Baltagul

de Mihail Sadoveanu

viata oamenilor de la munte -

Mihail Sadoveanu este unul dintre marii prozatori romani ai secolului XX - lea, opera sa cuprinzand povestiri, nuvele si romane.

In romanul "Baltagul", oamenii de la munte sunt prezentati printr-o scurta legenda, cand pamantul a fost impartit, muntenii neprimind nimic decat inima usoara si puterea de a se bucura. Aceste informatii sunt regasite in capitolul I al textului, in capitolul X afland informatii despre satele de atunci.

Muntenii erau niste "fapturi de mirare", "rabdatori in suferinti", "fara griji in bucurii", "placandu-le dragostea si betia si datinile lor de la inceputul lumii". Locuitorii satelor aveau obiceiul de a cinstii pe drumetii care treceau pe la casele lor si nu numai atat, aveau datini referitoare la botez si nunta: Vitoria trebuia sa-i puna nou nascutului, pe frunte, o hartie de 20 de lei si sub perna un costei.

Nuntile nu erau obisnuite, nuntasii avand obiceiul de a fugii cu saniile "pe gheata Bistritei", "mireasa si drustele cu capetele inflorite", "nevestele numai in catrinti si bonditi. Barbatii impuscau cu pistoalele pentru a alunga iarna, sau poate spiritele rele din jurul celor doi casatoriti: "ori beau in cinstea feciorului de imparat si a slavitei doamne mirese, ori ii omoara acolo pe loc".

In a doua parte a capitolului este prezentat satul Dorna, fiind numai paraie, numai munti si brazi, numai asezari de sate. Acolo se intalneau "neamuri de oameni frumosi si curati", care ii placeau Vitoriei. Drumurile se dezghetau, cei doi drumeti, munteanca si Gheorghita, calatorind pe cai spre Vatra Dornei unde aveau loc, de obicei, iarmaroace si vanzari.

Din aceste doua capitole aflam ca oamenii de la munte duceau o viata destul de grea, influentandu-se unii pe altii; satele erau la o departare mare, drum care trebuia strabatut calare sau cu sania pe timp de iarna.