CLIsEU
= Termenul provine din fr. cliché.
Are o circulatie literara relativ recenta, marcānd (prin
referirea la procedeul tipografic si apoi fotografic de a reproduce īn
serie o anume ima 333j918d gine) ideea de loc comun, fapt respus, stereotipie.
Exista chiar C. Lingvistice ("Clar ca buna-ziua", "Cum te
vad si cum ma vezi"), asupra īntelesului si
originii carora nu se mai īntreaba aproape nimeni. 1. Īn
literatura intereseaza, pentru o epoca recenta mai ales, C.
provenite din īntelegerea dogmatica sau superficiala a
notiunii de tip, reprezentant etc. Exista īnsa īn
literatura si o reactie aproape continua atāt la C.
verbal, cāt si la cel tipologic, sesizabila si la noi, spre
pilda, īnca īn teatrul lui Alecsandri, mult mai evidenta la
Caragiale si dusa la extrem de Urmuz, a carui opera
exploateaza programatic sabloanele, locurile comune, C. 2. Dupa
aparitia lucrarii lui E.R. Curtius, Literatura europeana
si evul mediu latin (1948), se vorbeste tot mai mult de C.
(topos, cuvānt folosit la noi īnca de Cantemir), cu rol de
consolidare si transmitere a unor imagini (v.), teme (v.)
si motive (v.) de-a lungul vremii (īn cazul īn speta,
valori ale Antichitatii transmise literaturilor europene moderne prin
intermediul medievalitatii latine). Tot astfel, īn folclor (v.)
s-au putut observa serii si sabloane, reluari de teme si
imagini, G. Calinescu urmarind chiar, īn Estetica basmului,
chipul īn care, cu minime variatiuni, circula asemenea C. prin
diverse basme (v.) romānesti si straine.
