Ca sa nu-l iubesti trebuie sa fii rau la suflet sau prost

"Ca sa nu-l iubesti trebuie sa fii rau la suflet sau prost"
>"Cronicarul anului 2007", Adi Georgescu, \[i aminte[te de Ioan Chiril` ca de un om de care n-ai cum s` nu te \ndr`goste[ti

Andrei Cr`ciun
[email protected]

Adrian Georgescu a c~[tigat anul trecut titlul de "Cronicarul anului" la Premiile "Ioan Chiril`". Adi colaboreaz` cu EVZ, Gazeta Sporturilor, Eurosport [i Realitatea TV. Se \mplinesc, \n cur~nd, doi ani de c~nd a ales s` fie ziarist independent. Sim]ea c` gazet`ria se sufoc` sub ap`sarea acestor mastodon]i impersonali: trusturile de pres`. Adrian Georgescu a preferat s` r`m~n` ne\nrolat \n armata oamenilor "loiali companiei". Urmeaz`, a[adar, un dialog cu un om liber. De fapt, o discu]ie la o bere, \ntr-o c~rcium` de cartier. Un ping-pong de idei peste o mas` de lemn, de pe care lipse[te doar mu[amaua \n carouri. |ncepem cu Ioan Chiril` [i sf~r[im, inevitabil, \n literatur` (din mozaicul de vorbe ale scriitorilor anglo-saxoni am re]inut una: <<Dumnezeu e ce face fiecare din singur`tatea sa>>), cinematografie [i muzic`.

Adi Georgescu poart` plete, fumeaz` mult (Marlboro ro[u), nu crede nici \n bing-bang-uri, nici 20320l1110u \n colective de oameni ai muncii, iube[te Genesis, "o forma]ie de oameni care se \mpleteau \ntre ei", e spontan [i dezarmant de sincer. Textele cu "patriarhul..." \l irit`. Nu-i plac, deloc, canoniz`rile. Folose[te, cu naturale]e, cuvintele "mi[to" [i "Ioan Chiril`" \n aceea[i fraz`. De banii lua]i din premiul de anul trecut, 5.000 de euro, habar n-are ce s-a ales. |n familia Georgescu, de administrarea p`r]ii financiare se ocup` exclusiv so]ia.
"Jurnalismul a murit"

Anul acesta, Adi n-a mai fost nominalizat la nicio categorie. E degajat, a[teapt` Premiile "Ioan Chiril`" cum a[tep]i un spectacol bun: "Premiile astea sunt \n primul r~nd o manifestare a senisibilit`]ii so]iei lui Ioan Chiril`, doamna Iarina. |n tot ce fac femeile se vede sensibilitatea lor". E nevoie de aceast` form` de apreciere a ziaristului, \ntr-o vreme c~nd presa [i-a pierdut reperele? Adi pluseaz`: "Jurnalismul, \n ]ara asta, a murit. C~]iva oameni se chinuie s`-l mai ]in` \n via]`, dar e degeaba. Jurnalismul se \mparte, azi, \ntre articolul de opinie [i [tirea de agen]ie, \ntre <<eu a[ fi de p`rere>> [i <<asta se \nt~mpl`>>. E prea pu]in". Pentru c` face doar ce \i place, Georgescu o s` se apuce de reportaje: "Prefer s` pescuiesc pe[ti mor]i". E un ziarist at~t de liber \nc~t \[i scrie articolele de m~n`, \n parc.

"Avea voca]ia discre]iei"

E sigur c` lucrurile bune, ca [i copii frumo[i, se fac doar din dragoste. Secretul textelor lui Ioan Chiril`: "El [tia s` transmit` perfect, [i totu[i avea o voca]ie extraordinar` a discre]iei. Pe om \l cuno[ti cel mai bine \n scris. Chiril` se retr`gea, putea s` scrie foarte bine la persoana I singular, dar, de fapt, nu vorbe[te el niciodat`. Putea s` fie [i narator, [i erou principal, tu nu-l vedeai. Te punea \n ochiul lui. Orice om dintr-o meserie de genul `sta, s` zicem regizor, asta trebuie s` fac`. Se insemineaz` \n tine. De multe ori se poate \nt~mpla ca regizorul s` fie at~t de plin de sine \nc~t s` vrea s` te ia, s` te pun` cu for]a \n fotoliu, s`-]i urle: <<Uit`-te!>>. Chiril` avea talentul de a nu se lua \n serios, e foarte mi[to asta". Voia doar s`-i ias` articolul sau cartea bine? "Da, [i d'asta i-a [i ie[it. |n via]` trebuie s` [tii cum s` vrei, mi se pare foarte important. P'asta o [tiu de la nevast`-mea: e o constela]ie la care dac` te ui]i nu o vezi, dac` te ui]i pe l~ng` o vezi. Eu nu cred \n c`r]ile <<cum s` ...>>, sunt o prostie, te distrug. Nimeni nu va putea \nlocui vreodat` imagina]ia [i norocul". {i mai avea ceva Ioan Chiril`: era relaxat. Adi l-a cunoscut doar doi ani. De ajuns. "Lumea asta se \ndep`rteaz` foarte tare de relaxare, care mie mi se pare singura cheie prin care po]i face via]a suportabil`. El era relaxat, wow! Era fantatstic. Cred c` b`tr~ne]ea cam a[a e: e ca atunci c~nd \]i dai seama c` e[ti beat, [i nu-]i mai merge vorba, c~nd te b~lb~i u[or. Se sim]ea c` mintea \i merge, dar nu-l mai ajuta exprimarea, trupul \n general. {i \]i d`deai seama c` vedea tot [i avea un umor bestial, \n care se amestecau [i sarcasmul, [i cinismul, [i veselia. Era un om pe care era foarte greu s` nu-l iube[ti. Trebuie s` fii sau foarte r`u la suflet sau prost".

OBSERVATORII

Ioan Chiril` [i poporul vizual

Adi Georgescu vede \n Ioan Chiril` ceea ce poporul rom~n are, dar n-a [tiut s` exprime: "Ne g`sim la Chiril` \n fa]a unei rezolv`ri str`lucite, nefiltrat` neap`rat prin inteligen]`, ci prin instinct. E ca o rezolvare str`lucit` a unei probleme de [ah. E ca la problemele care se pot rezolva prin trei metode, [i Chiril` vine cu o a patra. Dezgroap` din popor un sim] al observa]iei pe care \l avem, dar cu care nu [tim s` lucr`m. Toate c`r]ile lui sunt compuse din mii de momente de observa]ie. Rom~nul nu [tie s` con[tientizeze ce a observat, suntem un popor al ochiului, de unde [i dorin]a de a epata prin chestii care se v`d. Uit`-te [i tu: [oferul rom~n, despre care se spune c` e foarte bun. E, de fapt, un [ofer de reflexe. |ncearc`-l s` bagi \ntr-un sistem de trafic normal. L-ai termnat. El se uit` doar la fundul ma[inii din fa]a lui, nu are perspectiv`". Chiril` se mai baza pe arta dramatic`. Teatraliza. "Ceea ce nu e r`u, r`u e c~nd exagerezi. St`p~nea arta de a [ti p~n` unde s` se duc`. |n scrierile epigonilor o s` g`se[ti de multe ori treaba asta: se duc prea departe. Nea Vanea poveste[te chestia asta cu Mariana Simionescu, care se uita la meciul lui Borg. Dac` o iei vizual, este patetic`. Dac` o cite[ti, nu mai este. Nea Vanea era un mare seduc`tor \n scris, lucra doar din nuan]e. {i \n muzic` e valabil. Sunt trupe mari, imense, care la un moment dat nu-]i plac, pentu c` devin exagera]i, prea buni \n a-[i sus]ine solo-urile, ca un buchet de flori campioane, care nu miros. C`r]ile lui Chiril` nu sunt Biblii, \n sensul c` reveleaz` marile adev`ruri ale sportului, [i ale omului. Sunt c`r]i bune". De ajuns.

/90
"Nu exist` urma[ii lui Nea Vanea. Urma[ii lui sunt Tudor [i Ionu] Chiril`. At~t!"

Adrian Georgescu, "Cronicarul anului 2007"

/3.500
ONE MAN SHOW

"Rela]ia lui cu dactilografele era genial`"

Adi \[i aminte[te, fascinat, de momentele c~nd Chiril` \[i dicta textele \n redac]ia vechiului "Pro Sport": "Am convingerea, c` l-am v`zut c~nd dicta, c`, pur [i simplu, \i ie[ea, c` era din el [i asta se nume[te <<joc>>. Ceea ce face copilul c~nd \[i creeaz` o lume. Asta f`cea: el, [i la 70 de ani, se juca. C~nd \l vedeai, uitai de toate posibilele lui defecte". Chiar, ce defecte avea Chiril`? "Cred, pentru c` [tiu c` [i eu sunt a[a: era vanitos. {tia \ns` s`-[i gestioneze vanitatea. Principala lupt` \n via]` e cu tine \nsu]i. |ntotdeauna ai de ales: s` fii atent, s` fii nesim]it, s` fii r`u, s` fii bun. El avea o vanitate, dar f`r` vanitatea asta n-ar fi fost ce e era, s` nu uit`m! F`r` defectele noastre, roata s-ar \nv~rti de a[a natur`, c` [i calit`]ile noastre ar fi mult tocite. A[a-zisele defecte sunt, uneori, doar adjuvante de calit`]i. Vanitatea e o chestie bun` la marii scriitori".

"Avea ritmul \n el"

Dac` ar fi s` ne lu`m dup` Adi Georgescu, rela]ia lui Ioan Chiri` cu dactilografele "era genial`": "St`tea \n spatele lor, se uita pu]in \n sus, la un unghi de 25 de grade, [i observa totul, tr`ia din asta, se hr`nea din asta. Era ca \n filmele alea cu evada]ii din lag`r, c~nd \l prinde p'`la l~ng` zid. Observa tot, \n timp ce creierul lui (poate s`r`cesc mult discursul spun~nd doar creierul) f`cea cu totul altceva. Eu m` uitam mult timp la el. Chiar [i a[a, b`tr~n... |mi imaginez cum o fi fost prin '85. Rareori gre[ea. Avea ritmul \n el. Nu era un tip care s` jongleze cu ritmul, s` compun` ceva de genul Van Der Graf, care \ncep \ntr-un ton, care iu]esc ritmul, dup` care iar \l \ncetinesc. El schimba ritmul, \ns` imperceptibil. |ntotdeauna r`m~nea \ntr-un ritm-mam`. Am \nceput de pe la 9-10 ani, s`-i citesc c`r]ile, [i, acum, b`g~ndu-mi c`r]ie \n cas`, de pe balcon, c` ne-am mutat, am \nceput s` le recitesc". Apropo: \n prezent, domnul Georgescu se joac` de-a t~mplarul. Face rafturi pentru c`r]i. "Acum, dup` aproape 30 de ani, recitindu-le, \mi dau seama [i de ce \mi pl`ceau. Avea toate caracteristicile unui muzician care c~nt` dup` ureche. Se spune c` Beatles n-au [tiut niciodat` notele muzicale. A[a era [i Chiril`". Dactilografele aveau con[tiin]a c` asist` la ceva ie[it din comun? "Nu, ele \[i f`ceau doar meseria".

|l prefera pe Grigore

C~teodat`, Ioan Chiril` se mai sf`tuia cu colegii lui de redac]ie, mai mici cu dou` genera]ii: "Era mai mult o consultare cu el \nsu[i, sigur avea glume cu unii, mai ales cu Grigore Cartianu. Oricum, f`r` Vanea, toat` genera]ia Tolontan ar fi f`cut orice altceva dec~t pres` sportiv`". A[adar, Chiril` a salvat ]ara de un num`r consistent de ingineri, apicultori, electricini, probabil slabi: "F`r` el, noi n-am fi avut nicio born`. E scriitorul preferat al acestei genera]ii, genul de om care sare din paginile c`r]ilor [i \]i face un semn cu m~na: <<Vino [i tu!>>. N-a ]inut pe l~ng` el discipoli. Nici nu era nevoie, c`r]ile lui au creat ziari[ti". {i-ar mai fi g`sit Nea Vanea locul \n presa asta de azi care, am convenit de la \nceput, e muribund`? {i \n lumea asta nebun`, nebun`, nebun`? "Da! Chiril` era ca un p~r~ia[, care tot se strecoar`. G`sea el ceva de scris [i despre R`doi, pentru c` \i pl`cea. Uit`-te la colegii no[tri, ziari[ti. |l vezi pe vreunul fericit? Tr`im \ntr-o criz` existen]ial` mai nasoal` ca aia din anii '60. Oamenii fac doar jum`t`]i de fapte, [i uit` s` tr`iasc`. Lumea e ca un nebun care merge din c~rcium` \n c~rcium` [i nu se mai g`se[te. Cei mai s`n`to[i oameni la cap sunt: b`tr~nii, copiii [i c~inii. Cei mai s`n`to[i oameni la cap sunt c~inii".

"Pe vremea lui Nea Vanea era mai u[or, oamenii erau mai OK, era mai frumos s` scrii despre Ilie N`stase, despre Nadia. Ilie, cum era el, mai gol`nel, a[a, era mai om. {i mai avea ceva Nea Vanea: nu d`dea verdicte, nu era senten]ios. E tot o lec]ie care se \nva]` din sport"
Adrian Georgescu, ziarist independent