ASIANISM
= (numit si Asiatism), derivat de
la Asia, desemneaza orientarea literara din Antichitatea
elenistica (v. si Elenism) opusa aticismului (v.)
si datorata influentei d 959l1119j ominante a retorului grec din Asia
Mica (Magnesia) - Hegesias (în jurul anului 250 î.e.n.), cel care a
impulsionat elocinta înflorita, amplu ritmata, cu clauzule
asemanatoare versurilor, patetica, plina de afectare
si paradoxuri. La romani, îndeosebi Cicero se fixeaza la o
formula intermediara între aticism si A., datorita
si influentei profesorului sau Molon, care, în prima
jumatate a veacului I î.e.n., reprezenta la Rodos (unde a înflorit o
veritabila scoala oratorica) formula de compromis,
prevalenta ulterior în clasicismului (v.) latin, tributar atât
clasicismului cât si pretiozitatii alexandrine,
sinteza pe care o reprezinta cu stralucire Vergiliu în Georgice
si în Eneida. Opozitia între termenul de A. si
aticism apare limpede în opera de critica literara pe care Cicero a
elaborat-o catre sfârsitul vietii pentru a-si defini
riguros teoriile sale în materie de stiluri (a se vedea ca exemple Orator
si Brutus). A. este considerat drept prima forma a manierismului
(v.) european. Caracterul sententios (si abundent totodata) al A.
a înrâurit, prin Seneca tragicul, barocul (v. ) european si gongorismul
(v.) spaniol, influentând, printre altii, pe Shakespeare, pe
Corneille si în general pretiozitatea franceza, influenta
sa mergând pâna la perioada oratorica a lui Bossuet. La, noi,
Vladimir Streinu a propus (vezi eseul Tipare de cultura: atic si
asiatic) un numar de subtile diferentieri între cele doua
atitudini, definindu-le totodata.
