ANTONOMAZĂ
= Termenul provine din fr. antonomase, gr. antonomasia. Forma speciala de sinecdoca (v.), prin care numele propriu se înlocuieste cu cel comun sau invers, largindu-s 19219t197t e ori reducându-se astfel sfera notiunii. Miltiade este sugerat prin perifraza: biruitorul de la Marathon, dupa cum un avar e numit Harpagon sau Hagi Tudose, iar despre un om foarte crud si dezechilibrat se poate spune: un Neron. Probabil ca la început A. exprima o valoare eufemistica de tabu, cum indica expresii ca necuratul, cel de pe comoara, care, în vorbirea populara, înseamna diavol. În genere, poreclele sunt cele mai caracteristice A. Sensul A. e uneori ermetic, din pricina eruditiei sau a subiectivitatii aceluia care a propus caracterizarea. Bunaoara: Cântaretul Ausoniei (Ausonia fiind un vechi nume al Italiei), desemnându-1 pe poetul latin Publius Vergilius Maro, sau Dantele veacului al XX-lea, cum a fost numit în ultima vreme Paul Claudel. La noi, Bardul de la Mircesti este Alecsandri, iar Luceafarul - Eminescu.
|
