CARTI
Adevarata valoare a unei carti nu este
data
de pretul ei, ci de folosul pe care-l aduce.
Ar trebui sa ne alegem cartile la fel de atent cum ne alegem prietenii.
Deasupra unui impresio 535e46f nant raft de carti dintr-un anticariat din Louisville cineva a scris: "Toate aceste carti au apartinut unei doamne in vīrsta care nu putea sa citeasca mai repede de 50 de cuvinte pe minut."
Cartile si studiile sunt mai degraba asemanatoare treptelor unei scari pe care urcam īnspre culme; de īndata ce urcam o treapta, o lasam in urma.
Totusi, majoritatea oamenilor, studiaza doar ca sa-si umple memoria cu date si fapte, in loc sa se suie pe treptele scarii le demonteaza si le iau pe umeri, ca sa le arate altora. Ei se plīng pe drept de greutatea studiilor, caci in loc sa fie purtati mai sus de ele, se plaseaza sub ele, carāndu-le in spate.
Unele carti sunt gustate; altele
īnghitite;
prea putine insa trebuiesc mestecate si digerate. - Bacon
Daca nu ne hotarām sa punem in practica īntelepciunea din ele, cartile sunt doar o risipa de hārtie.
Cine pretinde, in numele libertatii de expresie, ca niste carti proaste si imorale (sau niste filme sau piese de teatru) nu sunt responsabile de depravarea tineretului, trebuie sa accepte si ca toate manualele din scoli nu au nici o valoare educativa. Cu alte cuvinte, cine crede ca arta este indiferenta in problemele morale, trebuie sa propuna in acelasi timp desfiintarea sistemului de īnvatamīnt din motive de ineficacitate.
O carte devine o opera clasica din momentul in care chiar si cei ce nu au vazut-o vorbesc despre ea de parca ar fi citit-o.
Nu da niciodata carti cu īmprumut; nimeni nu ti le aduce īnapoi.
Sigurele carti pe care le mai am in biblioteca sunt
cele pe care le-am īmprumutat ... de la altii.
"Caci va veni vremea cīnd oamenii nu vor putea sa sufere īnvatatura sanatoasa, ci ii vor gādila urechile sa auda lucruri placute, si īsi vor da īnvatatori dupa poftele lor. I-si vor īntoarce urechea de la adevar si se vor īndrepta spre istorisiri īnchipuite" (2 Tim. 4:3,4) Ca sa īntelegem acest bizar sentiment de vinovatie trebuie sa ne īntoarcem in timp, la vremea imaturitatii, cīnd omul, alienat de Dumnezeu si aflat in postura nefericitului "fiu risipitor", nu iubeste īnca pe nimeni, pentru ca nu este īnca iubit, pentru ca nu se iubeste pe el, īsi cauta, febril si derutat, un corelativ, structuri pe care sa le īmbratiseze ca un "volubilis" setos si parazit, idei, personaje, carti, versuri, cuvinte, imagine. Lipsit de experienta, de sentimente, de gīndire personala, de identitate, el īsi cauta cu disperare "dublul", consistenta sau ceea ce un personaj al lui Novalis numeste "fecioara cufundata-n somn, dupa care sufletul meu tānjeste" si care nu este altceva decīt un alt el-īnsusi (o anima, i-ar spune Young). si e normal sa se īndrepte, plin de speranta, spre nisipurile miscatoare ale paginilor de carti care par ca vorbesc despre el, ca vorbesc in locul lui. Despre ce? Despre singuratate, despre inadaptabilitate, despre vis, despre reverie, despre melancolie, despre geniu, despre nemurire, despre suflet, despre iubire, despre sublim, despre contemplatie, despre spirit, despre cunoasterea absoluta. Mintea goala se umple de cuvinte ametitoare care-i spun Totul tocmai pentru ca el este Nimic. Cuvintele se īnfoaie si tin loc de senzatii, de gāndire, de orice. Astfel se infecteaza cu suferinte abstracte, singurul lui sentiment autentic fiind o penibila mila de sine. Urīndu-si existenta proasta, hidoasa, o va uita. Ne va vorbi doar despre frumusete, putere, stralucire. Va insista ce carti a citit si ce destept a fost. Deschizānd o carte e ca si cum s-ar asculta pe el. Cel mai mare hot este cel care se fura pe sine insesi, fiind pierdut pe veci.
Cartile sunt ca niste corabii īncarcate calatorind pe vastul
ocean al vremii.
- Francis Bacon
Cititul este pentru minte ceea ce este gimnastica pentru trup.
|
