ALEGORIE
= Termenul provine din fr. allégorie, gr. allegoria, desemneaza un procedeu stilistic care face ca un sens literal sa se substituie altuia ascuns. Pornind de la nivelul stilistic, A. e un fel de metafora (v.) largita, în cuprinsul careia se opereaza un transfer din pl 12112s185m anul abstract al unor întelesuri de adâncime într-unul figurativ de suprafata, pe care putem sa îl gasim înscenat ca poem (v.), povestire (v.) sau drama (v.). Încifrare de gradul cel mai simplu, cu dezlegarea implicita, transparenta. Spre deosebire de parabola (v.), A. face parte, asa cum arata Hegel în Prelegeri de estetica, din categoria comparatiilor care se stabilesc între semnificatiile faptelor si ale evenimentelor, nu între trasaturile lor exterioare. A. concretizeaza de obicei idei generale (prietenia, ura, iubirea, razboiul), dându-le o forma sensibila. A. nu se identifica nici cu simbolul, (v.), mod de comunicare a ceva intraductibil notional, în care semnificatul (v.) are o dimensiune nelimitata. Din simpla figura de stil (v.), A. ajunge sa capetc proportiile unei forme de viziune creatoare, devenind o figura de compozitie. Începând din Evul Mediu, de la Roman de la rose, (Romanul trandafirului) al lui Guillaume de Lorris la Divina Comedie a lui Dante, trecând prin epoca Renasterii, cu Gargantua si Pantagruel a lui Rabelais, având parte în secolul XVII de unele din exemplificarile cele mai tipice în materie, într-un sens cu Calatoria pelerinului a lui Bunyan si într-altul cu romanele manierist pretioase ale Madelenei de Scudéry (Clélie etc.), ilustrându-se în secolul XVIII cu Calatoriile lui Gulliver, utopia satirica a lui Swift, cazând în desuetudine în secolul XIX, pentru a cunoaste, în schimb, la începutul secolului XX, un moment de resurectie în teatrul expresionismului (v.) german, cu piesele lui Hugo von Hoffmannstahl, Georg Kaiser si Bertolt Brecht, A. ca figura de compozitie ajunge sa structureze în timp o serie de opere dintre cele mai variate. În literatura româna, Dimitrie Cantemir recurge la A. în Istoria ieroglifica. A., care pentru T. Vianu reprezenta personificarea unui concept abstract, nu si-a pierdut productivitatea nici în literatura contemporana, Ciuma lui Albert Camus, de exemplu, putând fi socotit un roman alegoric.
|
