APOSTROFĂ
= Termenul provine din fr. apostrophe, lat. apostropha, din gr. apostrophe "īntoarcere catre". A. este un procedeu retoric, folosind 646x2314g interogatia (v.) si exclamatia, pentru a conferi vorbirii mai multa forta, vioiciune sau putere de convingere. Un orator se īntrerupe īn chip neasteptat, adresāndu-se unei persoane - de fata, absente sau defuncte - si, uneori, chiar unei simple abstractiuni. Invocarea muzei, la poetii greco-latini, este o forma de A. Vestita, pentru expresivitatea ei stilistica, este A. din monologul lui Augustus din al IV-lea act al tragediei Cinna de Corneille: "O, Romains, o, vengeance, o, pouvoir absolu, / O, rigoureux combat d'un coeur insolu! (O, romanilor, o, razbunare, o, putere fara de margini, o, strasnica lupta a unei inimi nehotarāte). O A. reprezinta si cuvintele "Cum nu vii tu, Ţepes Doamne, ..." din Scrisoarea III de M. Eminescu.
|