CARTI
Adevarata valoare a unei carti nu este
data
de pretul ei, ci de folosul pe care-l aduce.
Ar trebui sa ne alegem cartile la fel de atent cum ne alegem prietenii.
Deasupra unui impresio 535e46f nant raft de carti dintr-un anticariat din Louisville cineva a scris: "Toate aceste carti au apartinut unei doamne in vîrsta care nu putea sa citeasca mai repede de 50 de cuvinte pe minut."
Cartile si studiile sunt mai degraba asemanatoare treptelor unei scari pe care urcam înspre culme; de îndata ce urcam o treapta, o lasam in urma.
Totusi, majoritatea oamenilor, studiaza doar ca sa-si umple memoria cu date si fapte, in loc sa se suie pe treptele scarii le demonteaza si le iau pe umeri, ca sa le arate altora. Ei se plîng pe drept de greutatea studiilor, caci in loc sa fie purtati mai sus de ele, se plaseaza sub ele, carându-le in spate.
Unele carti sunt gustate; altele
înghitite;
prea putine insa trebuiesc mestecate si digerate. - Bacon
Daca nu ne hotarâm sa punem in practica întelepciunea din ele, cartile sunt doar o risipa de hârtie.
Cine pretinde, in numele libertatii de expresie, ca niste carti proaste si imorale (sau niste filme sau piese de teatru) nu sunt responsabile de depravarea tineretului, trebuie sa accepte si ca toate manualele din scoli nu au nici o valoare educativa. Cu alte cuvinte, cine crede ca arta este indiferenta in problemele morale, trebuie sa propuna in acelasi timp desfiintarea sistemului de învatamînt din motive de ineficacitate.
O carte devine o opera clasica din momentul in care chiar si cei ce nu au vazut-o vorbesc despre ea de parca ar fi citit-o.
Nu da niciodata carti cu împrumut; nimeni nu ti le aduce înapoi.
Sigurele carti pe care le mai am in biblioteca sunt
cele pe care le-am împrumutat ... de la altii.
"Caci va veni vremea cînd oamenii nu vor putea sa sufere învatatura sanatoasa, ci ii vor gâdila urechile sa auda lucruri placute, si îsi vor da învatatori dupa poftele lor. I-si vor întoarce urechea de la adevar si se vor îndrepta spre istorisiri închipuite" (2 Tim. 4:3,4) Ca sa întelegem acest bizar sentiment de vinovatie trebuie sa ne întoarcem in timp, la vremea imaturitatii, cînd omul, alienat de Dumnezeu si aflat in postura nefericitului "fiu risipitor", nu iubeste înca pe nimeni, pentru ca nu este înca iubit, pentru ca nu se iubeste pe el, îsi cauta, febril si derutat, un corelativ, structuri pe care sa le îmbratiseze ca un "volubilis" setos si parazit, idei, personaje, carti, versuri, cuvinte, imagine. Lipsit de experienta, de sentimente, de gîndire personala, de identitate, el îsi cauta cu disperare "dublul", consistenta sau ceea ce un personaj al lui Novalis numeste "fecioara cufundata-n somn, dupa care sufletul meu tânjeste" si care nu este altceva decît un alt el-însusi (o anima, i-ar spune Young). si e normal sa se îndrepte, plin de speranta, spre nisipurile miscatoare ale paginilor de carti care par ca vorbesc despre el, ca vorbesc in locul lui. Despre ce? Despre singuratate, despre inadaptabilitate, despre vis, despre reverie, despre melancolie, despre geniu, despre nemurire, despre suflet, despre iubire, despre sublim, despre contemplatie, despre spirit, despre cunoasterea absoluta. Mintea goala se umple de cuvinte ametitoare care-i spun Totul tocmai pentru ca el este Nimic. Cuvintele se înfoaie si tin loc de senzatii, de gândire, de orice. Astfel se infecteaza cu suferinte abstracte, singurul lui sentiment autentic fiind o penibila mila de sine. Urîndu-si existenta proasta, hidoasa, o va uita. Ne va vorbi doar despre frumusete, putere, stralucire. Va insista ce carti a citit si ce destept a fost. Deschizând o carte e ca si cum s-ar asculta pe el. Cel mai mare hot este cel care se fura pe sine insesi, fiind pierdut pe veci.
Cartile sunt ca niste corabii încarcate calatorind pe vastul
ocean al vremii.
- Francis Bacon
Cititul este pentru minte ceea ce este gimnastica pentru trup.
|
