CONCEPŢIA LITERAR - ARTISTICA IOAN SLAVICI
Conceptia literar - artistica a lui Slavici este subordonata viziunii asupra societatii si se exprima în modul cel mai clar în urmatoarele studii : Literatura poporana, Estetica, Poporanismul în arta, Ce e national în arta.
Considerându-se mai presus de toate dascal, moralistul Slavici a înteles arta ca un mijloc de moralizare a oamenilor, ca un instrument de educatie civila si sociala. Nu întâmplator scrie lucrarile sale cu caracter pedagogic : Educatiunea ra&# 151l1116b 355;ionala, Educatiunea fizica, Educatiunea morala, Educatiunea profesionala, Povete pentru buna crestere a copiilor, toate având un rol de formare, de cunoastere si îndrumare.
Scriitorul crede ca pentru pastrarea "bunei rânduieli morale" orice mijloc poate fi folosit. Numai o natiune morala, gândeste Slavici, este capabila sa lupte pentru afirmarea ei.Vietuirea morala este un semn al fortei si unitatii iar moralitatea unui popor nu se exprima numai în limba, ci "în toate manifestarile sufletesti", pentru ca "românii au particularul lor fel de a gândi si de a simti, au vederile lor în ceea ce priveste binele si frumosul în viata morala ori formele intuitive, au gustul lor estetic". Pentru a fi înteleasa de popor, arta trebuie sa reflecte anumite probleme care-l intereseaza, iar scriitorul va trebui sa tina cont de realitatile sociale. Dând pilda pe Alecsandri, Slavici afirma ca "poetul adevarat simte ca-n poporul român este izvorul poeziei române si ca punctul de plecare pentru dezvoltarea noastra literara nu este nici Omer, nici Shakespeare, nici Voltaire, nici Goethe, ci literatura noastra poporana".
În acelasi timp, autorul vede lucrarea artistica si literara ca pe o actiune de asanare a relelor, ca pe o contributie efectiva la realizarea progresului cultural si moral. În acest sens, scriitorul trebuie sa fie un adevarat dascal, sa educe si sa îndrume : "Nu puteam sa ma împac cu gândul ca lectura de orice fel e numai o placuta piedere de vreme. În gândul meu, rostul scrierii a fost totdeauna îndrumarea spre o viata potrivita cu firea omeneasca".
Autorul Marei preconiza o arta subsumata scopurilor etice si estetice. Pentru autor, frumosul trebuie judecat în functie de bine si de adevar. Nu poate fi frumos decât ceea ce e totodata si bine si adevarat. Dupa parerea sa, nu exista o satisfactie estetica daca binele si adevarul nu însotesc frumosul. Pe deplin actual al lui Ioan Slavici se pare Boileau care în arta sa poetica spunea : "Nu exista frumos artistic în afara realului, a adevarului". Binele si adevarul tin de o natura eterna, intrând, deci în fondul estetic. Prin fondul estetic se va întelege continutul operei de arta.
În primul capitol din cursul de Estetica - Fondul etic - Slavici vorbeste despre sentimente si stari sufletesti : durerea, placerea, veselia, urâtul, simpatia, antipatia etc, dar opera artistica pentru Slavici reproduce în special stari sufletesti puternice, eroul trebuie sa fie "plin de avânt si maretie si sa duca o lupta cu imperfectiunile vietii."
Dupa parerea lui , adevarata arta înfatiseaza numai ceea ce e omenesc în om, ceea ce-l poate înalta. Daca asta nu copiaza, ci desavârseste realitatea, înseamna ca acesta ajuta si pe narator si pe cel ce o gusta sa se desavârseasca. Rostul operei de arta este sa trezeasca în individ si în societate sentimente pe care artistul le-a întrupat într-o forma artistica. Valoarea operei de arta e cu atât mai mare cu cât purifica viata individului si a societatii, înseninând-o. De aceea sunt respingatoare acele opere care nasc în om porniri senzuale, oricât de interesante ar fi ele în celelalte privinte. Arta trebuie sa aiba valoare estetica si morala.
Slavici sustine ca în toti oamenii sunt germenii "a toata buna simtire omeneasca" si ca rostul operelor de arta este dezvoltarea acestor germeni. "Pâna în cele mai mici detalii, activitatea lui Slavici este o întrupare a modului sau de a gândi, a eticii sale ". Frumosul estetic trebuie sa fie astfel încât sa ne ridice mai presus detoate zilele, sa ne sustraga de la preocuparile egoiste.
În definirea artei, Slavici e platonician si hegelian. Astfel, numim arta "sensibilitatea sau întruparea în orice fel a unor idealuri". Numai în arta se pot prezenta lucrurile în desavârsirea fiintei lor, si cu cât se prezinta mai mult viziunea realitatii, cu atât mai încântatoare e. Lumea idealurilor spre care tindem trebuie înfatisata cu multa exigenta. În acest sens, obligatiile artistului sunt enorme, iar Slavici arata a fi deosebit de preocupat de mestesugul artistic pentru ca de el depinde într-o mare masura izbânda sau esecul unei creatii. Totusi, forma este un comportament secundar, esential fiind "putinta inspiratiei", continutul - adica "fondul estetic".
Fiind o oglinda a vietii, opera literara - considera Slavici - poate fi deschisa oricarui material lingvistic, întrucât nu exista zone interzise pentru arta. În arta poate fi întrebuintat orice cuvânt sau orice gând îsi pot afla locul în opera, important e felul în care concretizam cuvântul, lucrul sau gândul respectiv. Limba trebuie sa fie cea poporana, dupa cum reiese din studiile : Articularea numelor proprii, Asezarea vorbelor în româneste, Pasareasca de azi, Cum se scrie româneste, Gramatica limbii române. Partea întâi. Etimologia etc. autorul nu doreste un limbaj savant, ci acela care are la baza limba poporului.
În fiecare din eroii sai au prins viata, s-au încorporat ideile sale etice, estetice, filosofice, pedagogice sau social - politice. Scriitorul este preocupat de construirea caracterelor în opera literara, de aceea "oamenii care ni se înfâtiseaza în vietuirea lor închipuita trebuiesc sa fie atât de firesti, încât nici sa nu ne vie a gândi ca ar fi putut sa fie si altfel decât cum sunt".
Slavici are opinii diferite cu privire la comedie, drama istorica, roman si teatru. Considera ca în comedie caracterele trebuie sa fie cumune caci vor fi prezentate slabiciunile comune si combatute în mod vesel. În drama, însa, ni se vor înfatisa caractere deja formate. Este de parere ca drama (istorica) trebuie sa aibe "o culminatiune, sa lase îndoieli în momentul ultimei încordari". Pentru a scrie drama istorica nu e nevoie neaparat sa cunosti bine datele istorice. Avem aici explicatia de ce Slavici prefera sa se opreasca, fie ca scrie drame, fie romane istorice la epocile despre care avem cele mai putine informatii. În roman, Slavici considera ca sirul actiunilor nu e determinat. E o istorisire care poate începe cu nasterea si sfârseste cu moartea eroului. Scriitorul pretinde ca romanul sa arate desfasurarea caracterului, sa specifice cum au ajuns caracterele asa cum sunt. El crede ca-n centru romanului trebuie sa stea un "caracter dominant", "un om energic, constant si tare", care "sa darâme muntii". Ca si înaintasii sai, Slavici crede sincer ca poate rezolva prin intermediul teatrului unele probleme acute si dificile ale actualitatii vremii sale si ca poate oferi câteva momente de "placere senina". Ideea de "placere senina" ne duce cu gândul la teoria echilibrului sufletesc.
Moralist convins, scriitorul cere oglindirea vietii prin prisma unor înalte idealuri sociale si morale. Conceptia literar - artis
|
