Aria tematica a nuvelei românesti în sec.al-XIX-lea
Definirea temei si a tematiciii
În dictionarele explicative (de ex, "Dictionarul explicativ al limbii române", Editura Academiei,Bucure;ti,1975),temei si tematicii li se dau definitii caree reusesc,în ciuda gradului de generalitate ridicat,sa surprinda caracteristici esentiale.Astefel,tema (op.cit.,cit. P.947) este " idea principala care este dezvoltata într-o opera" ,reprezinta un " aspect al realitatii care se reflecta într-o opera artistica.", fiind , însa echivalata cu subiectul : tematica (ca substantiv) este constituita de , pe de o parte , "totalitatea temelor " , sau , pe de alta parte, de " tema esentiala a unei lucrari literare, artistice,. , etc dar si de totalitatea temelor " unui current literar" , sau chiar " a unei epoci".
Dictionarele de specialitate (de ex,Boldan Emil(coordonator)," Dictionar de terminologie literara", Ed.stiintifica,Bucuresti,1970 ; C.Fierascu , Gh. Ghita," Mic dictionar îndrumator în terminologia literara" , Ed.Ion I. Creanga,Bucuresti,1979; Al. Sandulescu (coordinator,"Dictionar de termini literari" , Ed.Academiei,Bucuresti,1976) fac cum era si de asteptat,datorita specializarii stricte,distinctii multiple,câstiga în concretete si nuanteaza.În consecinta, tema este acum conceputa,pentru a 19519l1112t sintetiza diferitele definitii,ca determinând , alaturi de intentia autorului , structura operei (literare), fiind aspectul din realitate reflectat în opera,obiectul acesteia.Realiatatea (ca tematizare) poate fi mediul geografic(natura reala sau imaginara), mediul social (real sau inventat: oras,sat,colectiv uman,familie), oamenii si evenimentele , faptele,gândurile,sentimnetele,visele lor,într-un cuvânt tot ce intereseaza omul sau este legat direct sau indirect de el.
Desigur putem vorbi de profunzime si de originalitate în definirea termenilor de care ne ocupam odata cu studierea lor în cadrul unei scoli literare (formalismul rus sau scoala de la Praga,de pilda) sau în opera unor cercetatori avizati,care întreprind o abordare completa a fenomenulkui literar (cum ar fi Wolfgang Kaiser , " Opera literara" , Editura Univers , Bucuresti,1979).
Pentru V.B. skolvski si pentru formalistii rusi,în general,cum remarca B.M.Eihenbaum (" Teoria <<metodei formale>>" în " Ce este literatura? scoala formala rusa" , Ed. Univers,Bucuresti,1983). " stabilirea diverselor modalitati de organizare a subiectului (]n trepte,paralelismul , încadrarea, însirarea si altele) a determinat distinctia între procedeele constructive si elementele care alcatuiesc materialul - fibula,selectia motivelor,eroilor,ideilor,etc." (s.n.,I.I.). Deosebirea fata de traditie vine din demersul de " a stabili unitatea procedeelor de constructie într-o mare diversitate de materiale ' , deoarece " vechea stiinta opera exclusive cu materialul , dar îl considera <<continut>> ,restul fiind transferat în domeniul <<formei exterioare>> care intersa doar pe amatorii de literatura sau chiar pe nimeni" (op.cit.,p.52).Alte distinctii sklovskiene ne ajuta delimitam atributele individualizarii temei între conceptele analizei stiintifice a prozei.În finalul studiului " <<Tristram Shandi >> si teoria rom,anului" (1921), el formuleaza deosebirea dintre subiect si fabula: " Foarte adesea oamenii confunda conceptual de subiect,cu descrierea evenimemtelor ,adica cu ceea ce eu as propune sa se numeasca în mod conventional fabula.În fond,fabula nu reprezinta decât m,aterialul necesar pentru structurarea subiectului" ; si cum conchide acelasi B.M.Eihenbaum , astfel, "chestiunea modului de a analiza proza a fost scoasa din punctual mort în care se afla. S-a stabilit diferenta dintre conceptul de subiect , privit ca modalitate de constructie si conceptul de fabula considerat ca material..." ( s.n.,I.I.), (op.cit.p.54). C ear mai reprezenta tema între aceste consideratii?
Raspunsul cel mai clar îl gasim la M.A.Petrovski în studiul " Morfologia nuvelei" , 1927.Iata câteva consideratii definitorii: " Vom denumi aceasta parte a continutului destinata dezvaluirii personalitatii eroului - tema povestirii,spre deosebire de subiect,continutul activ si afectiv al acesteia.Componentele de baza ale subiectului se definesc ca episoade.
Corespunzator, momentele structurale din desfasurarea temei vor fi (...) trasaturile care definesc si dezvaluie personalitatea eroului, le vom denumi cu termenul tehnic de simptom. Simptomele pot fi factori dinamizând subiectul, în acest caz ele vor fi denumite "motive" (op. cit., p. 107. 108).
Binomul motiv-fabula capata la B. Sklovski, respectiv la B. Tomasevski conotatii inedite. În studiul "Structura nuvelei si a romanului" (op. cit., p. 429), dupa ce se stabilize conexiunea dintre procedeele de compozitie si procedeele generale de stil, conturând tipul acumularii etajate în trepte a motivelor. B. Sklovski, arata ca : "În afara de rapire si de recunoastere, în romanul de aventuri se utilizeaza adesea, în calitate de nuvela de baza si motivul nuntii..." (ibidem). În volumul sau "Teoria literaturii. Poetica", Ed. Univers, Bucuresti, 1973, B. Tomasevski consacra genurile literare din capitol, iar în partea a treia a lui se refera la genurile narative, ocupându-se si de tematica lor. Câteva observatii se circumscriu demersului nostru, fiindca, încercând delimitarea nuvela ("paccka3") povest-roman, autorul arata ca : "Indiciul demensiunii, care este un indiciu de baza pentru lucrarile narrative, nu este nici pe departe atât de lipsit de importanta, dupa cum ar putea sa para la prima vedere. De volunul lucrarii depinde modul în care autorul va dispune de materialul fabulativ, cum îsi va construi subiectul si cum îsi va implica tematica în subiect" (s.n.I.I.), (op.cit.,p.336-337);
"În afara nevelelor cu fabula sunt posibile si cele fara fabula, în care nu exista o dependenta cauzal-temporala a motivelor"; "Nuvelele fara fabula pot fi foarte variate din punctual de vedere al sistemului de conjugare a motivelor" (idem, p.338); "Elemente ale nuvelei sunt, ca si în genurile narrative, naratiunea (sistemul motivelor dinamice) si descrierea (sistemul motivelor statice) I" (s.n.I.I.), (idem, p. 340). În final, o observatie de fina nuanta: "tematica se realizeaza adesea în dialoguri" caci "eroii vorbesc despre temele cele mai diverse privind din unghiuri diferite una si aceeasi problema" (idem,p. 350).
În legatura cu nuvela fara fabula, trebuie sa remarcam faptul ca si B.M. Eihenbaum enumera între consecintele distinctiei subiect/fabula si clarificarea "problemei naratiunii ca principiu constructiv al nuvelei fara subiect". În acelasi sens, V.B. Sklovski ("Literatura fara subiect") evidentia faptul ca "selectarea materialului pentru o opera literara se face (.) dupa caracteristici farmale. Se aleg valori semnificative, sesizabile. Fiece epoca îsi are indexul ei, lista ei de tene interzise ca desuete. Astfel, de exemplu punea index, interzicea sa se scrie despre Caucazul romantic, despre lumina lunii. Aici este tipica interdictia <<temelor romantice>> (...). Dar temele interzise continua sa existe în afara literaturii canonizate, tot asa cum exiista astazi si cum au existat întotdeauna anecdota erotica, sau tot asa cum exista psihic dorinte refulate, care se manifesta uneori în vise, neasteptat pentru purtatorii lor" (op.cit., p. 446).
În lucrarea "Le texte descriptif", Editions Nathan, 1989, J.M. Adam siA. Petitjean apeleaza si la notiunea de tema în acceptia scolii de la Prega, pentru a defini textul descriptiv care, se demonstreaza, desi structural este diferit de textul narativ, are o iportanta specifica în roman (nuvela): "ce qui ancre la description c'est event tout le choix d'un theme-objet du discours." (p. 105); ". une description est toujours une collection d'elements groupes autor d'un centre themetique que nous designon comme le theme-titre." (p.141) (la note se precizaza : "Nous employons ce terme compose (tema-titlu, n.n., I.I.) afin d'eviter une confusion entre theme semantique (theme+propos) outheme dans la progression thematique (theme+transiton+rheme); între macro-operatiile descriptive autorii enumera si tematizarea (la thematisation), care".est a la source de l'expansion descriptive: <<tout aspect est suspectable (.) d'etre thematise>> (Apotheloz), c'est-a-dire qu'il peut devenir un nouveau theme (un sous-theme) une nouvelle classe-objet. Dans notre terminologie: un aspect peut devenir un sous-theme-titre dune sous-class-objet. Le terme meme de <<thematisation>> nous semble parfaitement approprie en raisonde ses rapports avec la nation pragoise de theme dans le couple theme-rheme et la progression thematique.
L'ancrage et l'affectation (operatii care sunt la baza realizarii descriptivului, n.n., I.I.) portent sur l'hypertheme, la thematisation sur des themes eclates (parties ou aspects de l'hypertheme) ou sur des themes apparus dans la sphere de l'hypertheme (du theme-titre)" (p.131).
La Wolfgang Kayser ("Opera litarara. O introducere în stiinta literaturii", op. cit.) în Partea întâi : Notiunile fundamentale ale analizei se discuta în acpitolul II: Notiunile organizeaza continutul, inclusiv tema (operei). La W. Kayser, definitia subiectului este surprinzatoare fata de acceptia din limbajul critic cotidian: "ceea ce traieste în afara unei opere literare, intr-o traditie proprie si si-a produs acum efectul asupra continutului operei respective". În acelasi timp, se precizeaza ca "Subiectul este întotdeauna legat de anumite personaje, cuprinde o desfasurare de evenimente si este mai mult sau mai putin fixat în timp si în spatiu (op.cit.,p. 88). Se observa si dominatia (pâna în secolul al XVIII-lea) a izvoarelor literare, apoi subiectul este furnizat de cronici, ce lucrari istorice de tot felul, de jurnale, biografii,chiar de ziare de povestiri si comunicari orale, în sfârsit de observatii si evenimente proprii.
În privinta motivului, este interesant de retinut varietatea de semnificatii invenatriata si dintre ele, pe cea din muzica, pentru o prima legatura cu tema: "o succesiune de tonuri, coerenta si caracteristica (.) care face trimitere (.) la tonalitati mai elevate, mai cuprinzatoare, ca tema sau melodia" (op.cit., p. 93). De asemeni, în cercetarea basmelor, dupa VI. Propp, motivuleste o notiune de baza. Motivul (lat. movere, forta motoare face trimitere la un "înainte" si la un "dupa") este sesizabil când se face abstractie de situatia individuala, el fiind o situatie tipica care se poate repeta oricând. Deci, ca o prima distinctie, subiectul ar reperezenta particularul, conjuncturalul, pe când motivul ar reprezenta ceea ce se repeta, ceea ce este general, o situatie tipica. Apoi, ca o alta distinctie (romantismul Petriconi numea motivele "centrale" care stau în centrul operei, organizate la rândul ei pornind de la ele - "teme"), necesara, se conchide ca "motivul este schema unei situatii concrete", în schimb "tema este abstracta si desemneaza ca notiune domeniul ideal" (op.cit., p. 97).
Ramânând
în sfera genului epic (nuvela) care ne intereseaza si urmând
transcenderea motivului numai ca desfasurare a fabulatiei
lasând deoparte aspectele motivelor în lirica, observam ca
Emblema (operanta însa preponderent în literatura umanismului si barocului, deci mai putin în nuvela secolului al XIX-lea) este "un semn care se afla subordonat unui anumit sens". La W. Kayser fibula* se obtine prin "împingerea desfasurarii actiunii pâna la cea mai mare concizie cu putinta, la pura sa schema" (idem,p. 117). Un exemplu este luat din Goethe, "Eerther": ".fibula (.) dovedeste ca romanul trebuie citit ca romanul unui om plin de sensibilitate, nu ca cel al unei iubiri nefericite.Dragostea pentru o femeie logodita este un motiv cuplat, darn u motivul central si nici macar tema " (idem, p. 119). În continuare, un pasaj este consacrat clarificarii: "Am folosit mai sus, când a fost vorba de <<Werther>>, termenul TEMĂ, care fusese si el ca notiune, cu cea mai mare claritate posibila, în poeticile mai vechi. Tema romanului <<Werther>> este tânarul <<sensibil>>, cea a <<Iliadei>> mania lui Ahile, cea a <<Odiseei>> înapoierea lui Ulise, cea a <<Lusiadei>> descoperirea caii matitime spre Indii. Storm, într-o scrisoare catre editorul G. Westermann, datata 6 octombrie 1876, separa foarte clar notiunile <<tema>> si <<fabula>>:<<Titlul nuvelei, a carei tema o am de mult în minte, as putea sa ti-l spun, ba as putea sa-ti schitez si fibula ei, nuvela se va numi în orice caz: Carsten Curator..." (în lb. germ. În original) (op.cit., p. 120).
1.2. Abordarea critica a temei (tematicii)
Pentru a observa plasarea criticii tematice în cele trei planuri ale criticii literare (pretext,text,context) si ale subdiviziunilor lor este revelator tabloul schitei de Daniel Couty ("Critique litteraire", Dictionarele des literatures de langue francaise, Bordas, 1984).
Critica tematica se
plaseaza, deci, la nivelul textului, vizeaza, alaturi de
ideologie, aspectul non-formal, nu are o disciplina specifica de
utilizat si se actualizeaza, se concretiteaza în stabilirea unei
tematici. D. Couty ofera si exemple de studii critice tematice
extrase din cele dedicate lui
În critica româneasca din secolul trecut, preocuparea pentru temele nuvelei este întâmplatoare si chiar pomenirea cuvântului tema este rara. Într+un studiu care inventeaza cu rigurozitate lucrarile de teorie literara (Aurel Sasu, "Retorica literara româneasca". Ed. Minerva, Bucuresti, 1976), întâlnim urmatoarea observatie: "Manualele de statistica atât al lui Ioan F. Negrutiu (<<Manual de stilistica>>, ed.a II-a, Blaj. 1896), cât si al lui M. Strajanu (<<Manual de stilistica cu indicatiuni si exemple de tema>>, Bucuresti ) nu vor fi altceva decât îndrumari generate pentru compozitiuni" (op.cit., p. 182).
Nici în secolul nostru lucrarile consacrate temei nu abunda(exemple: Sultana Craia,"Orizontul rustic ]n literatura româna" (1985); Pavel Sergiu Dan, "Proza fantastica românesca (1975);***, "Structuri tematice si retorice-stilistice în romantismul românesc" (1830-1870), referirile fiind facute mai mult sau mai putin întâmplator si ocazional (prefete, istorii ale literaturii, recenzii etc.). Dintre ele, este profitabil sa ne oprim asupra Prefetei lui Nicolae Manolescu la culegerea "Nuvela româna contemporana", aparuta în1964 la E.P.I.Prefatatorul se refera la temele traditionale ale nuvelei românesti pe care le prezinta concomitant cu tipurile carora le dau viata (mentionând temelor nuvelistice cu cele românesti).
Dintre temele tradi'ionale ale nuvelei, inventariate ca semnificative, prima este TEMA RURALĂ, care evidentiaza doua tipuri: cel al taranului (latura activa - haiduc, sau posedat de pamânt; latura pasiva taran arhaic retragându-se în fata civilizatiei capitaliste) si cel al boierului de neam, batrân si de obicei scapatat.
O a doua tema este PROVINCIA (târgul, portul dunarean), care traieste printipuri ca micul burghez, functionarul, militarul, tipicarul, borocratul prin temperament" (op.cit., p. IV). Mediul orasenesc a produs ca tip pe Mitica.
BURGHEZIA MARE si lumea ei este mai putin prezenta ca tema, prin intrarea târzie în capitalism, fiind frecvent "subiect de literatura exotica si fantastica" (ibidem). Dintre temele enumerate (tabloul lor fiind de fapt mai bogat si variat) strict în secolul al XIX-lea putem plasa pe primele doua, iar dintre tipuri se concretizeaza taranul-haiduc (în literature semanatorista), cel al boierului de neam (Nicolae Gane, Duiliu Zamfirescu), respective provincialul. În critica noastra, TEMA
|
