ANTIBONJURISTII

ANTIBONJURIsTII

C. FACA

Liniile liberalismului si conservatorismului, ale modernismului si

traditionalismului se disting de la început. Cu toate ca reformele

fusesera facute de boieri, reactiunea porni chiar din mijlocul lor, mai

mult în sens moderator decât retrograd. Fura totusi si protestatari,

dar acestia apartin clasei micilor boieri intrati de curând în tagma,

ispravnici, samesi, pitari, cluceri, care înteleg sa se bucure de caftanul

agonisit. Toti acestia sunt speriati de perspect 747i85h iva revolutiei democrate

si formeaza clasa "tombaterelor", a batrânilor mici slujbasi cu parapon,

îmbinisati si îngiubelati. E caracteristic ca de învesmântarea europeneasca

râd nu boierii mari, ci vatafii, vizitiii. Occidentalizantii sunt

numiti la început "nemti", "capete stropsite", "frantuzi", ei însisi

considerându-se "tineri", apoi spre 1848 sunt porecliti bonjuristi,

creându-se astfel mentalitatea antibonjurista, care, ascunsa în felurite

formule, se va regasi pâna azi în literatura româna.

C. Faca e un astfel de antibonjurist. Comodia vremii, scrisa în aprilie

1833, este o piesa molieresca, imitata în chip izbitor dupa Les précieuses

ridicules. Tehnica e a teatrului francez. De o parte batrânul boier

Ianache si confidentul sau Pavel, înfatisând bunul-simt, pe de alta

fetele sale, Elenca, Luxandra si amorezii lor Dimitrache, Panaiotache,

exponenti ai bonjurismului. Vin apoi servitorii impertinenti, facând

morala stapânilor, Mariuta, subreta de teatru francez, Stan, valet valah.

Intriga lipseste, înlocuita cu o expunere de atitudini morale. Ianache

e mizantrop, banuitor, vrajmas al tinerilor si al femeilor emancipate:

Sunt trecut în batrânete, si asculta de cuvânt,

Caci am început a crede ca e vrun drac pe pamânt.

Sluga de stapân nu stie, nici copiii înteleg,

Istoria literaturii române

Nevasta în spionlâcuri, toti cum vor asa aleg.

N-auzeai mai înainte bonton, ceai si palarii,

Acum cine le mai scoase, n-ar mai fi nici pa pustii.

Juramânt îti fac, Elenca, cât ai trai pa pamânt

Sa-mi fii scumpa mea stapâna, pentru tine sa traiesc,

Sufletul meu, starea, vieata, cu placere sa-ti jertfesc.

Valoarea piesei sta în veselia verbala, în caricarea limbajului si a

gesturilor, desi e de observat ca tendinta de a interpreta satira ca o

parodie vulgara nu e legitima. Piesa trebuie jucata în miscari stinse,

subtil afectate, fiindca eroii sunt realmente fini. Tragicomedia lor e

de a fi complet izolati. Tinerii sunt niste marchizi, ridiculi prin afectare,

spunând însa în substanta lucruri fine pâna la maniera. Dimitrache

stie sa sopteasca "des douceurs":

Elenca e si ea fata secolului si raspunde cu solemnitati sentimentale:

Când as sti cu-ncredintare ca sunt câte le vorbesti

si ca n-oi fi înselata s-adevarat ma iubesti

si ca jertfa nu mi-oi pierde-o, dar oi face-o pentr-un ce,

Ţi-as fagadui din parte-mi amur si fidelite.

ZILOT ROM~NUL

Cronicarul ascuns sub pseudonimul Zilot Românul era pe la 1850

un om cu totul vechi, el care, nascut pe la 1780, alcatuise în 1800 o

cronica în versuri si proza din domnia lui Constantin Hangerliul pâna

la domnia lui Ion Caragea. Cu cât înainteaza în veac, Zilot se dezvaluie

ca o adevarata tombatera, facând caz de evghenie, el boier marunt,

si numind "rebelii" toate miscarile generoase. De cariera lui Tudor

Vladimirescu se arata foarte plictisit: "de unde sa-mi plesneasca în

capu-mi ca el hraneste în duhul lui aceasta ce vazum". Regulamentul

organic i se pare foarte bun, iar pentru "Costuta" (Constitutie) are

numai ocari. La 1848 nu vede decât hotomani si tigani ridicati contra

"ristocratilor". Totul e zugravit în culori de carnaval, care prilejuiesc

unele versuri de un mare umor ingenuu:

George Calinescu

Unde scapare? Cine te-aude,

În care parte te poti ascunde?

Caci toti mojicii si toti tiganii,

si împreuna toti hotomanii,

Din tari straine fugiti aicea,

Cu izgonire, caci facea pricea,

Aceste cete împreunate

si supt obraze chip mai semnate

Din boierime, din negotime,

I preotime, calugarime,

I dascalime, profesorime,

I ciocoime, si calicime,

I sholarime, s-ucenicime,

si toata ceata de slugarime

Striga pe uliti: "Jos ristocratii,

Ei ne manânca, sa punem p-altii".

Clopote urla, sunet de glasuri,

Pe uliti, poduri, certuri si harturi...

"Sa caza neamul (zicea tiganul),

Toti suntem una, nu mai e banul."

Béranger):

C. BaLaCESCU

C. Balacescu (c. 1809-1880) e un antibonjurist integral, luând

în deriziune totul, institutiile regulamentare, profesorii de la Colegiul

national, ideea de progres însasi (uneori în maniera sansoniera a lui

Azi ucigasul e dregator,

Furul de frunte judecator,

Azi criminalul e virtuos,

si virtuosul om vitios;

Tot veneticul proprietar

si raspopitul functionar.

Vizionarii sunt diplomati

si ceaslovarii mari literati:

Toti intrigantii alegatori,

Toti patentarii legiuitori;

Toti veneticii mari patrioti,

Toti fanfaronii Mircii nepoti.

85 Istoria literaturii române

COL. GR. LaCUSTEANU

Un amuzant reactionar este col. Gr. Lacusteanu (1813-1883), var

al lui Vasile Cârlova, scriind mult mai târziu, însa retrospectiv despre

evenimentele de la 1848, care formeaza centrul vietii sale. si pentru

el Tudor "era un om foarte neînsemnat", "vrajmas neîmpacat al

nobletei", urmarind "a omorî aristocratia româna spre a se urca

prostimea si mojicimea pe ruinele ei". În miscarea de la 1848 nu vede

decât atâta ca "dascaletii, avocatii si ciocoii rapaci", "craii" s-au ridicat

sa rastoarne pe boieri. Magheru e "ciocoi de peste Olt", Tell e "de o

familie cu totul obscura" (pozitia sociala îl obsedeaza pe Lacusteanu),

Aristia e "un smintit, profesor de declamatii teatrale", ideile revolut

ionarilor ca suferinta poporului si tiraniile boierilor sunt "fleacuri",

Iancu Bratianu este "un ciocoi din cei rasculati", si el cu toti ai lui

sunt "vagabonzi", "strengari", "mitocani". La 1848 Lacusteanu era de

parere ca rebelistii trebuiau pusi "sub judecata la minut", iar lui Eliade,

la vestita arestare a guvernului, îi spusese furios: "- O sa te tai, câine,

sa te învat sa mai dai asemenea proclamatii!" Lacusteanu e savuros

prin prudhommismul lui si prin automatismul frazei sale care a si

stârnit entuziasmul anticalofililor. Memorialistul e satisfacut ca maica-sa

a fost înmormântata cu "o pompa demna" de rangul ei, iar sabia

raposatului sau fiu o depune într-o odaie cu recomandarea de a se

"pastra în vesnicie". În casatorie e circumspect, principiul lui fiind:

Quidquid agis, prudenter agas et respice finem! Fraza lui suna astfel:

"...Capitanul Farcasanu, care nu stiu ce bâlbâia din gura cu ofiterii,

ma întorc la dânsul si îi zic: Asculta, domnule capitan, daca vei

îndrazni sa vorbesti o vorba de asemenea propaganda, ma jur pe

onoare ca îti trasnesc creierii la minut!"

George Calinescu 86

ospat: