Argumenteaza caracterul romantic al unei poezii studiate, apartinând lui Mihai Eminescu.
Romantismul este o miscare literara si artistica, aparuta în Europa la sfârsitul secolului al 24424t1914y XVIII-lea si începutul secolului al XIX-lea ca reactie la rigoarea, dogmatismul estetic, domnia rationalismului rece, promovate de clasicism.
Romantismul si-a propus sa iasa din conventional, sustinând manifestarea fanteziei si exprimarea sentimentelor, a originalitatii, spontaneitatii si sinceritatii emotionale, promovarea libertatii de expresie.
Romantismul cultiva:
subiectivismul, originalitatea;
dezvolta poetica imaginatiei si a visului;
cultivarea sentimentului si a fanteziei creatoare;
confesiunea;
evadarea din realitatea imediata;
cadrul preferat: peisajul nocturn;
teme predilecte: natura, iubirea, conditia omului de geniu;
ironia si antiteza.
"Glossa" de Mihai Eminescu (1883)
Glosa este o poezie cu forma fixa, în care prima strofa este o strofa-nucleu ce introduce tema poeziei, iar fiecare dintre strofele urmatoare comenteaza succesiv câte un vers al strofei-nucleu, iar ultima strofa reia versurile primei strofe, în ordine inversa.
Continutul Glossei este exclusiv romantic prin ideile pe care le dezbate. Tema poeziei este un cod etic al omului superior, care arata ca acesta trebuie sa renunte la fericirea iluzorie a vietii omenesti si sa se autocunoasca prin ratiune si contemplatie.
Sursele filozofice ale poeziei Glossa sunt diverse: începând cu filozofia stoica si cea antica hindusa, trecând prin vechile scrieri românesti si terminând cu filozofia lui Kant si Schopenhauer.
Strofa-nucleu este alcatuita din opt versuri si contine adevaruri universal-valabile exprimate concis, grupându-se ca sens si câte doua, dar având destula substanta filozofica fiecare vers în parte:
"Vreme trece, vreme vine" - trecerea ireversibila a timpului
"Toate-s vechi si noua toate" - repetabilitatea evenimentelor ce compun viata umana
"Ce e rau si ce e bine" - recomanda discernamântul în cântarirea valorilor morale ale propriei vieti
"Tu te-ntreaba si socoate"
"Nu spera si nu ai teama" - îndeamna la meditatie asupra vietii, deoarece sufletul omului este alcatuit din speranta si temeri
"Ce e val ca valul trece" - timpul este efemer pentru om, totul în viata sa este trecator
"De te-ndeamna, de te cheama"
"Tu ramâi la toate rece" - chiar daca tentatiile vietii sunt multiple, ele sunt amagitoare si omul trebuie sa le domine cu detasare superioara si ratiune.
Fiecare din strofele urmatoare comenteaza câte un vers al strofei-nucleu, iar ultima strofa reia versurile primei strofe, în ordine inversa, capatând profunzimi filozofice prin faptul ca, în enumerarea maximelor se porneste de la un percept esential pentru existenta umana si anume de la ratiune, care trebuie sa guverneze omul în întreaga sa viata.
Tu ramâi la toate rece
De te-ndeamna, de te cheama
Ce e val, ca valul trece
Nu spera si nu ai teama
Te întreaba si socoate
Ce e rau si ce e bine
Toate-s vechi si noua toate,
Vreme trece, vreme vine.
Astfel, daca esti rational, chiar daca esti atras de tentatiile, de nimicurile vietii, sa stii ca totul este trecator pe lumea asta, asa ca sa nu speri ca poti realiza idealuri, totusi sa nu te temi ca ai fi neputincios, sa fii mereu atent si sa discerni valorile morale ale existentei, deoarece numai astfel vei învata din experienta vietii, chiar daca omul este efemer prin scurgerea ireversibila, implacabila si ciclica a timpului.
Prin continut, poezia Glossa este o poezie gnomica si filozofica, ce exprima adevaruri gnoseologice, etice si morale, cu o mare putere generalizatoare în versuri lapidare, dar cu mare concentratie sententioasa.
Poezia este structurata pe antiteza, procedeu exclusiv romantic;
"toate-s vechi si noua toate";
"ce e rau si ce e bine";
"viitorul si trecutul";
omul comun omul de geniu
"hulesc" "sa feri în laturi"
"te-or întrece" "ramâi la toate rece"
"te momeste" "sa taci din gura"
"lumea-ntinde lucii mreje"
|
