Caracterizarea Vitoriei Lipan

Autor al unei opere vaste si variate , Mihail Sadoveanu se impune prin originalitaea creatiei in care epicul se impleteste cu liricul , trecutul fuzioneaza cu prezentul . Intreaga sa creatie este " un adevarat epos al miscarii poporului roman in timp , cu obiceiurile , cu institutiile si credintele sale fundamentale " ( Ovid Crohmaniceanu ) . Satul , targul moldovenesc , natura si istoria sunt principalele teme ale prozei sadoveniene , care izvorasc dintr-o cunoastere profunda a specificului autohton . Iscriindu-se in continuarea traditiei marilor clasici , Ion Creanga , Ion Slavici , Mihail Sadoveanu imbogateste literatura romana cu opere care surprind , in ipostaze diferite , taranul si lumea satului , drama acestei umanitati in contact cu realitatile sociale ale inceputului secolului al XX-lea .

Opera de maturitate,capodopera a scriitorului,publicat in 1930 , este definitoriu pentru universul sadovenian , fiind un roman al lumii arhaice a pastorilor , care lupta penru a-si apara normele etice si care se confrunta cu noile forme de viata sociala . Subiectul este simplu , pastrand elementele baladei : un cioban este omorat de doi tovarasi ai sai pentru a-i lua oile , dar femeia acestuia , apriga si inteligenta , nu are liniste pana nu afla faptasii si nu-i pedepseste dupa legea nescrisa . Intriga , dupa modelul politist , pune in lumina vocatia justitiara a eroinei , descoperirea asasinilor si demascarea acestora .

"Baltagul tot ceea ce s-a scris mai frumos despre viata pastorilor din muntii nostri , constituie un roman realizat cu mijloace de creatie nemaiantalnite .

Actiunea povestirii se desfasoara in jurul Vitoriei Lipan , al framantarilor 22422g612w si cautarilor ei pentru aflarea sotului sau Nechifor , plecat de cu toamna din satul lor de undeva din muntii Moldovei , de pe apa Tarcaului , sa cumpere niste oi de la Dorna - calatorie din care nu se mai intoarce . De o agerime rar intalnita , Vitoria descopera drumurile sotului , afla mai apoi pricina neobisnuitei intarzieri a baciului , adica uciderea lui de catre doi oieri cu care-si cobora turmele cumparate spre campie , la iernat , isi gaseste sotul ucis si aruncat in prapastie , il inmormanteaza dupa datina , apoi ii descopera pe faptasi . Dupa inmormantare , praznicul devine timpul marturisirii adevarului si al implinirii judecatii . Scena din finalul romanului , construita de scriitor cu o arta remarcabila , este semnificativa prin faptul ca releva intr-un spatiu concentrat , trasaturile Vitoriei Lipan , personajul central al naratiunii . De fapt , asa cum afirma Perpessicius , "Baltagul ramane in ultima analiza , romanul unui suflet de munteanca ". Sadoveanu a reusit sa intruchipeze in Vitoria Lipan , in chipul cel mai desavarsit , prototipul oierilor munteni , creând o figura unic realizata in intreaga noastra literatura , care concentreaza in sine intreaga bogatie a calitatilor morale si intelectuale ale poporului nostru . Muntenii nu concepeau ca viata lor sa se desfasoare altfel decat asa cum se desfasurase cea a strabunilor lor , care "randuri dupa randuri de generatii , in sute dupa sute de ani , se veselisera de cresterea zilei si inceputul anilor", urmandu-si traiul "ca pe vermea lui Boerebista , craiul nostru cel de demult ". Aici timpul pare ca a incremenit . Viata oamenilor se desfasoara asa cum se desfasura inca de la inceputul asezarii lor in partea locului . Lumea aceasta traieste dupa aceleasi legi nescrise , transmise din generatie in generatie , totul invartindu-se in jurul a doua mari evnimente : coborarea oilor in campie la iernat si adunarea lor in inima muntilor odata cu incetarea gerurilor si topirea zapezilor .

Aici isi desfasoara intreaga influenta (daunatoare religia si superstitiile . Prefectul , subprefectul , jandarmul sunt fapturi periferice , nu-si putusera face loc in viata si preocuparile oamenilor .

Asteptarea zadarnica a celui plecat la Dorna sa cumpere oi o face banuitoare . Presimtirile sumbre ii sunt intarite de vise . Cel dintai vis , care a impuns-o in inima si a tulburat-o , "I-l arata pe Lipan calare , cu spatele intors catre ea" ; alta data l-a visat rau , "trecand calare o apa neagra. Era cu fata incolo". Un semn este si glasul lui Lipan , venit din memoria ei afectiva , "dar nu putea sa-i vada chipul" , deci sincronizarea cu realitatea nu are loc . Nelinistea devine banuiala , "un vierme neadormit". Pentru Vitoria , timpul se opri in loc ; il insemna totusi cu "vinerele negre , in care se purta de colo-colo , fara hrana , fara cuvant , cu broboada cernita peste gura". Acesta e un chip al durerii , caci Vitoria "se desfacuse incet-incet de lume si intrase oarecum in sine". Acolo , in labirintul ei interior , se petrec toate , intr-un timp si un spatiu numai al ei , de unde razbat toate hotararile si actiunile ei . Drumurile la preot , la vrajitoarea satului , Maranda , la icoana sfintei Ana fixeaza pe de o parte femeia in lumea satului ca spatiu ocult , magic si , pe de alta parte , pune in evidenta framantarea din ce in ce mai puternica a acesteia : "I-au crescut tepi de aricioaica ", gandeste Gheorghita . Certitudinea- avea "intr-insa stirea mortii lui Lipan si crancena durere "- o face sa actioneze- trimite jalba catre stapanire , da sa se faca un baltag pe care sa-l sfinteasca preotul , o duce pe Minodora la manastire ,vinde bucatele ca sa faca rost de bani , lasa casa in grija argatului Mitrea , pleaca la drum - "pune la cale indeplinirea unor hotarari mari . Toate erau in dosul ochilor acelora aprigi si ieseau una dupa alta ". Spiritul calm , organizat , este pus in slujba unei vointe de fier , a unei tenacitati luminate de inteligenta ascutita a femeii .

Zbuciumata de intarzierea printre straini a sotului , Vitoria Lipan se sfatuieste cu popa . Tot popa este acela care-i citeste sau ii alcatuieste scrisorile - Vitoria cu toata intelepciunea de care da dovada , fiind straina de tainele scrisului . In nelinistea care-i macina sufletul femeia nu se sfieste ca , o data iesita de la preot , sa-si indrepte pasii spre bordeiul babei vrajitoare .Asculta boscorodelile acesteia in legatura cu dragostea lui Nechifor pentru "una cu ochii verzi si sprancenele imbinate , care s-a pus prag si nu-l lasa sa treaca " dar nu crede nimic , deoarece in strafundurile sufletului ei , ca rezultat al unei adanci cunoasteri a omului iubit , si-a facut loc raspunsul cel adevarat .

In eposul sadovenian natura se reflecta in om , acesta este incadrat cosmogonic . Tragedia careia i-a fost victima sotul e anuntata de schimbarea naturii : "Vitoriei i se paru ca brazii sunt mai negri decat de obicei ", vremea se tulbura , iarna vine mai repede . Vitoria Lipan are in aceste momente o atitudine statuara , "privind fara sa vada framantarea de-afara a sthiilor ", apoi "ramase neguroasa ".

Semnele vin din partea lumii reale - "-Nu vine , zise iarasi , aprig , Vitoria . Cucosul da semn de plecare dar si din zari necunoscute , oculte - visul anxios vine sa confirme ideea mortii sotului si anunta calatoria in cautarea celui disparut : "se facea ca vede pe Nechifor Lipan calare , cu spatele intors catre ea , trecand spre asfintit o revarsare de ape ".

Traditia nu permite abateri de la legile nescrise . In viata acestei societati arhaice biserica si practica magica coexista.

Inaintea plecarii in cautarea celui disparut , Vitoria se supune unui ritual de purificare . Refuza mancarea , posteste douasprezece vineri , pregatindu-se pentru trecerea intr-o existenta spirituala . Nechifor Lipan nu mai exista . Si pentru a verifica adevarul ce i se infiripase in minte , isi ia feciorul si porneste pe urmele sotului . Vitoria Lipan nu pleaca in cautarea sotului decat in momentul in care , de fapt , isi formulase parerea asupra adevaratei cauze a intarzierii sotului sau . Ii era limpede ca sotul i-a fost ucis pentru a fi jefuit . Nu o spune cu voce tare . O sugereaza numai . Deci , Vitoria , de la bun inceput , nu vrea numai sa descopere si sa prinda pe asasinii sotului sau pentru a-i da pe mana autoritatilor ca pe niste raufacatori , nici sa se razbune impotriva lor pentru modul in care o lovisera , nici sa recastige bunurile de care persupunea ca fusese deposedat Nechifor . Ea vrea , in primul rand sa restabileasca un principiu moral al lumii din care facea parte , crunt zdruncinat de faptuitorii crimei , sa faca dreptate , sa intareasca increderea intre oameni . Atunci cand Vioria isi propune sa faca dreptate , actioneaza nu numai in numele sau de femeie indurerata , careia i-a fost ucis sotul in mod las , cat mai ales in numele colectivitatii a carei reprezentanta este . Autoritatile vremii sunt privite cu explicabila indiferenta si cu multa neîncredere . Vitoria Lipan uimeste pe cei pusi sa dezlege miserul disparitiei lui Nechifor prin luciditatea cu care ea , numai ea , conduce de fapt ancheta , lasand totusi voit impresia ca e o femeie de la tara nestiutoare si ca e treaba altora sa descopere faptasul ; ii uimeste si prin presupunerile ei ultime care , pe de alta parte , pun in deruta pe asasini . Calistrat Bogza , cel care lovise cu baltagul pe Nechifor Lipan , isi aducea bine aminte ca in preajma , cand savarsise crima , nu fusese nimeni sa auda sau sa vada . Cum se face atunci ca aceasta femeie cunoaste atat de exact cum s-au petrecut lucrurile ? Vitoria reuseste sa-l macine pana intr-atat incat sa-si puna problema absurda daca nu cumva mortul i-o fi spus ceva femeii atunci cand il veghea in prapastie . Calistrat Bogza realizeaza insa nebunia unei astfel de presupuneri . Ii vine in minte ca poate Cutui , singurul care a asistat la omor in caliate de partas la crima si la jaf , a vorbit . Si atunci cade zdrobit , se recunoaste invins . De fapt il invinsese inteligenta Vitoriei Lipan .

Intreg resortul moral al eroinei este declansat de simtul dreptatii :implinirea judecatii dupa legea nesrisa. In drum spre Dorna dovedeste spirit de observatie - chestioneaza oamenii cu abilitate , fara a le destainui scopul , ascunzandu-si necazul. Atitudinea femeii arata un om mandru , care poarta dragostea celui disparut . Stapanirea de sine cedeaza in doua momente : cand se descopera ramasitele lui Nechifor in rapa si la inmormantare, dar Vitoria isi infrange repede slabiciunea : "avea in ea o putere noua care-i razbatea in toate miscarile si in priviri ".

Scena finala, magistral construita , aduna si reliefeza toate trasaturile femeii. Priveste cu atentie pe cei din jur, ii cerceteaza cu vorbe abile, ascunzandu-si gandul, si deodata incepe sa povesteasca desfasurarea faptelor intuite cu o siguranta uimitoare. Vitoria are darul rostirii prin care amplifica incordarea tuturor ce ramasesera "intr-un fel de incremenire si asteptare ".

Vitoria Lipan este un personaj exceptional, conturat in linii ferme, trasaturile ei sunt caracteristice lumii sadoveniene. Mama si sotie iubitoare, Vitoria este in acelasi timp dura , hotarata , apriga , figura reprezentativa pentru omul din popor recunoscut prin bogatia sa sufleteasca. Totodata Vitoria poate fi considerata eroina tragica , ea avand ca dominanta a caracterului statornicia, consecventa.

Pentru G. Calinescu, ea este un " Hamlet feminin ". Pe de alta parte, nu ar fi " o individualitate, ci un exponent al spetei " ( G. Calinescu ).

Sadoveanu realizeaza un portret al eroinei in cateva linii, concentrand frumusetea si forta launtrica, inefabilul feminin: " Ea era deasupra tuturora; avea intr-insa o putere si-o taina pe care Lipan nu era in stare sa le deslege. Venea la dansa ca la apa cea buna ". Portretul fizic surprinde elemente ce configureaza trairea interioara : ochii caprui, "aprigi si inca tineri cautau zari necunoscute ", erau "dusi departe ", lumina castanie a parului.

In clipele grele de cautare a adevarului despre barbatul ei, Vitoria are revelatia pastrarii tineretii iubirii. Calatorind dupa semnele ei, "Vitoria traieste retrospectiv taina iubirii".

Plina de "ganduri ", de "patima si durere ", ea se socotea

"moarta ca si omul ei care nu era langa dansa ". Asistam la o dedublare clasica a eroinei. Ea pare aceeasi, la exterior , dar viata ei interioara se adanceste .

Proiectata in realitatea contingenta , monografica si mitica a romanului, Vitoria este o aparitie tulburatoare. Pe masura ce are certitudinea mortii lui Lipan, procesul ei de interiorizare se adanceste, iar indepartarea de real se face simtita.

"Vitoria nu masoara vremea cu calendarul, ci cu semnele cerului G. Calinescu ). Ea intelege semnele naturii. Elementele naturii indeplinesc o functie simbolica. Alte semne apar din vremuri imemorabile : "cucosul", asezat pe prag , da semn de plecare, deci Lipan nu va sosi.

Vitoria este o sinteza de spiritualitate straveche romaneasca, ea respecta neabatut datina mostenita din vechime, manifestata in viata cotidiana, sau la evenimentele cruciale (nunti, botezuri, inmormantari ). Toate actiunile ei poarta pecetea ceremonialului, au un caracter solemn, sacru. Vitoria isi lasa fata la manastire, se marturiseste preotului, sfinteste baltagul pentru feciorul sau; la Borca, Vitoria descaleca, intra la femeia care nascuse, ii pune sub perna bucatile de zahar, dupa obicei, si o hartie de douazeci de lei pe fruntea copilului; inchina paharul cu bautura catre nanasi, saruta mana preotului. Intr-un alt sat intalnesc o nunta. Vitoria si Gheorghita sunt amenintati ca ori beau in cinstea feciorului de imparat si a slavitei doamne mirese, ori ii omoara pe loc.

Constantin Ciopraga aminteste ca aceasta munteanca inmagazineaza experienta milenara a unei lumi de pastori, ea descifreaza psihologia oamenilor, in conceptia despre lume, traditiile au un rol hotarator, citeste semnele timpului. Are o serie de virtuti: frumusete, demnitate, inalt caracter, statornicie morala, inteligenta, perseverenta, este apriga, indarjita.

In comportamentul Vitoriei se cuprinde o intreaga filosofie de viata - ca si ciobanul mioritic - un echilibru si o masura in toate, fara nici o tanguire, mostenite din asprimea vietii din vremmuri imemorabile. Odata implinita datoria catre cel ucis, totul reintra in tiparul vietii de la munte. Descoperind adevarul, linistea si ordinea vietii au fost restabilite, Vitoria verifica implicit armonia lumii : "afla ceva mai mult decat pe faptuitorii omorului, si anume ca lumea are o coerenta pe care moartea lui Lipan n-a distrus-o " (N. Manolescu).

Despre eroina "Baltagului" s-a vorbit si se vorbeste mult. Unanimitatea parerilor au consfintit-o drept cel mai desavarsit tip de femeie din literatura noastra. De fapt, Vitoria Lipan, femeia baciului din muntii Moldovei, este desavarsita pentru ca intruneste in sine toate calitatile, intreaga morala, setea de dreptate si intelepciunea poporului nostru, ramanand un personaj ce ilustreaza profund o spiritualitate taraneasca straveche, un model prin cultul adevarului, dreptatii si traditiei.