesta e transmis oral. Īn astfel de situatii este bine sa cereti parerea cuiva care nu a asistat la declaratia sursei si sa vedeti cum percepe mesajul: uneori veti constata ca este mai bine sa utilizati propriile cuvinte.
Cautati eventualele goluri de informatie - revizuiti textul urmarind eventualele informatii semnificative sau puncte de vedere omise. Aceasta presupune sa analizati - pentru fiecare idee īn parte - cine ar putea adopta o atitudine sau un punct de vedere opus. Contactati persoanele ale caror opinii nu au fost incluse īn articol si oferiti-le ocazia sa le prezinte; īn cazul īn care ati facut acest lucru, īnsa propunerea dumneavoastra a fost refuzata, nu uitati sa mentionati acest lucru īn cadrul articolului.
Revizuiti articolul din perspectiva temei centrale a acestuia - aceasta presupune īn primul rānd, sa verificati ca textul se sprijina cu adevarat pe continutul intro-ului, cu alte cuvinte, ca intro-ul nici nu diminueaza, nici nu exagereaza importanta subiectului tratat. Apoi recititi īntregul articol pentru a vedea daca si īn ce masura ati deviat de la subiect - procedānd astfel, aveti ocazia sa mai si taiati anumite cuvinte sau chiar propozitii/fraze redundante si sa economisiti atāt din spatiu, cāt si din timpul cititorilor
Verificati de doua ori nume, date, locuri, titluri etc - asigurati-va nu doar ca informatia este corecta, ci si corect atribuita. Verificati - daca este posibil consultānd chiar sursa - ortografierea numelor proprii, acolo unde aveti īndoieli; nu uitati: uneori si comunicatele de presa pot contine greseli, sau poate site-ul firmei despre care relatati nu a fost īnca actualizat.
Verificati ortografia, corectitudinea gramaticala, utilizarea vocabularului, punctuatia - chiar daca aceasta actiune presupune mult timp, verificati cu ajutorul dictionarului sau al manualelor de specialitate orice problema de acest fel, care ridica semne de īntrebare sau nu va este cunoscuta. Cititi textul cu voce tare pentru a vedea daca suna corect si coerent din punct de vedere al limbii: eventual rugati un apropiat sa va asculte, sau īnregistrati-va si ascultati caseta.
Verificati corectitudinea si concordanta cifrelor - īn ceea ce priveste cifrele si datele statistice, trebuie īn primul rānd sa va asigurati ca acestea sunt concordante, ca respecta eventualele corelatii matematice existente īntre ele. Recalculati procentele, modificarile procentuale, ponderile, mediile etc, oricāt de sigura ar fi sursa care vi le-a furnizat. Daca nu sunteti tocmai expert, desi - cu putina bunavointa veti constata ca nu e nimic dificil īn a calcula cāteva procente - programele de calculator si diversele utilitare disponibile online va vor fi de mare ajutor. si nu ezitati sa cereti parerea unui expert atunci cānd nu stiti cum au fost calculati anumiti indicatori, marimi, variabile etc; daca rāndurile articolului tradeaza acest lucru, va pierdeti credibilitatea si riscati sa va pierdeti si cititorii. Nu īn ultimul rānd, asigurati-va ca graficele si tabelele pe care le introduceti sunt corecte si concordante cu datele carora le sunt asociate.
Odata ce ati parcurs toate aceste etape, faceti o ultima "scanare" de verificare a textului: cititi articolul asigurāndu-va ca toate elementele sunt la locul lor si se īmbina īn mod armonios, formānd un ansamblu coerent - de la succesiunea paragrafelor si pāna la īncorporarea eventualelor grafice, tabele, poze, imagini etc. Mai mult, daca tehnoredactati textul, nu este exclus ca īn chiar procesul de corectare īnsusi sa se fi strecurat greseli, sa se fi deplasat un paragraf, un marcator, tocmai de aceea este nevoie de aceasta ultima verificare. Īn masura īn care respectati aceste recomandari, este foarte probabil ca textul dumneavoastra sa fie corect. Īnsa greseli - mai ales legate de formatarea textului, de asezarea īn pagina, de posibilitatea deplasarii unor elemente ale textului - pot aparea si dupa ce ati predat materialul spre publicare - pāna la aparitia efectiva a acestuia, chiar daca nu din vina dumneavoastra.
Īn cazul īn care textul apare totusi cu o serie de greseli - de orice natura ar fi acestea - asumati-va responsabilitatea, nu aruncati vina si nu deveniti defensiv. Cea mai buna strategie pe care o puteti adopta este sa va recunoasteti greseala; iata cum ar fi bine sa procedati:
identificati greselile, nu asteptati sa o faca cititorii si sa sune la redactie. Īn plus, de multe ori, cititorii observa greselile, dar nu se obosesc sa sune
publicati cu promptitudine corectiile tuturor greselilor, omisiunilor sau inexactitatilor de continut - chiar daca este vorba de erori minore, ce afecteaza un numar foarte mic de indivizi
formulati corectiile suficient de detaliat pentru a fi inteligibile - īn cadrul corectiei va trebui sa repetati eroarea care s-a strecurat, pentru ca cititorii sa-si poata aminti despre ce era vorba
publicati clarificari atunci cānd toate faptele publicate sunt corecte, exacte, īnsa sensul general ce se desprinde din text este sau poate fi confuz, inducānd cititorii īn eroare
publicati corectiile īn mod vizibil si amplasati-le mereu īn acelasi loc īn cadrul publicatiei, asa īncāt cititorii sa le observe
creati un sistem care sa faciliteze raportarea erorilor de catre cititori, precum si solicitarea corectiilor corespunzatoare, si aduceti-l la cunostinta acestora.
creati un sistem eficient de monitorizare a greselilor; urmariti īn ce masura comiterea de erori este mai frecventa īn cazul anumitor sectiuni ale publicatiei sau īn cazul anumitor jurnalisti
explicati, cu ocazia fiecarei corectii, de ce si cum s-a produs respectiva eroare, respectiv cine este responsabil pentru aceasta - nu neaparat nominal, ci generic, prin pozitia sau functia detinuta
cereti-va scuze īn mod public si asigurati cititorii de evitarea producerii ulterioare a unor asemenea erori.
|
