CATACHREZĂ
= Termenul provine din fr. catachrčse, lat. catachresis, gr. katachresis "folosire abuziva", adica dincolo de limitele obisnuitului. C. desemna la gramaticii Antichit 555b17f 59;tii o metafora, (v.) în care cuvântul este folosit "abuziv", dincolo de sensul sau strict, precum în versul Eneidei, în care se spune ca grecii "au cladit" un (imens) cal: "equum... aedificant !". Ca fenomen lexical de origine metaforica, C. consta în folosirea unui termen figurat pentru denumirea unui obiect, din lipsa unui termen propriu: "piciorul muntelui", "povara batrânetii". C. este o metafora "tocita", gramaticalizata. C. tine, în genere, de hiperbola (v.) sau de oximoron (v.). O C. tipica gasim la Shakespeare: "A lua armele împotriva oceanului de dureri".
|
