CLIsEU
= Termenul provine din fr. cliché.
Are o circulatie literara relativ recenta, marcând (prin
referirea la procedeul tipografic si apoi fotografic de a reproduce în
serie o anume ima 333j918d gine) ideea de loc comun, fapt respus, stereotipie.
Exista chiar C. Lingvistice ("Clar ca buna-ziua", "Cum te
vad si cum ma vezi"), asupra întelesului si
originii carora nu se mai întreaba aproape nimeni. 1. În
literatura intereseaza, pentru o epoca recenta mai ales, C.
provenite din întelegerea dogmatica sau superficiala a
notiunii de tip, reprezentant etc. Exista însa în
literatura si o reactie aproape continua atât la C.
verbal, cât si la cel tipologic, sesizabila si la noi, spre
pilda, înca în teatrul lui Alecsandri, mult mai evidenta la
Caragiale si dusa la extrem de Urmuz, a carui opera
exploateaza programatic sabloanele, locurile comune, C. 2. Dupa
aparitia lucrarii lui E.R. Curtius, Literatura europeana
si evul mediu latin (1948), se vorbeste tot mai mult de C.
(topos, cuvânt folosit la noi înca de Cantemir), cu rol de
consolidare si transmitere a unor imagini (v.), teme (v.)
si motive (v.) de-a lungul vremii (în cazul în speta,
valori ale Antichitatii transmise literaturilor europene moderne prin
intermediul medievalitatii latine). Tot astfel, în folclor (v.)
s-au putut observa serii si sabloane, reluari de teme si
imagini, G. Calinescu urmarind chiar, în Estetica basmului,
chipul în care, cu minime variatiuni, circula asemenea C. prin
diverse basme (v.) românesti si straine.
