Cainele si catelul-demonstratia ca este o fabula
Fabula este specia genului epic, în versuri sau
în proza, cu un singur fir narativ care prezinta o întâmplare in
care personajele
sunt necuvântatoare sau obiectele sunt
personificate; scopul este de a critica defecte ale comportamentului uman .
Grigore Alexandrescu,
creeaza o serie de fabule prin care surprinde defecte ale societatii omenesti
"Câinele si catelul" este o fabula
în versuri, având forma unei scenete, cititorul asistând la evolutia directa a personajelor.
Titlul anunta protagonistii;
observam ca cele doua substantive "câinele" si "catelul", apartin aceleasi sfere semantice. Diferenta consta doar în dimensiune, primul este
mai mare, al doilea, mai mic. Relatia
dintre personaje este de aparenta
egalitate, sugerata prin conjunctia copulativa "si".
Tema fabulei este contrastul
dintre esenta si aparenta.
Textul fabulei este conceput în doua parti:
prima cuprinde monologul lui Samson, interventia naratorului, dialogul dintre Samson si Samurache. A doua parte este
constituita din morala
fabulei.
Monologul lui Samson ilustreaza aparenta, acesta pledeaza pentru egalitatea dintre animale, indiferent de marimea lor. Pretinde ca
el însusi are o descendenta
nobila: "si eu poate sunt
nobil dar s-o arat nu-mi place", însa afiseaza o atitudine de falsa modestie. Vehiculeaza idei promovate
în epoca pasoptista "tari
civilizate", "lumea se ciopleste", "egalitate".
Interventia naratorului
cuprinde doua momente ale subiectului: expozitiunea si intriga. Aflam astfel ca Samson e un "dulau de curte, ce latra
foarte tare" care se adreseaza
unui ascultator: "un bou oarecare". Este fixata pozitia personajului în ierarhia ograzii,
iar rolul lui este
de a apara bunurile stapânului. Încântat de spusele dulaului, catelul Samurache intervine cu intentia de a-si arata admiratia fata de
Samson.
Naratorul individualizeaza
personajele prin nume proprii, Samson si Samurache, alegând o modalitate indirecta de caracterizare.
Daca Samson ilustreaza
tipul ipocritului, prin antiteza, Samurache este exponentul naivului,
incapabil sa-si aiba propria opinie.
Dialogul din finalul primei parti scoate la lumina esenta. Samson îl
ameninta cu bataia
pe bietul catel. Limbajul
se schimba radical, în
locul neologismelor din
monolog, apar cuvintele: "potaie", "lichea nerusinata" si o amenintare cu bataia: "o sa-ti dam o bataie/ Care s-o pomenesti."
Încercarea timida a lui Samurache de a-si justifica interventia este
întrerupta cu brutalitate
de catre Samson, care îi
explica pe un ton amenintator ca egalitatea este pentru cei puternici.
Morala apartine naratorului; are valoarea unei concluzii si pune în
lumina defecte ale societatii: egalitatea devine uneori
doar un slogan pentru a-i manipula pe
creduli.
|
