CONCEPTUL DE SIMBOL
Simbolul a fost definit în prima tema, de aceea nu vom repeta cele aratate acolo. Vom trata însa conceptul de simbol adaugând noi elemente.
Exista o tendinta profund înradacinata în psihologia umana de a vedea ceva mai profund în afara lucrurilor, iar aceasta tendinta s-a tradus într-o activitate culturala productiva responsabila de aparitia simbolurilor, miturilor si elementelor de cultura populara.
Simbolul este o relatie stabilita în timpul istoric, in coditii si colectivitati specifice. Aceasta relatie este triadica, dezvaluind trei elemente. importante:(a) un obiect desemnat, acel altceva pe care î1reprezinta simbolul si care este denumit prin urmatorii termeni: referent, reprezentat, semnificat, simbolizat; (b) mijlocul prin care se face desemnarea, exprimat prin: reprezentant,-simbolizant, semnificant; el este ceva, cel din definitie, de aceea, în mod incorect este numit mijlocul drept simbol; (c) constiinta interpretativa (cineva, cel pentru care exista relatia); acest cineva este întotdeauna omul, ca subiect individual, sau oamenii, ca subiect colectiv; constiinta interpretativa este desemnata de termenul interpretant.
Obiectul desemnat poate fi orice intra în sfera de interes a omului: elemente ale naturii, stari de spirit, relatii si raporturi sociale etc. În relatia simbolica se presupune ca obiectul desemnat este deja cunoscut, iar simbolul reliefeaza anumite calitati sau aduce informatii noi despre acesta. Obiectul desemnat poate fi singular sau multiplu. În cazul când este multiplu el functioneaza ca obiect complex. De exemplu, drapelul unui stat, ca drapel national, reprezinta unitate si multiplicitate în acelasi timp.
Mijloacele prin care se face desemnarea sunt deosebit de variate: cuvinte, gesturi, obiecte etc. Ele joaca un rol important în viata simbolurilor si chiar în clasificarea acestora. Pornind.de la principiul mijlocului de desemnare, simbolurile pot fi: simboluri discursive si simboluri prezentative.
Simbolurile discursive au ca mijloace de desemnare cuvintele si constructiile lingvistice în care sunt utilizate. Acest tip de simboluri sunt limitate ca semnificatie-prin dependenta de cuvânt. Simbolurile prezentative, nelingvistice (fotografii, portrete, obiecte), nu construiesc simbolizatul din parti, ci prezinta întregul în mod simultan. Ele nu construiesc generalitatea, se adreseaza nemijlocit intuitiei si simturilor noastre iar, în acest caz, imaginea este valorificata prin capacitatea ei de a prezenta-obiectul integral si simultan, în toate parti1e sale componente.
Cele doua tipuri de simboluri sunt complementare; ambele sunt specific umane si necesare în comunicare. O comunicare strict discursiva este imposibila într-o comunitate umana. Orice încercare traducere în cuvinte a unui gest va fi întotdeauna incompleta. De aceea, aceste doua tipuri de simboluri sunt ireductibile unul la celalalt dar, în acelasi timp, complementare în interpretarea sensurilor pe care le degaja. Afirmatia este plauzibila daca avem în vedere ca simbolul seamana cu ceea ce simbolizeaza, "el nu se limiteaza sa reprezinte într-un mod cu totul conventional si arbitrar realitatea simbolizata, ci o încarneaza, ea traieste în el".
Conceptul de simbol este folosit cu diferite sensuri, de aceea se impune sa distingem între imaginea simbolica si ceilalti termeni cu care este adesea confundat: emblema, atributul, alegoria, metafora, analogia, simptomul, parabola, apologul.
Emblema este definita drept "o figura vizibila, adoptata în mod conventional pentru a reprezenta o idee, o entitate fizica sau morala, drapelul este emblema patriei, laurul cea a gloriei".
Atributul constituie "un fapt sau o imagine care serveste drept semn distinctiv unui anumit personaj, unei colectivitati, unei figuri istorice sau legendare: aripile sunt atributul unei societati de navigatie aeriana; roata cel a unie companii feroviare, maciuca atributul lui Hercule, balanta cel al justitiei".
Alegoria este definita ca "o reprezentare sub forma umana (cazul cel mai des întâlnit), animala sau vegetala a unei fapte de pomina a unei situatii, virtuti sau a unei fiinte abstracte. O femeie înaripata este alegoria victorie, cornul abundentei - alegoria prosperitatii".
Metafora implica si "dezvolta o comparatie între doua fiinte sau doua situatii elocinta este un noian de vorbe".
Analogia reflecta "un raport între doua fiinte sau doua notiuni esential diferite, dar asemanatoare dintr-un anumit punct de vedere: mânia lui Dumnezeu, de exemplu, nu are decât un raport analogic cu mânia omului".
Simptomul reprezinta "o modificare în aspcetul sau felul de a functiona al unui anumit ansamblu care poate da la iveala o perturbare sau chiar o stare conflictuala; sindromul este totalitatea simptomelor care caracterizeaza o situatie evolutiva, anun/ând un viitor mal mult sau mai putin determinat în timp".
Parabola, în general "este o povestire al carei sens, desi de sine statator, este menita sa sugereze, dincolo de semnificatia ei evidenta, o lectie de morala, ca de pilda parabola semintei biblice care poate cadea pe un pamânt prielnic sau nu".
Apologul este definit ca "o fabula didactica, fictiunea unui moralist, destinata sa transmita o anumita învatatura, descriind o situatie imaginara".
Toate aceste forme figurative se deosebesc de simbol pentru ca ele sunt semne si, ca atare, nu depasesc nivelul semnificatiei. Ele sunt doar mijloace de comunicare pe planul cunoasterii imaginative sau intelectuale, de aceea rolul lor este de a se oglindi, "dar si nu cel de a depasi cadrul reprezentarilor". Fata de aceste semne figurative,si fata de semn în general, simbolul este total diferit. În timp ce semnul reprezinta "o conventie arbitrara în cadrul careia semnjficantul si semnificatul (obiect sau subiect) ramân straini unul fata de altul", simbolul "presupune omogenitatea semnificantului si a semnificatului, în sensul unui dinamism organizator".
În concluzie, simbolul nu este un simplu semn, el reprezinta mult mai mult, pentru ca ''ne duce dincolo de semnificatie, decurgând din interpretare, conditionata la rândul ei de anumite predispozitii. Simbolul este incarcat cu afectivitate si dinamism. Reprezinta,într-un anumit mod învaluind în acela si timp; faureste, dezmembrând. Simbolul actioneaza asupra structurilor mentale".
|
