|
|
Poezia face parte din ciclul "Strofe pentru faptele diverse" (1930),
fiind publicat in revista "Viata romaneasca", XII, nr. 6,
august 1920. "Acuarela", cu trimitere, ca sens al titlului, la
un tablou pictural, o natura moarta, se inscrie tematic intr-o cronica a
lucrurilor marunte, a cotidianul 22322j99w ui banal dintr-un oras provincial, in care
singurele evenimente notabile sunt cele meteorologice, repetabile pana la
obsesie, intr-o ritmicitate cosmica monotona, muzicala, care mecanizeaza chiar
fiintele umane: "in orasu-n care ploua de trei ori f pe saptamana,/
Orasenii, pe trotuare/ Merg tinandu-se de mana,/ Si-n orasu-n care ploua de
trei ori pe saptamana,/ De sub vechile umbrele, ce suspina/ Si se-ndoaie,/
Umede de-atata ploaie,/ Orasenii pe trotuare/ Par papusi automate date jos din
galantare".
Intreg spatiul poeziei se incarca de muzica monotona a picaturilor de ploaie, redata prin obsesia refrenului, prin cadenta ritmica a versurilor, prin spontaneitatea rimei, prin efecte onomatopeice ale vocalelor si ale consoanelor lichide, 1 si r, monotonie ce cuprinde sufletele si determina o consensualitate a miscarilor umane. Orasenii devin mici automate intr-un mediu provincializat, spatiu-enclava, inscris intr-un registru perfect al miscarilor controlate, care creeaza, in cele din urma, impresia generala de nemiscare, de incremenire: "in orasu-n care ploua de trei ori pe saptamana,/ Nu rasuna pe trotuare/ Decat pasii celor care merg tinandu-se de mana,/ Numarand/ In gand/ Cadenta picaturilor de ploaie,/ Ce coboara din umbrele,/ Din burlane/ Si din cer,/ Cu puterea unui ser/ Datator de viata lenta,/ Monotona,/ Inutila/ Si absenta...".
In acest tablou al perfectei monotonii, peisajul este
completat anecdotic de aparitia a doi batrani, care confirma automatismul
intregului peisaj, dar si subtila trecere a timpului, care erodeaza si aparenta
perfectiune mecanica a fapturilor: "in orasu-n care ploua de trei ori pe
saptamana,/ Un batran si o batrana -/ Doua jucarii stricate -/ Merg, tinandu-se
de mana...". Orasul devine, astfel, el insusi o imensa masinarie, in care
si gesturile locuitorilor sunt reflexe, supuse unui automatism indelung
cultivat. Orasenii sunt supusi monotoniei ploilor care cad de trei ori pe
saptamana, iar ploaia devine un laitmotiv al intregii poezii. Sub puterea ei
coplesitoare, umbrelele se indoaie si suspina, intr-o alternanta de sunete
monotone, unice in repetabilitatea lor. n9q6816ny68jmd
"Acuarela" orasului simbolist, dedicata de poet, ironic si
nostalgic, Claudiei Millian, este o imagine edificatoare a unei lumi supuse
monotoniei vietii, careia nimeni nu i se poate impotrivi.
|
