APOFTEGMA

APOFTEGMĂ

= Provine din fr. apophtegme, gr. apophtegma "sentinta". Formulare aforistica memorabila, de obicei antica ori asemuindu-se maretiei ce 646p1518g lor vechi, a unui personaj celebru; gândire adânca, exprimata simplu si lapidar. Ultimele veacuri dau si o colo­ratura ironica A., cum rezulta din acest pasaj al lui Rabelais: "Ja­mais homme noble ne hait le bon vin: c'est un apophtegme monacal" (Niciodata un om de neam mu respinge vinul de soi: e o apof­tegma a calugarilor). Moličre opune A. prolixitatii. În Antichitate, autori ilustri (Plutarh, Diogenes Laertios etc.) au colectionat A. ale regilor sau ale filozofilor. O A. ilustra în literatura româna îi este atri­buita lui Alexandru Lapusneanu: "De nu ma vor, eu îi voi pre ei, si de nu ma iubesc, eu îi iubesc pre dânsii si tot voi merge, ori cu voie, ori fara voie" (Grigore Ureche).