Aria tematica a nuvelei romanesti in sec.al-XIX-lea

Aria tematica a nuvelei romānesti īn sec.al-XIX-lea

Definirea temei si a tematiciii

Īn dictionarele explicative (de ex, "Dictionarul explicativ al limbii romāne", Editura Academiei,Bucure;ti,1975),temei si tematicii li se dau definitii caree reusesc,īn ciuda gradului de generalitate ridicat,sa surprinda caracteristici esentiale.Astefel,tema (op.cit.,cit. P.947) este " idea principala care este dezvoltata īntr-o opera" ,reprezinta un " aspect al realitatii care se reflecta īntr-o opera artistica.", fiind , īnsa echivalata cu subiectul : tematica (ca substantiv) este constituita de , pe de o parte , "totalitatea temelor " , sau , pe de alta parte, de " tema esentiala a unei lucrari literare, artistice,. , etc dar si de totalitatea temelor " unui current literar" , sau chiar " a unei epoci".

Dictionarele de specialitate (de ex,Boldan Emil(coordonator)," Dictionar de terminologie literara", Ed.stiintifica,Bucuresti,1970 ; C.Fierascu , Gh. Ghita," Mic dictionar īndrumator īn terminologia literara" , Ed.Ion I. Creanga,Bucuresti,1979; Al. Sandulescu (coordinator,"Dictionar de termini literari" , Ed.Academiei,Bucuresti,1976) fac cum era si de asteptat,datorita specializarii stricte,distinctii multiple,cāstiga īn concretete si nuanteaza.Īn consecinta, tema este acum conceputa,pentru a 19519l1112t sintetiza diferitele definitii,ca determinānd , alaturi de intentia autorului , structura operei (literare), fiind aspectul din realitate reflectat īn opera,obiectul acesteia.Realiatatea (ca tematizare) poate fi mediul geografic(natura reala sau imaginara), mediul social (real sau inventat: oras,sat,colectiv uman,familie), oamenii si evenimentele , faptele,gāndurile,sentimnetele,visele lor,īntr-un cuvānt tot ce intereseaza omul sau este legat direct sau indirect de el.

Desigur putem vorbi de profunzime si de originalitate īn definirea termenilor de care ne ocupam odata cu studierea lor īn cadrul unei scoli literare (formalismul rus sau scoala de la Praga,de pilda) sau īn opera unor cercetatori avizati,care īntreprind o abordare completa a fenomenulkui literar (cum ar fi Wolfgang Kaiser , " Opera literara" , Editura Univers , Bucuresti,1979).

Pentru V.B. skolvski si pentru formalistii rusi,īn general,cum remarca B.M.Eihenbaum (" Teoria <<metodei formale>>" īn " Ce este literatura? scoala formala rusa" , Ed. Univers,Bucuresti,1983). " stabilirea diverselor modalitati de organizare a subiectului (]n trepte,paralelismul , īncadrarea, īnsirarea si altele) a determinat distinctia īntre procedeele constructive si elementele care alcatuiesc materialul - fibula,selectia motivelor,eroilor,ideilor,etc." (s.n.,I.I.). Deosebirea fata de traditie vine din demersul de " a stabili unitatea procedeelor de constructie īntr-o mare diversitate de materiale ' , deoarece " vechea stiinta opera exclusive cu materialul , dar īl considera <<continut>> ,restul fiind transferat īn domeniul <<formei exterioare>> care intersa doar pe amatorii de literatura sau chiar pe nimeni" (op.cit.,p.52).Alte distinctii sklovskiene ne ajuta delimitam atributele individualizarii temei īntre conceptele analizei stiintifice a prozei.Īn finalul studiului " <<Tristram Shandi >> si teoria rom,anului" (1921), el formuleaza deosebirea dintre subiect si fabula: " Foarte adesea oamenii confunda conceptual de subiect,cu descrierea evenimemtelor ,adica cu ceea ce eu as propune sa se numeasca īn mod conventional fabula.Īn fond,fabula nu reprezinta decāt m,aterialul necesar pentru structurarea subiectului" ; si cum conchide acelasi B.M.Eihenbaum , astfel, "chestiunea modului de a analiza proza a fost scoasa din punctual mort īn care se afla. S-a stabilit diferenta dintre conceptul de subiect , privit ca modalitate de constructie si conceptul de fabula considerat ca material..." ( s.n.,I.I.), (op.cit.p.54). C ear mai reprezenta tema īntre aceste consideratii?

Raspunsul cel mai clar īl gasim la M.A.Petrovski īn studiul " Morfologia nuvelei" , 1927.Iata cāteva consideratii definitorii: " Vom denumi aceasta parte a continutului destinata dezvaluirii personalitatii eroului - tema povestirii,spre deosebire de subiect,continutul activ si afectiv al acesteia.Componentele de baza ale subiectului se definesc ca episoade.

Corespunzator, momentele structurale din desfasurarea temei vor fi (...) trasaturile care definesc si dezvaluie personalitatea eroului, le vom denumi cu termenul tehnic de simptom. Simptomele pot fi factori dinamizānd subiectul, īn acest caz ele vor fi denumite "motive" (op. cit., p. 107. 108).

Binomul motiv-fabula capata la B. Sklovski, respectiv la B. Tomasevski conotatii inedite. Īn studiul "Structura nuvelei si a romanului" (op. cit., p. 429), dupa ce se stabilize conexiunea dintre procedeele de compozitie si procedeele generale de stil, conturānd tipul acumularii etajate īn trepte a motivelor. B. Sklovski, arata ca : "Īn afara de rapire si de recunoastere, īn romanul de aventuri se utilizeaza adesea, īn calitate de nuvela de baza si motivul nuntii..." (ibidem). Īn volumul sau "Teoria literaturii. Poetica", Ed. Univers, Bucuresti, 1973, B. Tomasevski consacra genurile literare din capitol, iar īn partea a treia a lui se refera la genurile narative, ocupāndu-se si de tematica lor. Cāteva observatii se circumscriu demersului nostru, fiindca, īncercānd delimitarea nuvela ("paccka3") povest-roman, autorul arata ca : "Indiciul demensiunii, care este un indiciu de baza pentru lucrarile narrative, nu este nici pe departe atāt de lipsit de importanta, dupa cum ar putea sa para la prima vedere. De volunul lucrarii depinde modul īn care autorul va dispune de materialul fabulativ, cum īsi va construi subiectul si cum īsi va implica tematica īn subiect" (s.n.I.I.), (op.cit.,p.336-337);

"Īn afara nevelelor cu fabula sunt posibile si cele fara fabula, īn care nu exista o dependenta cauzal-temporala a motivelor"; "Nuvelele fara fabula pot fi foarte variate din punctual de vedere al sistemului de conjugare a motivelor" (idem, p.338); "Elemente ale nuvelei sunt, ca si īn genurile narrative, naratiunea (sistemul motivelor dinamice) si descrierea (sistemul motivelor statice) I" (s.n.I.I.), (idem, p. 340). Īn final, o observatie de fina nuanta: "tematica se realizeaza adesea īn dialoguri" caci "eroii vorbesc despre temele cele mai diverse privind din unghiuri diferite una si aceeasi problema" (idem,p. 350).

Īn legatura cu nuvela fara fabula, trebuie sa remarcam faptul ca si B.M. Eihenbaum enumera īntre consecintele distinctiei subiect/fabula si clarificarea "problemei naratiunii ca principiu constructiv al nuvelei fara subiect". Īn acelasi sens, V.B. Sklovski ("Literatura fara subiect") evidentia faptul ca "selectarea materialului pentru o opera literara se face (.) dupa caracteristici farmale. Se aleg valori semnificative, sesizabile. Fiece epoca īsi are indexul ei, lista ei de tene interzise ca desuete. Astfel, de exemplu punea index, interzicea sa se scrie despre Caucazul romantic, despre lumina lunii. Aici este tipica interdictia <<temelor romantice>> (...). Dar temele interzise continua sa existe īn afara literaturii canonizate, tot asa cum exiista astazi si cum au existat īntotdeauna anecdota erotica, sau tot asa cum exista psihic dorinte refulate, care se manifesta uneori īn vise, neasteptat pentru purtatorii lor" (op.cit., p. 446).

Īn lucrarea "Le texte descriptif", Editions Nathan, 1989, J.M. Adam siA. Petitjean apeleaza si la notiunea de tema īn acceptia scolii de la Prega, pentru a defini textul descriptiv care, se demonstreaza, desi structural este diferit de textul narativ, are o iportanta specifica īn roman (nuvela): "ce qui ancre la description c'est event tout le choix d'un theme-objet du discours." (p. 105); ". une description est toujours une collection d'elements groupes autor d'un centre themetique que nous designon comme le theme-titre." (p.141) (la note se precizaza : "Nous employons ce terme compose (tema-titlu, n.n., I.I.) afin d'eviter une confusion entre theme semantique (theme+propos) outheme dans la progression thematique (theme+transiton+rheme); īntre macro-operatiile descriptive autorii enumera si tematizarea (la thematisation), care".est a la source de l'expansion descriptive: <<tout aspect est suspectable (.) d'etre thematise>> (Apotheloz), c'est-a-dire qu'il peut devenir un nouveau theme (un sous-theme) une nouvelle classe-objet. Dans notre terminologie: un aspect peut devenir un sous-theme-titre dune sous-class-objet. Le terme meme de <<thematisation>> nous semble parfaitement approprie en raisonde ses rapports avec la nation pragoise de theme dans le couple theme-rheme et la progression thematique.

L'ancrage et l'affectation (operatii care sunt la baza realizarii descriptivului, n.n., I.I.) portent sur l'hypertheme, la thematisation sur des themes eclates (parties ou aspects de l'hypertheme) ou sur des themes apparus dans la sphere de l'hypertheme (du theme-titre)" (p.131).

La Wolfgang Kayser ("Opera litarara. O introducere īn stiinta literaturii", op. cit.) īn Partea īntāi : Notiunile fundamentale ale analizei se discuta īn acpitolul II: Notiunile organizeaza continutul, inclusiv tema (operei). La W. Kayser, definitia subiectului este surprinzatoare fata de acceptia din limbajul critic cotidian: "ceea ce traieste īn afara unei opere literare, intr-o traditie proprie si si-a produs acum efectul asupra continutului operei respective". Īn acelasi timp, se precizeaza ca "Subiectul este īntotdeauna legat de anumite personaje, cuprinde o desfasurare de evenimente si este mai mult sau mai putin fixat īn timp si īn spatiu (op.cit.,p. 88). Se observa si dominatia (pāna īn secolul al XVIII-lea) a izvoarelor literare, apoi subiectul este furnizat de cronici, ce lucrari istorice de tot felul, de jurnale, biografii,chiar de ziare de povestiri si comunicari orale, īn sfārsit de observatii si evenimente proprii.

Īn privinta motivului, este interesant de retinut varietatea de semnificatii invenatriata si dintre ele, pe cea din muzica, pentru o prima legatura cu tema: "o succesiune de tonuri, coerenta si caracteristica (.) care face trimitere (.) la tonalitati mai elevate, mai cuprinzatoare, ca tema sau melodia" (op.cit., p. 93). De asemeni, īn cercetarea basmelor, dupa VI. Propp, motivuleste o notiune de baza. Motivul (lat. movere, forta motoare face trimitere la un "īnainte" si la un "dupa") este sesizabil cānd se face abstractie de situatia individuala, el fiind o situatie tipica care se poate repeta oricānd. Deci, ca o prima distinctie, subiectul ar reperezenta particularul, conjuncturalul, pe cānd motivul ar reprezenta ceea ce se repeta, ceea ce este general, o situatie tipica. Apoi, ca o alta distinctie (romantismul Petriconi numea motivele "centrale" care stau īn centrul operei, organizate la rāndul ei pornind de la ele - "teme"), necesara, se conchide ca "motivul este schema unei situatii concrete", īn schimb "tema este abstracta si desemneaza ca notiune domeniul ideal" (op.cit., p. 97).

Ramānānd īn sfera genului epic (nuvela) care ne intereseaza si urmānd transcenderea motivului numai ca desfasurare a fabulatiei lasānd deoparte aspectele motivelor īn lirica, observam ca W. Kayser se opreste si la tirade leitmotiv-topos-emblema, elementele pe care le urmarim īn legatura lor cu tema. O prima īncercare de definire apeleaza la o nuvela a lui Emil Strauss īn care "privirea cade tot mereu pe un val, care i-a servit chiar ca titlu povestirii (este renumitul <<soim>>, pe care Heyse, dupa cercetarea unei nuvele a lui Boccaccio īl pretindea oricarei nuvele bune)" (op.cit., p. 109). Desi acestui fenomen i s-a dat denumirea de leitmotiv, W. Kayser vede necesitatea redefinirii lui pe care o pune īn legatura cu cercetarea toposului (topoi= "clisee fixe sau scheme de gāndire si de exprimare"), facuta de E.R. Curtius.

Emblema (operanta īnsa preponderent īn literatura umanismului si barocului, deci mai putin īn nuvela secolului al XIX-lea) este "un semn care se afla subordonat unui anumit sens". La W. Kayser fibula* se obtine prin "īmpingerea desfasurarii actiunii pāna la cea mai mare concizie cu putinta, la pura sa schema" (idem,p. 117). Un exemplu este luat din Goethe, "Eerther": ".fibula (.) dovedeste ca romanul trebuie citit ca romanul unui om plin de sensibilitate, nu ca cel al unei iubiri nefericite.Dragostea pentru o femeie logodita este un motiv cuplat, darn u motivul central si nici macar tema " (idem, p. 119). Īn continuare, un pasaj este consacrat clarificarii: "Am folosit mai sus, cānd a fost vorba de <<Werther>>, termenul TEMĂ, care fusese si el ca notiune, cu cea mai mare claritate posibila, īn poeticile mai vechi. Tema romanului <<Werther>> este tānarul <<sensibil>>, cea a <<Iliadei>> mania lui Ahile, cea a <<Odiseei>> īnapoierea lui Ulise, cea a <<Lusiadei>> descoperirea caii matitime spre Indii. Storm, īntr-o scrisoare catre editorul G. Westermann, datata 6 octombrie 1876, separa foarte clar notiunile <<tema>> si <<fabula>>:<<Titlul nuvelei, a carei tema o am de mult īn minte, as putea sa ti-l spun, ba as putea sa-ti schitez si fibula ei, nuvela se va numi īn orice caz: Carsten Curator..." (īn lb. germ. Īn original) (op.cit., p. 120).

1.2. Abordarea critica a temei (tematicii)

Pentru a observa plasarea criticii tematice īn cele trei planuri ale criticii literare (pretext,text,context) si ale subdiviziunilor lor este revelator tabloul schitei de Daniel Couty ("Critique litteraire", Dictionarele des literatures de langue francaise, Bordas, 1984).

Critica tematica se plaseaza, deci, la nivelul textului, vizeaza, alaturi de ideologie, aspectul non-formal, nu are o disciplina specifica de utilizat si se actualizeaza, se concretiteaza īn stabilirea unei tematici. D. Couty ofera si exemple de studii critice tematice extrase din cele dedicate lui Racine: George Poulet, "Notes sur le temps racinien"; Roland Barthes, "Sur Racine".

Īn critica romāneasca din secolul trecut, preocuparea pentru temele nuvelei este īntāmplatoare si chiar pomenirea cuvāntului tema este rara. Īntr+un studiu care inventeaza cu rigurozitate lucrarile de teorie literara (Aurel Sasu, "Retorica literara romāneasca". Ed. Minerva, Bucuresti, 1976), īntālnim urmatoarea observatie: "Manualele de statistica atāt al lui Ioan F. Negrutiu (<<Manual de stilistica>>, ed.a II-a, Blaj. 1896), cāt si al lui M. Strajanu (<<Manual de stilistica cu indicatiuni si exemple de tema>>, Bucuresti ) nu vor fi altceva decāt īndrumari generate pentru compozitiuni" (op.cit., p. 182).

Nici īn secolul nostru lucrarile consacrate temei nu abunda(exemple: Sultana Craia,"Orizontul rustic ]n literatura romāna" (1985); Pavel Sergiu Dan, "Proza fantastica romānesca (1975);***, "Structuri tematice si retorice-stilistice īn romantismul romānesc" (1830-1870), referirile fiind facute mai mult sau mai putin īntāmplator si ocazional (prefete, istorii ale literaturii, recenzii etc.). Dintre ele, este profitabil sa ne oprim asupra Prefetei lui Nicolae Manolescu la culegerea "Nuvela romāna contemporana", aparuta īn1964 la E.P.I.Prefatatorul se refera la temele traditionale ale nuvelei romānesti pe care le prezinta concomitant cu tipurile carora le dau viata (mentionānd temelor nuvelistice cu cele romānesti).

Dintre temele tradi'ionale ale nuvelei, inventariate ca semnificative, prima este TEMA RURALĂ, care evidentiaza doua tipuri: cel al taranului (latura activa - haiduc, sau posedat de pamānt; latura pasiva taran arhaic retragāndu-se īn fata civilizatiei capitaliste) si cel al boierului de neam, batrān si de obicei scapatat.

O a doua tema este PROVINCIA (tārgul, portul dunarean), care traieste printipuri ca micul burghez, functionarul, militarul, tipicarul, borocratul prin temperament" (op.cit., p. IV). Mediul orasenesc a produs ca tip pe Mitica.

BURGHEZIA MARE si lumea ei este mai putin prezenta ca tema, prin intrarea tārzie īn capitalism, fiind frecvent "subiect de literatura exotica si fantastica" (ibidem). Dintre temele enumerate (tabloul lor fiind de fapt mai bogat si variat) strict īn secolul al XIX-lea putem plasa pe primele doua, iar dintre tipuri se concretizeaza taranul-haiduc (īn literature semanatorista), cel al boierului de neam (Nicolae Gane, Duiliu Zamfirescu), respective provincialul. Īn critica noastra, TEMA