A CINCEA CARTE
"Povestea lui Harry Potter este o alegorie: este scrisa si impachetata sa para basm cand, de fapt, contine descrierea adevarata a unei initieri in ocultism. Povestea seamana mult cu acelea scrise de autorii ocultisti Gavin si Yvone Frost, autori care detin la randul lor o scoala de vrajitorie in Insulele Britanice" declara Peter, un fost membru al "Ordinului Ermetic al Zorilor Aurii".
"Noua carte a lui Harry Potter a facut istorie in acest week-end. Barners&Noble Inc., cel mai mare lant de magazine cu carti a vandut in 818k107i 48 de ore tot atat cat spera sa vanda intr-o saptamana: 1 milion de bucati." [The Wall Street Journal, nr 6-23-2003]
Solstitiul de Vara - considerat momentul propice ritualurilor pagane in intreaga lume - acesta este momentul ales de autoarea J.K Rowling pentru lansarea celei de-a cincea carti cu Harry Potter. Pe 21 iunie, la miezul noptii, tineri si batrani asteptau in fata magazinelor din intreaga lume un nou episod cu idolul lor favorit. Avand camera video pregatita m-am asezat la rand, in spatele unei mame cu 3 copii.
" - Ce credeti despre cartile cu Harry Potter ?" am intrebat-o.
" - Imi plac la nebunie. Le-am citit de 2 ori pentru mine si o data copiilor mei."
" - Ce varsta au copii dumneavoastra?"
" - 9, 11 si 14.Dar aveau 6, 8 si 11 cand am inceput."
Numai 6 si 8! M-am uitat imprejur la oamenii imbracati in haine tip Harry Potter: halate negre, lungi, palarii negre, ascutite la varf... M-am intrebat oare cum le-ar putea afecta viata cartile oculte ce le vor cumpara. Oare sunt crestini ?
Ingrijorarea mea crestea pe zi ce trece, mai ales ca citisem deja 870 de pagini. In al cincilea an de antrenament ocultic, Harry si amicii sai erau mai sofisticati in aprofundarea secretelor negre si din ce in ce mai razvratiti fata de autoritati. Chiar relatiile dintre ei pareau mai fragile si mai rautacioase. Unul dintre verbele preferate ale autoarei este "a marai", verb folosit des pe parcursul actiunii. Inselarea si nerespectarea regulilor este ceva la ordinea zilei si micii vrajitori scapa nepedepsiti mai de fiecare data.
Unii cititori n-ar vedea nimic rau in injuraturile, jignirile si frica ce predomina, considerandu-le parte din farmecul cartii. Totusi, milioane de copii din lumea-ntreaga sunt incurajati sa-si hraneasca imaginatia cu scene de genul: "Harry ardea de nerabdare sa-l muste... dar trebui sa-si stapaneasca impulsul. Avea ceva mai important de facut. Dar omul se agita... Harry i-a vazut forma vibranta si neclara planand deasupra lui, a vazut cum o bagheta, ce atarna langa curea, s-a miscat... Nu avea de ales... A tasnit de sub podea si a atacat... o data, de doua ori, de trei ori, infingandu-si coltii in carnea omului, simtindu-i coastele rupandu-se sub falcile lui, simtind caldura sangelui care tasnea. Omul tipa de durere... apoi liniste... Se sprijini de perete... Pe podea era numai sange... Fruntea il durea teribil." [p 463]
Nu, Harry nu s-a transformat in varcolac. In schimb el ilustreaza un principiu ocult numit bilocatie. In timp ce trpul fizic dormea, o parte a spiritului se afla in interiorul lui Voldemort, pe durata atacurilor sale criminale. Pentru a se apara de astfel de incursiuni, Harry trebuie sa invete "oculmenta", o formula de aparare contra atacurilor fizice din lumea reala. Pentru aceasta, golirea mintii de orice sentiment trebuie sa dispara, eliminandu-se astfel posibilitatea manipularii ei.
Cititorii care nu apuca sa treaca de jumatatea cartii vor rata niste scene terifiante, dar se vor lovi de ocultism si groaza inca din primele pagini: "Harry a simtit o rasuflare morbida in spate care nu insemna decat un singur lucru: nu era singur...". "O creatura inalta, cu gluga, aluneca inspre el, intunecand pamantul, neavand picioare sau chip". "Putea simti mirosul putred al demonizatului, respiratia rece si morbida, innecacioasa. Degetele reci il strangeau de gat - rasetul cutremurator crestea in intensitate, iar o voce din interiorul sau ii spuse <<Inchina-te mortii, Harry>>."
Posedatii lui Rowling sunt ca vampirii: ei sug sangele si energia oamenilor, spre deosebire de Pokemon, care "suge sufletul adversarului".
Harry salveaza ziua prin vraji care alunga demonizatii, iar aceste vraji devin din ce in ce mai obisnuite pe parcursul cartii. La urma urmei, Harry este eroul; cititorii sunt captivati de el. Si cu cat mai multa magie, cu atat mai mare distractia. Pare ceva benefic sa faci vraji. Deci de ce sa nu fie de dorit vrajitoria reala?
O vrajitoare in devenire, Marysia Kolodziej ne marturiseste: "Pana cand nu esti initiat, printr-un anume ritual, nu poti face vraji. Sunt fan Harry Potter din mai multe motive. In primul rand universul. Cuprinzand atatea detalii face ca universul sa para real si, mai ales, te face sa te simti parte a sa. Nu esti atras de actiunea in sine cat de lumea in care ea se desfasoara. Discutand si cu ceilalti fani, ajungi sa iubesti si mai mult personajele, le analizezi si iti faci griji pentru ele, pana cand le simti reale. Atunci esti integrat in acel univers, care este un loc minunat."
Marysia trebuie sa fie multumita de "Ordinul Phoenix", deoarece ii ofera multe lectii pe care doreste sa le aprofundeze; prezentand nivele succesive ale magiei, ofera o simulare reala pentru initiatii in ordinele oculte.
Si pentru ca talentului scriitoricesc al J.K Rowling iti este greu sa-i rezisti, tinerii cititori sunt rapid captivati de viata de la Hogwart. Si daca nu-ti place Harry Potter cu siguranta vei simti dispretul si mania celor din jur. Oamenilor li se pare exagerata atitudinea anti-Potter, dar ei nu compara cele scrise acolo cu invatatura dumnezeiasca ci cu propriile lor credinte. In ziua de azi compromisul e mai comod decat lupta contra spiritelor malefice. Sunteti dornici de lupta? Sau schimbati tabara ?
|
