Caracterizarea lui Lica Samadaul

Caracterizarea lui Lica Samadaul

Slavici îsi dovedeste talentul sau de portretist si în realizarea lui Lica Samadaul, personaj cu o structura aparte. Desprins parca din tipologia sceleratilor romantici, Lica este un erou realist, unic în literatura noastr 141f55b a prin chipul sau satanic, exercitând asupra celorlalte personaje o dominatie fascinanta.

Desi linear ca viata sufleteasca, fara framântarile si zbuciumul lui Ghita, Lica se distinge prin câteva trasaturi de caracter bine conturate pe fondul actiunilor la care participa.

Caracterizarea lui este, în general, indirecta, prin observatiile autorului si ale celorlalte personaje. Ca într-un sistem de oglinzi paralele, chipul sau se contureaza din lumini si umbre, învaluit în ceata misterului. Intrarea lui în actiune este pregatita minutios de autor, prin explicatiile pe care le da notiunii de "samadau"."Samadaul, porcar si el, dar om cu stare, care poate sa plateasca grasunii pierduti ori furati. De aceea samadaul nu e numai om cu stare, ci mai ales un om aspru si neîndurat, care umbla mereu calare de la turma la turma, care stie toate înfundaturile, cunoaste pe toti oamenii buni si mai ales pe cei rai, de care tremura toata lunca.". Scriitorul ne ofera detalii suplimentare despre noul venit la Moara cu noroc: "un om de treizeci si sase de ani, înalt, uscativ si supt la fata, cu mustata lunga, cu ochi mici si verzi si cu sprâncene dese si împreunate la mijloc".

Înca de la intarea lui în scena, Lica se comporta ca un stapân peste oameni si locuri. Urmeaza o alta caracterizare, de asta data facuta chiar de noul personaj: " Eu sunt Lica Samadaul. multe se zic despre mie, si multe vor fi adevarate si multe scornite(.). Eu voiesc sa stiu totdeauna cine umbla pe drum, cine trece pe aici, cine ce zice si cine ce face, si voiesc ca nimeni afara de mine sa nu stie. Cred ca ne-am înteles!"

Inteligent, bun cunoscator de oameni, Lica se conduce dupa un cod moral propriu, în afara legilor. Foarte repede stie sa îsi faca din cârciumarul de la Moara cu noroc un aliat si un complice la furturi si crime. Dupa ce l-a cucerit pe Ghita, mizând pe patima acestuia pentru bani, Lica exercita asupra Anei o fascinatie diabolica. Asprimea de om primitiv a lui Lica este asociata cu un fel de noblete salbatica; este generos cu cei care-l sprijina; la petreceri devine vesel si bun. Unele elemente de factura romantica întregesc portretul lui Lica: om fara suflet, fara lege si fara credinta. Slavici anuntase,de altfel, acest portret într-o replica anterioara a lui Ghita: "Tu nu esti om, Lica, ci deavol!" Faptele lui mârsave: înselaciune, furt, crima, înfioara. În legatura cu oameni influenti, nu are de ce sa se teama. La procesul în care este învinuit de tâlharie si omor scapa basma curata.

Patrunderea lui Lica în viata celorlalte personaje are efecte catastrofale, caci acest personaj concentreaza în caracterul sau o extraodinara doza de neomenie si demonism. Edificatoare, în acest sens, este marturisirea pe care i-o face lui Ghita: "stiu numai ca ma aflam la strâmtoare când am ucis cel dintâi om.(.) Apoi am ucispe cel de-al doilea, ca sa ma mângâi de mustrarile ce-mi faceam pentru cel dintâi. Acum sângele cald e un fel de boala, care ma apuca din când în când."

Batrâna soacra apare sporadic, comparativ cu celelalte personaje. Ea întruchipeaza principiul sanatos, popular, al trairii senine, cu demnitate a vietii. Interventiile ei timide, discrete sugereaza ideea necesitatii cumpatului, întelepciunii si responsabilitatii personale.Batrâna, care participa si contempla evenimentele cu un fel de pasivitate fatalista, specific taraneasca, are rolul corifeului din tragedia greaca. Apare la început, enunta ideea de baza, cedeaza locul personajelor tragediei, intervine în câteva momente de cumpana si de maxima încordare si    mai revine în final, când contempla, cu sentimentul zadarniciei eforturilor omenesti, mormanul de cenusa în care s-a transformat Moara. "Ea lua copii si pleca mai departe", fiind salvati de flacarile pustiitoare pentru sufletul lor curat, lipsit de vinovatie.