ALTE DOCUMENTE
|
||||||||||
Analiza textului/discursului (modelul lui Plett) - dimensiunea pragmatica
[6] - n. n.) a militarismului. Primul rol ilocutiv este predominant, celelalte i se subordoneaza.
Definitie: "Extensiunea pragmatica a textului are ca unitate de masura unitatea functionala de comunicare. Aceasta ia nastere prin dominarea unei strategii textuale sau a unui rol ilocutiv (de exemplu, verdict, anunt, deictica...). Celelalte roluri sînt subordonate functionalitatii acestuia. În totalitatea lor, rolurile ilocutive formeaza o gramatica a actiunilor lingvistice, care se suprapune peste gramatica enunturilor lingvistice (locutionary acts)" (Plett, op. cit., p. 89).
[7] (ibidem).
Pentru textele orale, asemenea semnale sînt si pauzele mari în vorbire, iar pentru textele scrise - spatiile mai mari libere între rînduri.
Totusi, si în privinta delimitarii pragmatice a textului intervin dificultati: multe texte moderne nu mai uziteaza semnalele traditionale, iar o pauza mare în vorbire, de pilda, nu înseamna neaparat sfîrsitul comunicarii. Notiunea de unitate functionala comunicativa lamureste si aceasta problema. Se considera încheiat din perspectiva pragmatica un text atunci cînd exista un scop comunicativ bine conturat.
Definitie: "O delimitare pragmatica a textului se produce printr-o întrerupere dubla a comunicarii. Aceasta poate fi marcata prin semnale metapragmatice la începutul si la sfîrsitul fluxului semiotic. Criteriul orientativ este însa întotdeauna unitatea functiei comunicative. Ca motivatie a constituirii textului, ea este totodata si conditie a posibilitatii delimitarii ei externe si interne. Orice delimitare a textului este supusa unor normari stricte, specifice speciilor de texte" (op. cit., p. 91).
În acest capitol am continuat prezentarea reperelor/dimensiunilor constitutive ale textului dupa H. Plett, mai exact, dimensiunea pragmatica. Aceasta dimensiune esate descrisa dupa aceleasi criterii care stau la baza celorlalte doua dimensiuni ale textului: extensiunea, delimitarea si coerenta.
Bibliografie:
- Dictionarul general de stiinte. stiinte ale limbii, Ed. stiintifica, Bucuresti, 1997
Moeschler, J. & Reboul, A. - Dictionar enciclopedic de pragmatica, Ed. Echinox, Cluj, 1999
Plett, Heinrich F. − stiinta textului si analiza de text, Ed. Univers, Bucuresti, 1983
Tema de evaluare:
a) Dati cîte doua exemple de enunturi constatative si performative. Argumentati încadrarea.
b) Dati cîte un exemplu de enunt cu valoare ilocutorie dupa clasificarea lui Austin, relationati-le cu clasificarea propusa de Searle si comentati eventualele valori ilocutorii secundare ale enunturilor.
Pentru bogata bibliografie existenta în domeniu, se poate consulta atît lucrarea lui Heinrich Plett, de care ne ocupam în aceste capitole (anteriorul si cel de fata), cît si - de exemplu - Dictionarul enciclopedic de pragmatica, cu autori Jacques Moeschler si Anne Reboul, tradus si în româna, op. cit. în bibliografie.
Fiecare tip se subclasifica. De exemplu, expozitivele, în: atestatoare (Eu sustin ca...), conclusive (Din aceasta declaratie, eu trag concluzia ca...), atitudinale (Eu sînt / nu sînt de acord sa...), emfatice (Îti spun ca nu ai dreptate cînd...), interogative (Te întreb, cine a fost complicele tau?).
|
