CORBEI
Ioan Slavici a colaborat, ca si alti prozatori de frunte ai literaturii noastre, de foarte multe ori cu ziarul "Tribuna" din Arad, acolo unde a si publicat pentru prima oara naratiunea istorica "Corbei 252h77c ".
Dintre toate operele lui Slavici, "Corbei" este cel mai caracteristic exemplu al felului în care un autor poate aduce si selecta din trecut, pentru a le prezenta cititorului, acele fapte si întâmplari care tintesc si vizeaza realitati contemporane. În aceasta naratiune formata din patru parti, scriitorul trece de la prezentarea unor întâmplari petrecute imediat dupa 1848, la descrierea grevelor de seceris, fenomen care era foarte prezent în Transilvania, la sfârsitul secolului trecut si începutul secolului nostru. Acesta este cadrul social-politic în care se desfasoara actiunea romanului.
Eroul principal al romanului "Corbei", dupa cum ne spune si titlul este un om cu multa învatatura, asemeni lui Iorgu Armas , din romanul " Cel din urma Armas". Este un om de o statura mai mult decât mijlocie, cu umeri lati, calca rar si parca are un fel de sfiala în el: " Având fruntea înalta si mult scoasa, fata lata, falcile iesite, pelita obrajilor vesteda si închisa, iar ochii mari, desi nu bulbucati, capul îi parea înca mai mare si de tot greu. Îl si purta plecat putin înainte clatinându-l când se legana în mersul lui. Mai avea apoi si sprâncene stufoase si negre, desi parul îi era mai ales pe la tâmple de tot carunt, barba rara si mustata aspra si cazuta peste buzele cam carnoase, printre care, ieseau din când în când la iveala niste dinti rari si pe ici, pe colo negriti, tot amanunte care îi dadeau o înfatisare oarecum sperioasa si nu se potrivea cu vocea lui limpede si blânda, câteodata chiar duioasa"
Asadar chiar daca are o înfatisare mai aspra, în adâncul sufletului este un om deosebit de cald, dar care ascunde o mare durere.
Lumea îl vede ca pe un om de care cu greu te apropii, un om veninos, care nu are alt gând decât sa adune evere si sa-si arate puterea. Lui Corbei nu i-a pasat niciodata de credinta, el la biserica nu umbla de fel iar cu popimea nu dorea sa aibe de lucru. Oamenii erau mâhniti pe faptul ca si atunci când si-a zidit casa, el nu a sfintit-o dupa cum era obiceiul crestin, de aceea unii îl priveau cu teama si ocoleau casa lui, "Casoaia", considerând ca, nu e pazita de Dumnezeu.
Corbei muncea ca sa-si petreaca viata, nu ca sa strânga avere, caci nici nu avea pentru cine. Cheltuia putin fiindca nu avea nevoie de mai mult si lumea zicea ca e zgârcit deoarece vedea ca aduna avere. Dar nu el o aduna caci nu avea nici un scop, ci se aduna averea de la sine cam fara stirea lui; nu stia el nici ce are, nici cât are. Serile si le petrecea printre carti, citea cu atentie cartile spiritistilor dar nu era intr-u totul de acord cu acestia; patruns de gândul ca sufletul omenesc e vesnic dainuitor, el nu avea dubii, ca moartea e ca si trezirea dintr-un vis urât si ca abia dupa moarte iese la iveala fiinta cea adevarata a sufletului. Personaj cu preocupari intelectuale, este preocupat de Platon, Cicero si Schopenhauer pe care îi punea mai presus de toti sfintii la care se închinau ceilalti.
Se preocupa staruitor, de altfel cum va face si Iorgu Armas, sa-si lucreze mosia, destul de întinsa, cu mijloace cât mai moderne si sa speculeze munca saracilor.
Slavici ne înfatiseaza aici taranii de pe Mures, cu mentalitatile si greutatile lor. Ţaranii de aici îsi cauta de lucru; mai ales când este vorba de seceris deoarece ei sunt constienti ca sunt mai multi saraci care cauta de lucru decât bogati care dau de lucru.
Capitolul "La seceris" din prima parte a romanului ilustreaza foarte bine intrigile pe care le pun la cale unii tarani, scene din traditiile care se pastreaza când se face secerisul si conflictul în care se afla personajul principal cu societatea vremii sale, societate învrajbita de faptul ca el are avere si care se ghideaza dupa conceptia ca omul cu avere poate sa faca ce vrea în satul sau. Dar românul, trecut prin multe greutati se pleaca în fata celui puternic si-i recunoaste dreptul de a se folosi, câta vreme poate, de puterea lui în societate si de statutul pe care îl ocupa în ea. Conflictul porneste de la faptul ca eroul nostru trebuie sa aduca un popa nou în sat, om strain si satenii asta nu înteleg si nu accepta. Asa ca acestia îsi tes planul de razbunare în timpul secerisului, cu scopul ca daca ei nu au nici un câstig dupa urma averii lui, de ce sa aibe muntenii, sateni din alte localitati.
Scena secerisului ocupa un rol important în roman iar conflictul dintre Corbei si tarani este foarte clar ilustrat aici. stiind ca satenii fac necazuri, Corbei cheama din timp vreo saizeci de munteni iar satenii în frunte cu Cârcioc, au de gând a-l face pe domnul Corbei sa simta ca oricât de învatat ar fi el, nu ar trebui sa se ieie în coarne cu lumea în care traieste si cea mai simpla modalitate de razbunare a lor este de a-i lua la goana pe seceratorii învoiti de dânsul. Astfel si reactioneaza taranii, ajungându-se la o încaierare si bineînteles la proces. În sala de judecata Corbei da de un alt conflict si anume de acela cu stapânirea austro-ungara întesata în toate straturile societatii.
Este un bun prilej pentru Slavici de a îmbina naratiunea, subiectul propriu-zis al romanului cu elemente de cronica, cu detalii semnifivative din istoria vremii imediat urmatoare anilor 1848, când o mare parte din tara se afla sub stapânirea austro-ungara, stapânire care stia cum sa se foloseasca de incidentele din sânul nationalitatilor oprimate, dintre proprietarii de pamânt si seceratori.
Corbei este prins în masina administratiei de stat, spre a deveni supus docil chiar daca îsi calca cu greu pe mândrie, iar seceratorii munteni ajung sa fie aruncati în temnita nevinovati si fara drept de aparare, totul pentru a se evita orice pornire de razvratire. Marturiile aduse de Slavici în aceasta privinta sunt semnificative. Stapânirea profita de greutatile taranilor si de incidentele stârnite între acestia si îi subjuga oarecum luându-le orice fel de drept de a riposta.
Daca în " Mara" Slavici dedica pagini întregi si memorabil construite culegerii vinului, aici ni se prezinta un alt fenomen care are loc la tara si anume secerisul, obicei foarte bine conseravat si prezentat noua în toate detaliile. Astfel " Prin amurgul serii, putin dupa ce soarele asfintise, au sosit seceratorii si au trecut prin sat spre Plopis împartiti în cete, fiecare ceata cu muzicantul ei, cea din frunte cu ceteras, alte doua cu cimpoies, cea din coada cu fluieras, ducându-si fiecare desagii cu merinde-n spinare si voiosi cu totii ca-n zi de sarbatoare... Sositi la Plopis, ei si-au aprins focurile,ca sa-si friga pestele sarat, si pâna una-alta fetele si flacaii s-au prins în joc."
Acestea sunt pregatirile care au loc înaintea secerisului, prezentat ca un prilej de sarbatoare si de bucurie. Autorul le reproduce din memorie oferindu-i cititorului informatii semnificative despre aceasta traditie care face parte din viata taranilor de pe Mures, zona draga autorului.
La seceris iau parte toti satenii, de la mic la mare "Au si intrat apoi în lan siau început seceratu, fetelesi nevestele înainte, taind firele si facându-le manunchi, flacaii dupaele, unii rasucind legaturile, altii adunând manunchi si legându-i snopi si iar altii, carând snopii la un loc si punându-i în picioare, ca sa-i mai bata soarele, pas cu pas, adunati la un loc, înaintând cu rânduiala, ca oastea care nu stie din care parte ar putea s-o apuce dusmanul"
Conflictul dintre Corbei si tarani este provocat si pus la cale de Ghiurca, despre care aflam ca este var cu personajul si ca cei doi au niste neîntelegeri nerezolavate, acestea având la baza tot averea, caci este bine stiuta vorba din popor ca banul este ochiul dracului. Vidu, nepot al lui Corbei are anumite pretentii la averea unchiului sau dar de care nu stie cum sa se propie din cauza, cei doi neaflându-se in bune relatii.
Cadrul social-politic în care se desfasoara actiunea romanului, dezvaluirea unor întâmplari petrecute imediat dupa 1848 si descrierea "grevelor" de seceris, precum si a conflictelor in care se aflau oamenii cu societatea aflate sub stapânirea austro-ungara, aversiunea personajului principal fata de unguri nu ca si popor, ci fata de cei infiltrati în toate sistemele tarii si felul în care Slavici selecteaza din tecut întâmplari ce vizeaza realitati contemporane fac din romanul "Corbei" unul interesant în ceea ce priveste informatiile istorice.
Slavici porneste înca de la început cu intentia de a construi un roman istoric, dar dupa primele capitole trece de la reconstituire la prezentarea unor întâmplari care au la baza experienta de viata a autorului. Vasile Corbei este un personaj integru si aflam despre el ca si-a parasit slujba din judecatorie pentru a nu se complace cu ceilalti. "Corbei este stapân de latifundii, ca si Busuioc din Padureanca. Autoritatea sa în provincie se clatina sub presiunea taranimii nemultumite.Corbeiu îl anticipeaza însa prin încapatânare si convingrea ca taranii se temeau numai când boierul era în mijlocul lor, pe Miron Iuga, eroul lui Liviu Rebreanu din Rascoala."
afirma D. Vatamaniuc. În lipsa lui se produc violente, i se aprind lanurile de catre taranime, iar stapânirea are o mare ocazie de a profita de aceste neântelegeri.
Roman istoric, sau "naratiune istorica", dupa cum îi spune scriitorul, "Corbei" nu ilustreaza rascoalele taranesti din 1907 ci se axeaza si pune mai mare accent pe grevele de seceris; aceasta informatie referitoare la cetele si traditiile respectate la seceris nu mai apare în nici o alta scriere, de aceea opera are valoare de cronica si este foarte interesanta din perspectiva acestei teme.
|
