ALTE DOCUMENTE
|
||||||||||
Analiza piesei
Titlul: Asemeni Cutiei Pandorei care a adus mult rau omenirii, cutia în care ar trebui sa se afle averea, mostenirea, aduce cu sine doar ura si violenta.
Promoteu (fiul lui Iapet), despre care se spune ca ar fi creat primul om din huma, iubea oamenii si ar fi dorit sa le aduca bunastarea. L-a rugat pe varul sau Zeus (zeul suprem, fiul lui Cronos care era frate cu Iapet) sa-i permita sa ia foc de la Hefaistos (un alt fiu al lui Zeus, care era zeul focului si al metalelor) si sa îl duca oamenilor. Deoarece Zeus nu i-a permis, el a furat focul si l-a oferit oamenilor. Zeus s-a mâniat si l-a pedepsit pe Prometeu poruncind sa fie legat de o stânca,în lanturi, timp de 30 de ani. În fiecare zi, un vultur, îi devora ficatul care se refacea în timpul noptii.
Pentru a-i pedepsi pe oameni, Zeus i-a poruncit fiului sau Hefaistos sa faca din apa si tarâna o fata. Sa fie fiinta muritoare dar sa aiba chip de zeita. A fost creata astfel prima femeie. Hefaistos a chemat toti zeii si le-a spus ca porunca lui Zeus este ca acestia sa o înzestreze cu straie si cu alte daruri. A rezultat o femeie de o frumusete, o gratie si o eleganta deosebite si cu un glas minunat. Hefaistos i-a mesterit o cutie de arama în care Zeus a pus mai multe daruri. I-a dat-o femeii, pe care a numit-o Pandora, poruncindu-i sa dea cutia celui care o ia de sotie si numai acela va avea voie sa deschida cutia. Hermes a condus-o pe fata 343e42d pe pamânt. Toti barbatii din lume, vazându-i frumusetea, au vrut sa o aiba în casele lor. Prometeu, prevazator, i-a sfatuit sa nu faca acel pas deoarece era cunoscuta viclenia lui Zeus. Barbaaii l-au ascultat dar Epimeteu (fratele lui Promteteu), fiind sagetat de Eros, trimisul zeitei Afrodita, a întins bratele spre fata. Ea s-a îndreptat repede spre el si zâmbind i-a oferit cutia. Epimeteu a deschis-o si din cutie au iesit zburând în cete toate nenorocirile si relele pe care lumea le-a avut, de atunci mereu: minciuna, ura, grija, invidia, necazul, durerea, suferinta, foamea si setea, molimile negre, moartea cea hida. Toate cu înfatisari de spaima, înaripate, însa mute, s-au raspândit care-încotro, umplând pamântul si facându-si cuiburi în cele patru zari. Vazând aceasta, Epimeteu, a închis repede capacul. Dar era prea târziu. Napastele se înaltasera deja si ajunsesera la lume. Mai ramasese în cutie doar o aratare mica, firava, cu aripi slabe. Ea nu apucase sa mai zboare. Aceasta era speranta. Asta a fost zestrea pe care Zeus o daduse fetei ca sa o aduca pe pamânt: rele, nenorociri si boli. Numai speranta cea firava avea sa fie lânga oameni, sa îi însoteasca în ceasurile grele.
Mitul Cutiei Pandorei a inspirat si alti mari scriitori, si dovada acestui lucru este Frank Wedekind care a scris în jurul acestei teme bilogia "Spiritul pamântului" si "Cutia Pandorei", cunoscuta generic sub titlu "Lulu".
I. Ca si Katalin Thuroczy, Frank Wedekind pune "ceea ce este urât si josnic în slujba unei idei artistice si a unei misiuni etice."
Tema principala: Conflictul dintre aparenta si esenta.
Acest conflict are la baza discrepanta dintre ceea ce sunt personajele si ceea ce vor sa para personajele. În aparenta, Hilda este o batrânica neajutorata, decrepita si fragila dar în esenta ea apare drept o femeie energica, malitioasa si hotarâta. Pe de alta parte, gasim personajul Bandi care sub înfatisarea unui barbat puternic, curajos si capabil sa tâlhareasca o batrâna ascunde un copil naiv, fricos si timorat. De la un capat la altul al piesei personajele, dar în special Hilda, încearca sa para altceva decât sunt.
Hilda este cea care detine puterea de la un capat la altul al piesei. Momentele în care pare o batrâna fragila si neajutorata fac parte din tactica sa de manipulare. Observarea discrepantei dintre aparenta si esenta produce efecte comice.
Teme secundare: Nevoia oamenilor de a iesi învingatori în lupta cu viata si cu vicisitudinile ei.
Este în firea umana aceasta nevoie, acuta am putea spune, de speranta, de reusita. Întrebarea care apare si care, de-a lungul timpului, a suscitat înteresul multor filosofi si scriitori este: "Pâna unde poate sa mearga cineva pentru a-si îndeplini scopul în viata?" Pentru cele doua personaje din piesa noastra s-ar parea ca nu exista nici o limita, nici o bariera care i-ar putea opri în realizarea idealului lor. Drumul spre îndeplinirea idealului atinge cea mai înalta culme la Hilda în momentul în care aproape îsi ucide "adversarul".
Conflictul principal: Între Hilda si Bandi, Miza conflictului: mostenirea.
Tema mostenirii a servit multor scriitori în operele lor (vezi "Titanic vals"- Tudor Musatescu, "Enigma Otiliei"- George Calinescu, "Avarul"- Moliere) dar cu toate astea continutul ei a ramas inepuizabil. Tema mostenirii aduce în prim plan problema banului, a averii care influenteaza decisiv viata individului. În societatea zilelor noastre, banii confera demnitate , este aducator de statut si putere în raport cu semenii. Personajele noastre urmaresc la modul obsesiv sa intre în posesia mostenirii care sa le schimbe destinul. Hilda nu accepta faptul ca a îmbatrinit si spera ca obtinerea mostenirii îi va permite sa-si îndeplineasca visele strânse în întreaga viata. Lui Bandi, aceasta obsesie i-a fost inocultata de catre tatal sau. El îsi doreste doar sa duca o viata linistita, fara grija zieli de maine si sa îndeplineasca visele tatalui sau.
Conflict secundar: ntre aparenta si esenta. Nimeni nu este cine pare a fi.
Actiunea parcursiva: Tânarul Bandi vrea sa fure de la Hilda o hârtie care l-ar ajuta în descoperirea unei comori din care considera ca o parte i se cuvine. Hilda îl prinde asupra faptului si încearca sa îl opreasca. De aici un energic joc de-a soarecele si pisica în care cei doi schimba aparent de mai multe ori rolurile.
Ideea: Bandi si Hilda traiesc într-o lume rasturnata, o lume în care cel care ar trebui sa fie cel puternic devine cel slab si invers. O lume în care aproape nimic nu e asa cum te-ai astepta sa fie.
Caracterizarea personajelor
Hilda:
80 de ani.
O femeie cocheta care nu vrea sa recunoasca ca a îmbatrânit.
Histrionica, înca de mica a simtit nevoia de a juca anumite roluri si de a se ascunde sub diferite masti.
Ramasa singura, nu a vorbit de mult cu cineva, asa ca simte nevoia sa socializeze din plin acum când are ocazia.
Îi place sa se victimizeze.
Pe parcursul piesei ea este cea care detine controlul, dar uneori, intentionat îi lasa lui Bandi impresia ca el este ,,seful"
Scopul ei în viata este sa puna mâna pe mostenire, ca sa traiasca mai bine.
Crede ca daca ar avea bani ar putea trai în lux, în vacante exotice, unde se viseaza tot tânara în costum de baie înconjurata de tineri chipesi.
Are un tic: Îsi sterge mereu buzele cu palma.
A omorât din dragoste.
Nu regreta ce a facut (crimele).
Curajoasa.
Obisnuita sa traiasca aproape în lux, astazi abia are bani de mâncare, si a amanetat multe din obiectele de valoare pe care le detinea.
Are o cultura vasta, uraste incultura.
Traieste din amintiri si vise.
Vede doar la altii defecte pe care le are si ea.
Malitioasa, dominatoare.
Invidiaza barbatii si considera ca acestia i-au facut rau toata viata.
Inteligenta.
Nu suporta tinerii.
Se încapatâneaza sa traiasca pâna când va pune mâna pe toata averea.
E o luptatoare.
Regreta ca a ajuns în halul acesta.
Nu a vrut sa faca copii, pentru ca a considerat ca acestia i-ar încurca viata.
Nu are încredere în nimeni.
Are un anumit farmec când bea.
Labila.
Deseori îsi uita scopul, ajungând sa vorbeasca doar ca sa nu taca.
Bandi:
25 de ani.
Pentru el tatal sau e mai presus de orice.
Face parte din generatia care gândeste ca nu are sens sa îsi mai faca griji daca arunca un gunoi la cos sau pe trotuar având în vedere multele probleme legate de bani.
I se face repede mila, dar vrea sa para un dur.
Singura lui speranta pentru o viata mai linistita e sa puna mâna pe o parte a mostenirii.
Credul, innocent, naiv, înca e copil.
Atasat de mama sa.
Nu poate ucide premeditat, în primul rând pentru ca îi e frica, în al 2-lea rând pentru ca îi e mila.
Sensibil. Timid. Fricos.
Nu a venit aici pur si simplu. Are un plan foarte clar în cap. Un plan la care se gândeste de mult timp, dar i-a fost foarte greu sa îsi faca curaj.
A trait mereu în umbra celorlalti, fara sa aiba dreptul la o viata proprie.
Scopul sau în viata e sa reuseasca sa gaseasca mostenirea. Acest scop i-a fost indus de catre altii, nu e un produs al gândirii sale.
Îsi doreste o viata mai buna si mai linistita.
Nu are o cultura prea bogata, pentru ca nimeni nu s-a ocupat cum trebuia de educatia sa.
Daca ar fura hârtia Hildei si ar gasi mostenirea, ar lua jumatate, iar pe cealalta jumatate i-ar aduce-o Hildei.
Relatiile dintre personaje:
Hilda este matusa lui Bandi( sora presupusului sau tata), singura lui ruda în viata, în afara de mama sa. Abia pe parcursul piesei, Bandi afla ca Andrei, fratele Hildei nu este tatal sau biologic, fapt care îl va marca puternic. Prin urmare, Bandi si Hilda nu au legaturi de sânge. Motivul pentru care Bandi afla târziu adevarul despre tatal sau este acela ca Hilda a încercat sa îl menajeze pentru ca îi este drag, desi considera ca asa-zisul ei "nepot" face parte dintr-o generatie prea slaba si plina de inculti.
Hilda stie sa citeasca reactiile unui om si stie ca Bandi e un fricos. Acestuia din urma îi e rusine de Hilda si nu vrea ca ea sa afle ca fumeaza. Cu toate astea, Hilda îsi da seama dar nu vede nimic rau în asta, dimpotriva îl considera mai matur.
Rareori o viziteaza, dar fara sa stie parintii sai. Spre deosebire de ceilalti membri ai familiei, el o uraste, ci încearca sentimente de mila fata de ea. Bandi ar ajuta-o pe Hilda, ca sa nu mai duca o viata atât de grea la batrânete, daca ar avea mai multi bani. Debusolat, nu stie ce sa creada si nu întelege de ce nu au cazut ea si cu tatal sau la un compromis în ceea ce priveste mostenirea. Îi învinovateste pe amândoi, dar îi acorda tatalui sau mai mult credit.
Pe de cealalta parte, Hilda îl îndrageste pe Bandi. Nu îl uraste tocmai pentru ca nu au legaturi de sânge si într-o oarecare masura îi este mila de el. Vizitele lui îi fac mare placere pentru ca are cu cine sa vorbeasca si are pe cine cicali si de aceea ar fi încântata daca ar vizita-o mai des. Cu atât mai mult cu cât Hilda crede despre Bandi ca este un un bun ascultator, se distreaza deserori pe seama lui, fiind mai tânar si mai timid, iar asta o face sa se simta mai importanta. Mereu îi place sa îsi povesteasca viata, exagerând si mintind în privinta anumitor aspecte. Ultima oara când Bandi a vizitat-o, acum un an, de Craciun, el ia adus în dar ceva dulciuri, iar ea i-a daruit un mileu si un bibelou.
De ficare data când Bandi o viziteaza, Hilda îl serveste cu ceai. Dar lui Bandi nu îi face placere sa bea sau sa manânce din vasele Hildei, deoarece îi e scârba de aceasta, pentru ca e batrâna si poate avea multi microbi si multe boli.
Hilda nu s-ar fi asteptat niciodata de la Bandi sa o jefuiasca. Cu toate ca realizeaza ca vina îi apartine într-o prea mica masura deoarece totul i-a fost inoculat, nu poate trece cu vederea faptele lui. Macinata de dorinta de a-si retrai tineretea, vârsta frageda a lui Bandi este de fapt lucrul care o deranjeaza cel mai mult.
La rândul sau, Bandi nu se astepta din partea Hildei sa fie atât de puternica si de violenta. El o vede ca pe o femeie care are, într-o oarceare masura, un suflet bun.
Spatiul:
O încapere mica, aflata la demisolul unei case vechi. Odinioara aceasta camera fusese supraaglomerata, dar cu timpul au disparut toate obiectele de valoare (amanetate). Ce a mai ramas este uzat, deteriorat. Peretii au fost acoperiti în trecut aproape pâna în tavan de tablouri si fotografii - locul acestora se mai vede si acum, dar, în prezent, a mai ramas doar o fotografie reprezentând un barbat.
În centrul camerei se afla doar un fotoliu si o masa. Pe masa sunt mai multe obiecte: ceas desteptator, ceasca, scrumiera cu multe mucuri dea în ea, mai multe farfurii cu mâncare uscata pe ele.
Pe peretele din stânga se afla usa de la bucatarie, întrerupatorul pentru lumina din camera si din bucatarie. În stinga usii se afla un dulap vechi de când lumea, deasupra caruia sunt asezate niste cutii de depozitare. În coltul din spate se afla un cuier cu un palton prins pe el si o umbrela în partea de jos.
Peretele din spate e o idee mai aglomerat. În partea stânga se afla o usa care da în holul care da în curte. Usa are vizor si e închisa cu 5-6 zavoare si încuietori. În dreapta sii se afla 3 rafturi pe care sunt asezate 3-4 carti, o plantaa, ziare, un radio vechi, un bust de bronz, reprezentându-l pe barbatul din fotografia de deasupra. Bustul este folosit în acest moment ca suport pentru palarii, fiind asezate pe el 3-4 palarii.În stânga rafturilor, pe perete e prins un calendar de perete în care sunt încercuite niste date. Sub calendar se afla o canapea de trei locuri, folosita si ca pat. Chiar în acest moment asternuturile sunt asezate pe aceasta. O lampa de citit este prinsa de coltul din partea dreapta a spatarului canapelei. În stânga canapelei, o noptiera careia îi lipseste sertarul. Pe noptiera un mileu, iar pe mileu un gramofon prafuit.
Pe peretele din dreapta se afla o usa îngusta , care da în baie. Aceasta usa ca si cea de la bucatarie, sunt usi cu geam, acoperit cu perdeluta. Mai în fata, în dreapta usii, e o masa de toaleta cu oglinda. Pe marginea oglinzii, poze cu Hilda tânara. Pe masuta multe cosmetice vechi. În fata masutei, un scaun de asemenea învechit. În mai multe locuri, flori uscate în vaze.
Tot spatiul arata foarte vechi neîngrijit, cu mult praf, pânze de paianjen. Multe lucruri pe care le întâlnim în casele batrânilor: mileuri, radio negru comunist, calendar de perete, etc. toata mobila e usor deformata, umflata de umezeala , veche. Totul arata ca si cum ar fi trecut pentru scurt timp prin mâna unui caricaturist sau desenator de desene animate.
Nota vezi anexa numarul
|
