Basmul

"Povestea lui Harap Alb"

Arg ca este Basm Cult.

1.Def

2.Tipar narativ-4secv

Basmul respecta un tipar narativ, intrucat indiferent de numarul de secvente indentificat de diferiti cercetatori, el este aproximativ acelasi. De regula tiparul narativ contine 4 secvente narative inegale ca lungime si consistenta:

starea de echilibru

tulburarea echilibrului

actiunea de recuperare a echilibrului

restabilirea echilibrului si rasplatirea eroului .

3.Personaje(bine,rau,adjuvanti

Personajele nu sunt numai oameni ci si fiinte himerice, supranaturale ce apartin celor 2 categorii distincte: unele reprezinta binele, altele raul. Se identifica categoria adjuvantilor (personaje adjuvante) care il sprijina pe erou in a invinge fortele raului.

4.Compozitie(formule specifice, fenomenul triplicarii)

In compozitia basmului identificam o serie de formule specifice: expresii stereotipe care au functii foarte precise.

Formulele initiale "a fost o data ca niciodata" . au rolul de a introduce cititorul in lumea fabuloasa a basmului. Expresia "a fost odata " indica un timp al inceputurilor: "illotempore acel timp) cand totul era posibil iar intamplarile erau unice si irepetabile.

Formulele mediane "Si inainte cu poveste ca de-aicea mult mai este", etc, sunt menite sa intretina atentia cititorului /ascultatorului. Pot avea un rol clar in delimitarea secventelor narative.

Formulele finale "Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa" au rolul de a readuce cititorul in lumea reala, spulberand vraja.

Tot in compozitia basmului identificam fenomenul triplicarii (fenomenul de inmultire cu 3, multiplicarii cu 3): personaje, obiecte, intamplari. Apar asadar cifre magice 3,7,9,12, obiecte cu incarcatura magica (oglinda, peria, cutitul, amnarul, basmaua), expresii specifice ("zi de vara pana-n seara", "la soare te puteai uita dar la dansa ba") si motive specifice (unele dintre ele devenind toposuri): motivul calatoriei, imparatului fara urmasi, labirintului, drumului, probelor initiatice.

5.Basmul cult (naratiunea, dialogul,tema basmului si actiunea)

Basmul cult pastreaza in linii mari tiparul basmului popular insa autorul reorganizeaza elementele stereotipe conform viziunii sale artistice. De asemenea pastreaza cliseele compozitionale (tiparul narativ, formulele tipice, motivele narative) insa stilul este mai elaborat, naratiunea se imbina atat cu dialogul cat si cu descrierea, iar fabulosul sau supranaturalul este tratat intr-un mod realist.

"Povestea lui Harap-Alb" de Ion Creanga, este un basm cult respectand toate caracteristicile speciei: naratiunea este la persoana a III-a cu un narator omniscient insa nu total obiectiv intrucat intervine adesea prin comentarii sau reflectii (in caracterizarea personajului principal: "Fiul craiului, boboc in felul sau "[ naiv].

Dialogul se combina cu naratiunea si are dublu rol, pe de o parte dramatizeaza evenimentele, pe de alta parte este o modalitate de caracterizare a personajelor.

Tema acestui basm este lupta dintre bine si rau fiind concretizata printr-o serie de motive specifice: superioritatea mezinului fata de fratii sai, motivul calatoriei, al probelor initiatice, al imparatului fara urmasi.

6.tiparul narativ(2.)

Ion Creanga respecta tiparul narativ al basmului putandu-se identifica in « Povestea lui Harap-Alb «  4 secvente: starea de echilibru - un crai care avea 3 feciori, traia fericit la curtea sa; tulburarea echilibrului: imparatul Verde fratele craiului nu are mostenitor la tron si cere un nepot; actiunile de recuperare a echilibrului: fiul cel mai mic al craiului pleaca spre unchiul sau, trece printr-o serie de probe initiatice primind astfel o lectie de viata; restabilirea echilibrului si rasplatirea eroului: Harap-Alb devine imparat si se insoara cu fata imparatului Ros.

7. Compozitie(4.)

Basmul lui Creanga este construit pe principiul cifrei 3 (fenomenul triplarii) insa spre deosebire de basmul popular, in acest basm eroul este supus la 3 serii de cate 3 incercari: incercarile la care il supune Spanul, incercarile la care-l supune imparatul Ros, incercarile la care il supune fata imparatului Ros.

In compazitia basmului " Povestea lui Harap-Alb" identificam formule specifice. Formula initiala este extrem de simpla, redusa la esenta "Amu cica a fost odata", in care "cica" marcheaza incertitudinea, iar "a fost odata" plaseaza actiunea intr-un timp indepartat de momentul vorbirii ("Amu"). Naratorul insista apoi asupra distantelor mari care despart cele 2 imparatii motivand astfel de ce unchiul si verisoarele nu-l cunosc pe adevaratul erou, de asemenea se anticipeaza dificultatea calatoriei insa se face aluzie la faptul ca drumul lui Harap-Alb nu este un drum geografic ci mai degraba un drum spiritual de initiere. Parcurgerea acestui traseu al devenirii spirituale confera basmului caracterul unui "bildungsroman".

Realizand ca s-a indepartat de firul povestii, povestitorul isi reintra in rol creand iluzia oralitatii mimand adresarea directa catre un ascultator "dar ia sa nu ne indepartam cu vorba si sa incep a depana firul povestii" si se reintra printr-o formula asemanatoare ca cea de la inceput: "Amu cica".

Formulele mediane sunt mult mai numeroase si mai evoluate decat in basmul popular, uneori constituindu-se in adevarate fraze rimate. De altfel, intr-un basm atat de lung cum este basmul "Poveste lui Harap-Alb" era nevoie de avertismente repetate care sa anunte continuarea firului povestii "Dumnezeu sa ne tie ca cuvantul din poveste inainte mult mai este", "Si merg ei o zi si merg 2 si merg 49".

Formula finala este cu totul originala dar isi indeplineste rolul "si a tinut veselia ani intregi si acum mai tine inca; cine se duce acolo bea si mananca, iar pe la noi cine are bani bea si maninca iara cine nu se uita si rabda". Accentul cade pe ospatul de nunta si pe petrecerea de nunta dar se observa si umorul amar ce ascunde obsesia lui Ion Creanga fata de saracie.

subiectul)

Subiectul basmului este organizat pe cele 5 momente, inceputul este de tip "captatio benevolentiae" iar finalul este unul inchis.

9. i.Personajele

Personajele se impart ca in orice basm in 2 grupe distincte: cele care reprezinta binele si cele care reprezinta raul. Harap-Alb este personajul principal si titular si este considerat si protagonist in raport cu Spanul care este antagonistul. Craiul, Imparatul Verde si fiii Craiului sunt personaje periferice. Calul, Sf. Duminica, cei 5 monstri, craiasa albinelor, craiasa furnicilor sunt personaje adjuvante. Sf. Duminica are rolul mistagogului, al indrumatorului si, alaturi de cal, il ajuta pe erou in toate situatiile limita. Creanga este original in construirea celor 5 personaje fabuloase, care sunt inrudite cu Sfarma-Piatra si Stramba-Lemne din basmul popular, originalitatea fiind data de asocierea principiului binelui cu o infatisare aproape hidoasa (estetica uratului). Intr-un mod original evolueaza si fata imparatului Ros care are la inceput atribute malefice, dar, metamorfozata prin iubire, isi schimba statutul si devine personaj pozitiv, justitiar, ea dezvaluind imparatului Verde adevarata identitate a Spanului. Dintr-un alt punct de vedere toate personajele basmului sunt simboluri, figuri arhetipale ilustrative pentru tema basmului.

9. ii.Personajul principal

Harap-Alb este, asemenea oricarui personaj de basm, protagonistul, numele lui se regaseste si in titlu de aceea se numeste si personaj eponim, numele lui Harap-Alb este un oximoron.

Harap poate duce la ideea de rob, in timp ce albul este atributul stapanului. De asemenea numele lui poate simboliza raul si binele, intunericul si lumina. Se poate observa ca eroul este atipic pentru un personaj de basm (un antierou) intrucat reuneste, spre deosebire de un Fat- Frumos obisnuit, atat calitati cat si defecte.

De asemenea personajul este unul real si nu fabulos intrucat nu are puteri supranaturale, el se aseamana mai degraba cu un flacau de la tara, naiv, increzator in oameni care se initiaza in viata. Chiar daca faptele sale nu sunt extraordinare, ( refuza confruntarea directa cu adversarii sai, protejeaza furnicile trecand prin vad, construieste un stup albinelor), el va fi pregatit in final sa intemeieze o familie si sa preia scaunul imparatiei. Izbanda lui se datoreaza faptului ca isi asuma mila crestina (« - Fii incredintat ca nu eu, ii spune Sf. Duminica, ci puterea milosteniei si inima ta cea buna te ajuta »), si cunoasterii pe care i-o aduce experienta (« Cand vei ajunge si tu odata mare si tare[.] vei crede celor asupriti si necajiti, pentru ca stii acum ce e necazul »)

Harap-Alb este in acelasi timp un personaj complex, rotund, si nu unul plat parcurgand traseul acesta al initierii si insumand toate calitatile necesare unui imparat. In toate actiunile sale. el este ajutat pentru intelepciunea si priceperea sa, pentru generozitatea si firea lui vesela, depasind in cele din urma toate obstacolele. Novicele, aflat pe calea initierii, se confrunta cu raul din lumea oamenilor, nu cu fiinte fabuloase (zmei, capcauni etc.)

In final Harap-Alb depaseste si ultima treapta a initierii care are semnificatia coborarii in infern: proba mortii si a invierii.Invierea este realizata de fata imparatului Ros cu ajutorul obiectelor magice "smicelele de mar dulce, apa vie apa moarta".

Eroul isi recapata identitatea si reintra in posesia palosului, simbol al barbatiei, al maturizarii si se casatoreste cu fata imparatului Ros.

Procedeele de caracterizare a personajelor din basmele lui Creanga, implicit a lui Harap-Alb, sunt complexe. Caracterizarea directa se realizeaza prin comentariile naratorului, prin « vocile » altor personaje sau prin autocaracterizare. Caracterizarea indirecta se realizeaza, de asemenea, prin mijloace diverse : faptele eroilor, gestica , mimica, detaliul psihologic etc.

10.Registrul stilistic

Specific stilului lui Creanga in textul "Povestea lui Harap-Alb" identificam registrul popular, oral care confera originalitate textului.

Oralitatea stilului se realizeaza prin expresii populare de tipul a-si incerca norocul", "a se lasa in stirea lui Dumnezeu", prin limbaj paremiologic: "vorba ceea, de-ar sti omul ce-o pati dinainte s-ar pazi", "leaga calul unde zice stapanul", prin expresii onomatopeice: "si odata pornesc ei teleap, teleap", prin interjectii: "ia iacata", "ei,ei" etc.

Oralitatea este completata de jovialitate, de umor care se realizeaza prin exprimarea mucalita, prin ironie, prin caracterizari comice, etc.

Asa cum afirma si Ovidiu Barlea in lucrarea "Povestile lui Creanga putem sustine cu certitudine ca « Povestea lui Harap-Alb » este fara indoiala cel mai frumos basm al lui Creanga si din intreaga noastra literatura.

Basm Cult:

1.Def

2.Tipar narativ-4secv

3.Personaje(bine,rau,adjuvanti

4.Compozitie(formule specifice, fenomenul triplicarii)

5.Basmul cult(naratiunea, dialogul,tema basmului si actiunea)

6.tiparul narativ(2.)

7. Compozitie(4.)

subiectul)

9 i.Personajele

ii.Personajul principal

11.Registru stilistic