"Acolo lânga izvora, iarba pare de omat
Flori albastre tremur unde în vazduhul tamâiet".
Vazdulul îmbata cu mirosul sau de tamâiet, iar tunrchii crescuti aici parca de veacuri par a avea suflete sub coaj 15515s183p 9;. Imaginea de miscare si tactila în acelasi timp ("tremur ude") este urmata de o imagine olfactiva realista prin epitet "vazduhul tamâiet". Epitetzul flori albastre creaza o imagine vizuala, subliniind prospetimea vegetalului. Forma izvoara în loc de izvoare da impresia unui murmur continuu. Peisajul este dominat de culoarea alba ce simbolizeaza puritatea ("padure de argint, iarba pare de omat") prin aer se împarsie suspinul copacilor.
"Pare ca si tunchi vecinici poarta suflete sub coaj 15515s183p 9;
Ce suspina printre ramuri cu a glasului lor vraja".
Personificarile (trunchi poarta suflete, suspina"), metafora ("a glasului lor vraja") si epitetul ("trunchi vecinici") sugereaza fosnetul unei npaduri peste care au trecut multi ani. Epitetul vecinici scoate în evidenta ideea de permanenta. Universul plin de vraja este completat de prezenta izvoarelor care dau peisajul vitalitate. În mândrul întuneric izvoarele se zdrobesc de pietre, coboara-n ropot sau ("sar în bulgari fluizi în cuibar rtind de ape").
"Iar prin mândrul întuneric ....... luna zace".
Eminescu realizeaza un fascinant jos de lumini si umbre cu ajutorul epitetul mândru asezat între substantivul "întuneric" si al imaginii vizuale si auditive izvoare zdrumicate peste pietre licurind.
Verbele de miscare coboara, trec, sar, curg, sporesc vraja peisajului nocturn. Dinamismul este dat de verbe dar si de epitete harnici unde izvoare zdrumicate si de metafora bulgari fluizi, cuibar rotind de ape. Metafora bulgari fuizi sugereaza fluiditatea. Acusticul este reliefat prin epitete ropot dulce suspina molatec. Sarind în bulgari fuizi, apele padurii se strâng într-o oglinda în care luna zace. Verbul zace ilustreaza ideea de tihna, de contopire cu tot ce este în jurul "cuibarului de ape".
Tudor Arghezi comenta metafora "nimeni nu spune cuibar de ape. Toata lumea zice copca sau vârtej. Dar cuibar de ape este mai frumos si pitoresc si plastic. Daca în loc de cuibar de apa (...) poetul ia pluralul si zice curbar de ape, imaginea marcata si tremurul de furnicar al undelor. Este loc sa mai lamurim ca inainte de a fi cuibar de ape a fost cuibar rotind de ape numai forma cuibarului fara miscare. Cuibar de ape exprima tot ce trebuie si acest rezultat l-a obtinut poetul succesiv.
|
