CONCEPTUL DE SIMBOL
Simbolul a fost definit īn prima tema, de aceea nu vom repeta cele aratate acolo. Vom trata īnsa conceptul de simbol adaugānd noi elemente.
Exista o tendinta profund īnradacinata īn psihologia umana de a vedea ceva mai profund īn afara lucrurilor, iar aceasta tendinta s-a tradus īntr-o activitate culturala productiva responsabila de aparitia simbolurilor, miturilor si elementelor de cultura populara.
Simbolul este o relatie stabilita īn timpul istoric, in coditii si colectivitati specifice. Aceasta relatie este triadica, dezvaluind trei elemente. importante:(a) un obiect desemnat, acel altceva pe care ī1reprezinta simbolul si care este denumit prin urmatorii termeni: referent, reprezentat, semnificat, simbolizat; (b) mijlocul prin care se face desemnarea, exprimat prin: reprezentant,-simbolizant, semnificant; el este ceva, cel din definitie, de aceea, īn mod incorect este numit mijlocul drept simbol; (c) constiinta interpretativa (cineva, cel pentru care exista relatia); acest cineva este īntotdeauna omul, ca subiect individual, sau oamenii, ca subiect colectiv; constiinta interpretativa este desemnata de termenul interpretant.
Obiectul desemnat poate fi orice intra īn sfera de interes a omului: elemente ale naturii, stari de spirit, relatii si raporturi sociale etc. Īn relatia simbolica se presupune ca obiectul desemnat este deja cunoscut, iar simbolul reliefeaza anumite calitati sau aduce informatii noi despre acesta. Obiectul desemnat poate fi singular sau multiplu. Īn cazul cānd este multiplu el functioneaza ca obiect complex. De exemplu, drapelul unui stat, ca drapel national, reprezinta unitate si multiplicitate īn acelasi timp.
Mijloacele prin care se face desemnarea sunt deosebit de variate: cuvinte, gesturi, obiecte etc. Ele joaca un rol important īn viata simbolurilor si chiar īn clasificarea acestora. Pornind.de la principiul mijlocului de desemnare, simbolurile pot fi: simboluri discursive si simboluri prezentative.
Simbolurile discursive au ca mijloace de desemnare cuvintele si constructiile lingvistice īn care sunt utilizate. Acest tip de simboluri sunt limitate ca semnificatie-prin dependenta de cuvānt. Simbolurile prezentative, nelingvistice (fotografii, portrete, obiecte), nu construiesc simbolizatul din parti, ci prezinta īntregul īn mod simultan. Ele nu construiesc generalitatea, se adreseaza nemijlocit intuitiei si simturilor noastre iar, īn acest caz, imaginea este valorificata prin capacitatea ei de a prezenta-obiectul integral si simultan, īn toate parti1e sale componente.
Cele doua tipuri de simboluri sunt complementare; ambele sunt specific umane si necesare īn comunicare. O comunicare strict discursiva este imposibila īntr-o comunitate umana. Orice īncercare traducere īn cuvinte a unui gest va fi īntotdeauna incompleta. De aceea, aceste doua tipuri de simboluri sunt ireductibile unul la celalalt dar, īn acelasi timp, complementare īn interpretarea sensurilor pe care le degaja. Afirmatia este plauzibila daca avem īn vedere ca simbolul seamana cu ceea ce simbolizeaza, "el nu se limiteaza sa reprezinte īntr-un mod cu totul conventional si arbitrar realitatea simbolizata, ci o īncarneaza, ea traieste īn el".
Conceptul de simbol este folosit cu diferite sensuri, de aceea se impune sa distingem īntre imaginea simbolica si ceilalti termeni cu care este adesea confundat: emblema, atributul, alegoria, metafora, analogia, simptomul, parabola, apologul.
Emblema este definita drept "o figura vizibila, adoptata īn mod conventional pentru a reprezenta o idee, o entitate fizica sau morala, drapelul este emblema patriei, laurul cea a gloriei".
Atributul constituie "un fapt sau o imagine care serveste drept semn distinctiv unui anumit personaj, unei colectivitati, unei figuri istorice sau legendare: aripile sunt atributul unei societati de navigatie aeriana; roata cel a unie companii feroviare, maciuca atributul lui Hercule, balanta cel al justitiei".
Alegoria este definita ca "o reprezentare sub forma umana (cazul cel mai des īntālnit), animala sau vegetala a unei fapte de pomina a unei situatii, virtuti sau a unei fiinte abstracte. O femeie īnaripata este alegoria victorie, cornul abundentei - alegoria prosperitatii".
Metafora implica si "dezvolta o comparatie īntre doua fiinte sau doua situatii elocinta este un noian de vorbe".
Analogia reflecta "un raport īntre doua fiinte sau doua notiuni esential diferite, dar asemanatoare dintr-un anumit punct de vedere: mānia lui Dumnezeu, de exemplu, nu are decāt un raport analogic cu mānia omului".
Simptomul reprezinta "o modificare īn aspcetul sau felul de a functiona al unui anumit ansamblu care poate da la iveala o perturbare sau chiar o stare conflictuala; sindromul este totalitatea simptomelor care caracterizeaza o situatie evolutiva, anun/ānd un viitor mal mult sau mai putin determinat īn timp".
Parabola, īn general "este o povestire al carei sens, desi de sine statator, este menita sa sugereze, dincolo de semnificatia ei evidenta, o lectie de morala, ca de pilda parabola semintei biblice care poate cadea pe un pamānt prielnic sau nu".
Apologul este definit ca "o fabula didactica, fictiunea unui moralist, destinata sa transmita o anumita īnvatatura, descriind o situatie imaginara".
Toate aceste forme figurative se deosebesc de simbol pentru ca ele sunt semne si, ca atare, nu depasesc nivelul semnificatiei. Ele sunt doar mijloace de comunicare pe planul cunoasterii imaginative sau intelectuale, de aceea rolul lor este de a se oglindi, "dar si nu cel de a depasi cadrul reprezentarilor". Fata de aceste semne figurative,si fata de semn īn general, simbolul este total diferit. Īn timp ce semnul reprezinta "o conventie arbitrara īn cadrul careia semnjficantul si semnificatul (obiect sau subiect) ramān straini unul fata de altul", simbolul "presupune omogenitatea semnificantului si a semnificatului, īn sensul unui dinamism organizator".
Īn concluzie, simbolul nu este un simplu semn, el reprezinta mult mai mult, pentru ca ''ne duce dincolo de semnificatie, decurgānd din interpretare, conditionata la rāndul ei de anumite predispozitii. Simbolul este incarcat cu afectivitate si dinamism. Reprezinta,īntr-un anumit mod īnvaluind īn acela si timp; faureste, dezmembrānd. Simbolul actioneaza asupra structurilor mentale".
|
