CLIMAX
= Termenul provine din fr. climax, din gr. klimax "scara". 1. Figura de stil care consta întro-o gradatie (v.) ascedenta: "Gonit de toata lumea 20220c28u prin anii mei sa trec, / Pân' ce-oi simti ca ochiu-mi de lacrime e sec, / Ca-n orice om din lume un dusman mi se naste, / C-ajung pe mine însumi a nu ma mai cunoaste, / Ca chinul si durerea simtirea-mi a-mpietrit-o, / Ca pot sa-mi blastam mama, pe care am iubit-o / Când ura cea mai cruda mi s-a parea amor... / Poate-i uita durerea-mi si voi putea sa mor" (Eminescu, Rugaciunea unui dac). 2. C. e utilizat si pentru a desemna punctul culminant (v.) al unei actiuni (v.) sau conflict (v.), de ex.: masacrul boierilor în nuvela Alexandru Lapusneanu de C. Negruzzi, moartea simulata a lui Despot în Despot Voda de Vasile Alecsandri, palmuirea si înjosirea lui Razvan în Razvan si Vidra de B.P. Hasdeu. E.A. Poe, în Principes of Composition (Principiile compozitiei), vorbeste si de o "strofa climax" a poemului sau Corbul. În teatrul contemporan C. are uneori efect comic.
|
