"Baltagul"
-argumentarea conceptului de roman traditionalist-
"Sadoveanu sparge liniile de structura ale formulei generale, incat, dincolo de afinitatile amintite, arta lui croieste drumuri cu totul proprii."
Cea care reprezinta opera cea mai valoroasa apartinand lui Sadoveanu, este romanul "Baltagul", aparut in anul 1930 si scris in doar 17 zile.
Romanul este specie a genului epic in proza, cu o actiune complexa, de mare intindere in timp si spatiu, desfasurata pe m 313j912d ai multe planuri, cu personaje foarte numeroase din diferite medii socio-culturale, are o intriga destul de complicata spre a oglindi aspecte din viata unei societati, a unei epoci.
Romanul "Baltagul" are ca moto versuri din "miorita": "Stapane, stapne/ Mai cheama s-un cane", insa prezinta o actiune cu totul desprinsa de poem.
De precizat este faptul ca romanul are trasaturi justitiare,
In ceea ce priveste incipitul romanului, acesta evidentiaza cosmogonia populara si predestinarea ce reies din primele randuri ale romanului ce releva ca Dumnezeu le-a dat harazit muntenilor, cei din urma veniti, urmatoarele: "Sa va para toate bune ; sa vie la voi cel cu cetera ; si cel cu bautura ; si sa aveti muieri frumoase si iubete". Tipicul predestinarii este in roman reprezentat de Vitoria Lipan: "Vitoria nu-i o individualitate, ci un exponent al spetei".
"Acum suntem in Dacia, in teritoriul muntenesc al oierilor, ca punct de plecare. Intriga romanului e antropologica. In virututea transhumantei, pastori, turme, caini migreaza in cursul anului calendaristic, in cautare de pasune si de adapost, intorcandu-se la munte la date intru vesnice fixe."; dupa cum spune George Calinescu. Locul in care este situat satul creeaza un aspect monografic.
Un alt element tipic predestinarii este reprezentat prin vorbele lui Lipan care spune ca "nimnei nu poate sari peste umbra sa", cu semnficatia ca nimeni nu-si poate schimba ceea ce i-a rezervat destinul.
Trecand mai departe, urmeaza intriga starnita de intarzierea lui Nechifor. Urmeaza apoi visul prevestitor al Vitoriei, in care Nechifor rauri de ape negre cu spatele la ea, apoi cocosul cu ciocul spre iesire, semn ce o face pe Vitoria sa realizeze ca Nechifor nu se mai intoarce. Aceasta credinta in mituri deasemenea contribuie la crearea aspectului monografic. Ea apeleaza la preot apoi la vrajitoarea Maranda in privinta careia Vitoria realizeaza ca nu o poate ajuta, aceasta spunandu-i ca Nechifor a plecat cu o alta, cu ochii verzi. Vitoria stia insa ca nu e adevarat deoarece ea era "apa cea buna" pentru Nechifor. Prezenta preotului si a vrajitoarei simbolizeaza impletirea credintei religioase cu paganul.
Vitoria decide sa plece la drum in cautarea lui Nechifor, dar inainte de a porni ea se purifica spiritual, sufleteste, postind doisprezece vineri.
Calatoria ce reprezinta un drum initiatic, in ceea ce-l priveste pe Gheorghita, fiul Vitoriei, care de la adolescentul imatur ajunge la un om matur, este in acelasi timp si un drum labirintic, evidentiand astfel mitul labirintului. De aici si afirmatia ca romanul are mai multe planuri narative, insa cel principal urmareste drumul. Revenind la Gheorghita, trebuie precizat ca el reprezenta bratul iar Vitoria, mintea.
Pe parcursul drumului cei doi fac opriri relevante ce reprezinta simbolic momente ale existentei. Un exemplu foarte bun este oprierea la mos Pricop, unde Vitoria varsa tuica, specific pentru momentele in care moare cineva, fapt ce scoate in evidenta ca Vitoria este constienta ca Nechifor se afla intr-o alta lume, in nefiinta, la fel ca in momentul in care ii vorbeste spunandu-i sa o astepte ca va veni.
La fel de semnificative in drumul parcurs de Vitoria sunt intalnirile cu un botez si o nunta, semnificand, dupa cum am precizat anterior, momente ale existentei.
Extrem de importante sunt Sabasa si Suha, locatii intre care este gasit Nechifor. Inevitabil urmeaza ceremonialul inmormantarii, unde esteobservata si semnificatia baltagului, si anume in momentul in care Vitoria ii cere baltagul lui Cakistrat Bogza care apoi isi dezvalui culpabilitate si muri de mana lui Gheorghita care il lovi cu muchia baltagului in frunte, dupa care "cainele se repezi direct la beregata, mestecand mormairi salbatice cu sange".
Am putea spune ca "Vitoria Lipan iese din cetate, aplica legea baltagului, apoi se intoarce". Aceasta "cetate" reprezinta simbolic satul Magura Tarcaului, un sat "suspendat in timp", un timp mitic, arhaic, un sat cu "ritualuri arhaice", cu credinta si traditiile specifice.
Pedepsirea faptasilor este ritualica, avand rolul de a reabilita echilibrul universului, echilibru pierdut prin moartea lui Nechifor. Durerea Vitoriei se varsa in rit, si anume in ceremonialul inmormantarii.
Nu in ultimul rand, este de mentionat sunt perspectiva autoriala omniescenta si semnifictiile numelor, cel al Vitoriei insemnand victorie, cel al lui Gheorghita ce trimite catre Sfantul Gheorghe care a ucis balaurul (ce reprezinta spaima depasita de Ghita si trecerea la maturitate), semnificatia numelui Minodorei ce ne duce cu gandul catre labirintul din Minos, si semnificatia numelui lui Nechifor ce vine din limba greaca, adica Nike si phoros, adica purtator de biruinta.
In incheiere trebuie mentionata valoarea incontestabila a romanului monografic si initiatuic, dar si un roman al iubirii, si anume romanul "Balatagul", o mare capodopera a lui Sadoveanu, ce apartine conceptului de roman traditional.
|
