Alta
Gralla
- personaj secundar de drama psihologica -
- personaj dramatic modern -
- tipul feminitatii -
"Act Venetian",de Camil Petrescu
- drama psihologica moderna -
Camil Petrescu (1894 - 1957) este un scriitor analit 19519d37t ic atat in romane, cat si
in piesele de teatru, construind personaje framantate de idealuri ce raman la
stadiul de teorie, intelectuali traind in lumea ideilor pure imposibil de
aplicat in realitatea concrete. Conceptia lui Camil Petrescu despre drama umana
evidentiaza ideea ca "o drama nu poate fi intemeiata pe indivizi de serie,
ci axata pe personalitati puternice, a caror vedere imbratiseaza zone pline de
contraziceri", ca personajele nu sunt caractere, ci cazuri de constiinta,
personalitati plenare, singurele care pot trai existenta ca paradox: "Cata
luciditate, atata existenta si deci atata drama ."
Actiunea piesei "Act Venetian" se petrece in secolul
al XVIII-lea, la Venetia, "in ultimii ei ani de republica
independenta", o perioada cand starea armatei si puterea economica slabisera
total, republica fiind un loc al placerilor, al coruptiei, al comploturilor si
crimelor. Mediul cultural al Venetiei este propice unui limbaj adecvat, capabil
sa exprime metamorfozele launtrice ale personajelor, care traiesc intr-o
societate depravata, decazuta moral, dramaturgul reusind sa creeze o puternica
tensiune dramatica si stari conflictuale intense.
Alta Gralla, personaj secundar, este sotia lui Pietro Gralla,
fiica unui judecator din Zara. Ea fusese sedusa, pe cand era o copila nestiutoare,
de Marcello Mariani, care o abandonase atunci cand se plictisise de ea. Alta
devenise prostituata, apoi actrita usuratica si atragatoare pentru multi
barbati. Dupa o vreme, ea se casatoreste cu un barbat sobru, celebru si
respectat, Pietro Gralla, dar nu poate uita prima dragoste si il cheama la ea
pe Cellino, tocmai in noaptea in care sotul sau plecase la lupta impotriva
piratilor. Ea este surprinsa de sotul intors pe neasteptate si pe care incearca
sa-l ucida cu un pumnal pentru a-si salva amantul. Explicatia data de ea lui
Gralla - "iubirea e oarba" - este tipica pentru orice femeie, adica
ilustreaza ideea ca Alta reprezinta in aceasta drama eternul feminin.
Alta este mereu sincera, desi afirmatiile sunt adesea
contradictorii in ceea ce priveste viziunea ei despre iubire: "Iubire
intoarsa poate si ratacita, dar necontenit iubire... N-am
vrut decat sa daruiesc... N-am vrut decat sa aduc bucurie". Comportamentul ei este, de asemenea,
contradictoriu: Alta fuge din casa onorabila a tatalui sau pentru un aventurier,
apoi paraseste viata libertina pentru cea sobra si austera alaturi de Pietro,
pe care insa il insala cu Cellino, dar si pe acesta mai intai il respinge dupa
ce il chemase in chioscul unde se retragea ea cu Pietro cand voiau sa se
ascunda de lume, ca, in cele din urma, sa-si injunghie sotul cu pumnalul,
pentru ca sa-l scape pe amant. Ea ii marturiseste lui Cellino ca a fost o
nebunie casatoria cu Gralla, iar acestuia ii declara ca l-a iubit intotdeauna
pentru ca este superior tuturor barbatilor si ca tentativele de adulter si de
asasinat fusesera dintr-o slabiciune inexplicabila. Dupa ce Pietro pleaca, Alta
"se prabuseste moale pe podeaua de marmura", putand fi definite
sugestiv de cuvinteie lui Cellino: "O femeie cu care ramai mai mult decat
trebuie, te dispretuieste cautand neaparat pe un altul capabil s-o
paraseasca... Uneori cred ca nici nu-i place sa te simta superior ei... O doare
superioritatea si nici nu vrea sa fie protejata".
In concluzie, prin Alta, piesa ilustreaza si un misoginism
evident, deoarece afirmatiile si sentimentele ei schimbatoare si contradictorii
justifica singura replica definitorie: Oh, femeile!".
Stilul lui Camil Petrescu este anticalofil (impotriva
scrisului frumos) si se particularizeaza prin formule estetice moderne, care se
concretizeaza prin interesul pentru starile difuze ale eroilor, de exaltare a
trairilor, sondare pana in zonele cele mai adanci ale subconstientului.
Constiinta eroului selecteaza acele fapte care vor duce la optiunea finala a
sinuciderii. Monologul interior constituie un mijloc
artistic de ilustrare a trairilor launtrice, de reflectare asupra existentei.
Limbajul artistic este remarcabil prin imaginile
intelectuale, introspectarea nuantelor sufletesti, claritatea limbajului
analitic. Figurile de stil se rezuma la comparatii si epitete, dar "fara
ortografie, fara compozitie, fara stil si chiar fara caligrafie" (Camil
Petrescu).
