Aspecte ale fantasticului în "Lostrita" si "La tiganci"
În povestirea lui Vasile Voiculescu se apare o noua dimensiune a fantasticului, acesta fiind unul de tip popular, ancorat în traditiile si-n practicile ancestrale ale acelor locuri, pe când în opera lui Mircea Eliade întâlnim un fantastic intelectualizat. Pescarul Aliman este hotarât s 19119c210t 59; prinda lostrita, devenita idealul vietii sale, pe când profesorul Gavrilescu pare sa se fi nimerit întâmplator în mijlocul unor fenomene ciudate.
Gavrilescu poposeste timp de vreo doua ore "la tiganci" iar când iese îsi da seama ca de fapt trecusera 12 ani. Gavrilescu se vede "alungat" din lumea sa obisnuita, în care era profesor de pian si se hotaraste sa se întoarca "la tiganci". Aici o va întâlni pe Hildegard, dragostea sa din tinerete, cu care va ramâne împreuna.
Aliman întâlneste si el o fata care nu era nici mai mult nici mai putin decât lostrita (care lua diverse forme si chipuri pentru a-i atrage în vâltorile Bistritei pe oameni). Acea fata a fost luata de viitura si purtata pe apa Bistritei. Aliman a salvat-o. Cei doi au petrecut mult timp împreuna; ba chiar s-au si casatorit. În acest timp Aliman a uitat de lostrita: era îndragostit. Ghinionul s-a coborât asupra sa astfel încât a ramas fara iubita (a plecat asa de repede încât nici nu a avut timp sa reactioneze). A mai încercat sa se însoare o data cu o fata din sat însa în ziua nuntii acesta aproape si-a atins idealul: a prind lostrita în brate, aruncându-se dupa ea în apele învolburate ale Bistritei. El dorea sa fie alaturi de ea. Lostrita si-a continuat obiceiurile de a atrage spre pieire oamenii, însa Aliman nu a mai fost vazut.
În concluzie, în cele doua opere fantasticul are rolul de a schimba destinele personajelor principale. Acest lucru nu se face decât prin acceptul personajelor, adica atât profesorul Gavrilescu, cât si pescarul Aliman decid ce sa faca în continuare, dupa ce ai intrat în contact cu sacrul - Gavrilescu decide sa se întoarca în lumea sacra alaturi de prietena sa Hildegard, iar pescarul Aliman decide ca e timpul sa se uneasca cu destinul sau si patrunde definitiv în lumea sacra, reprezentata în "Lostrita" de râul Bistrita.
Alte opere cu acelasi impact sunt "Noaptea de decevbrie" a lui Macedonski - în care emirul dorea sa atinga absolutul urmând drumul drept, fara ocolisuri catre cetatea sfânta Meka - pentru "Lostrita", iar pentru "La tiganci" "Domnisoara Cristina" a lui Mircea Eliade, în care Egor distruge inima strigoiului si este proiectat înapoi în lumea sa, dar regreta acest lucru; începuse sa-i placa lumea magica.
|
