Cel din urma Armas

Cel din urma Armas

Slavici scrie romanul la Vacaresti, īn īnchisoare, īntre martie-decembrie 1918, cānd, īmpreuna cu Tudor Arghezi si cu alti cātiva ziaristi, savārseste o condamnare politica pentru atitudinea sa din timpul razboiului.

Publicat īn 1923, romanul are ca tema decaderea vechii boierimi, fiind inserate aici si elemente de cronica a vietii si societatii romānesti de dupa primul razboi mondial.

Iorgu Armas, eroul romanului, este ultimul descendent al unei familii boieresti care a avut un rol important īn Ţara Romāneasca de-a lungul timpului. Slavici īnsira de altfel ascendentii lui Iorgu īntr-o scrisoare trimisa de acesta matusii sale, Ana, prin care aflam ca visul eroului este de a face din mosia lui de la tara, situata īn Valea-Boului, " o gradina de frumusete, īn fata careia urmasii sa se opreasca cuprinsi de multumire si sa zica: Pe aici a trecut Iorgu Armas, fiul lui Radu, nepotul lui Stroe, stranepotul lui Vintila, odrasla din vechea vita a Armasilor"

Īn ceea ce priveste existenta īn realitate a neamului Armas, unele documente privind istoria Romāniei mentioneaza numele unui Mircea Armas si a lui Petru Armas. Īn alte marturisiri documentare de acest fel se īntālneste precizat si numele unei mosii - Valea Boului, asemenea ca īn roman - situata īn Plaiul Peceneagai. Acestea pot fi simple coincidente dar nu putem nega īnsa faptul ca Slavici ar fi putut sa se inspire si sa porneasca de la unele īntāmplari reale.

Este prezentata īn roman viata boierimii de la 1875, cu defectele si cu calitatile ei, Slavici arata interes pentru istoricul literar al vremii si evoca pe larg viata culturala a Bucurestiului. Un loc important īl ocupa analiza iubirii dintre Iorgu Armas si Alina precum si surprinderea unor momente tragice din existenta celor doi.

Personajul principal este un reprezentant clasic al boierimii. Om cu o mare īnvatatura, el īsi face studiile īn strainatate, este absolvent al Academiei Agricole din Munchen si a obtinut cu mare succes doctoratul īn Drept. Īl macina dorul de casa, de mosie, de satenii de acolo, de viata de la tara. Slavici este un adept īnflacarat al vietii de la tara, dar se dovedeste tot atāt de stapān pe condeiul sau si in descrierea lumii urbane, trece destul de usor la romanul modern cu colorit politic. Mosia de la tara este memorabil descrisa; lunca este īnfloritoare, larga si luminoasa, rāuletul serpuieste printre livezi bogate si paduri umbroase.

Slavici a urmarit sa realizeze īn " Cel din urma Armas" si o cronica a anilor 1874 - 1880, romanul fiind foarte interesant īn ceea ce priveste istoricul literar. Romancierul pune mare accent si pe buna dreptate, pe reformele lui Titu Maiorescu, Ministru al Cultelor si Instructiunii, īncepānd din aprilie 1874, care a īntreprins mai multe actiune de o deosebit de mare īnsemnatate pentru cultura noastra: reorganizarea īnvatamāntului, sprijinirea scolilor din Brasov, restaurarea monumentelor istorice, a bisericilor, bibliotecilor si a manastirilor.

Sunt expuse īn roman, īn deosebi masurile lui Maiorescu care au stārnit nemultumire īn rāndului cadrului didactic. Un om īn toate privintele superior, nu numai cu multa dorinta ci si cu mare pricepere, dorea ca īn licee sa se predea si limba romāna, care nu figura pāna atunci printre materiile de īnvatamānt.

Romancierul ne introduce īn aceasta lume a intelectualilor prin intermediul lui Iorgu Armas, prezentat aici ca un tānar intelectual, īntors de cāteva luni īn tara de la studii din strainatate si pe care Titu Maiorescu īncearca sa īl convinga da faptul ca cea mai frumoasa dintre toate carierele este aceea de profesor si īl īndeamna spre aceasta meserie.

Sunt surprinse īn roman si alte personalitati politice si culturale ale vremii, oameni de un īnalt statut cultural care ne ramān īntipariti īn memorie si pe care īi recunoastem dupa faptele marete pe care le-au savārsit de-a lungul vietii si carierei lor si datorita a ceea stim deja despre ei. Astfel, T. Rosetti este surprins ca fruntas politic, sceptic si cu un pronuntat spirit declarativ. Caragiale este evocat īn mai multe rānduri, mai ales īn ceea ce priveste discutiile din redactia "Timpului" purtate cu Eminescu, īn legatura cu gramatica limbii romāne.

Caragiale este īnfatisat īn pelegrinarile sale citadine, cunoscator desavārsit al vietii burgheziei si a legaturilor de familie ale acesteia. Este mare amator de conversatie, de o mare vioiciune si spontaneitate, un om cu care pāna si celui mai ursuz individ i-ar fi placut sa stea si sa-l asculte: " Pe giovinele Ioan Luca Caragiale īl gasesti pretutindeni unde n-are ce sa caute... Eu nu grabesc niciodata caci nu am nici o treaba. Sunt cel mai liber dintre oamenii din romānia libera, alias Belgia Orientului."

Dascalimea prezinta de asemenea interes, profesorii organizeaza īntruniri care se desfasoara atāt la universitate cāt si la redactia ziarului "Timpul", unde colaborau Mihai Eminescu, I.L.Caragiale si Haralamb Grandea. Aceste īntruniri reuneau profesori din cele mai diverse specialitati si acest lucru apare mentionat si īn roman, unde scriitorul īnsira mai multe nume de o mare importanta īn lumea intelectuala: Anghel Demetrescu (istorie si literatura clasica), D,A,Laurian (filosifie), I.Marescu (istorie), A.Nestor (latina) si altii tot la fel de importanti. Acestea erau preosuparile dominante īn cercurile intelectuale bucurestene, iar Slavici zugraveste acest tablou din perspectiva sa proprie dar pornind de la o baza istorica, de la fapte reale si de o mare importanta.

Iorgu Armas si Alina Ionescu sunt surprinsi īntr-o etapa a vietii lor petrecuta printre intelectuali, ei sunt proiectati īn lumea burgheziei si īn cea a culturii si nume mari precum Titu Maiorescu, P.P. Carp, T.Rosetti iau parte la actiunea din roman alaturi de aceste doua personaje.

Boierimea este prezentata īn toata splendoarea, dar care īn roman, īn ceea ce priveste personajele lui Iorgu Armas si al Zoei este ilustrata mai mult prin prisma aspectelor ei negative. De fapt, din momentul īnsotirii cu Zoe, o femeie nu prea bine privita īn societate īncepe si declinul personajului. I se schimba toate principiile īn care crezuse pāna atunci, accepta aceasta schimbare pentru ca este prea slab, ajunge sa minta desi este perfect constient de degradarea sufletuitui sau, īntreaga etica dupa care se conducea si toata educatia primita pāna īn momentul respectiv esueaza.

Zoe este un personaj caracterizat prin senzualitate si prin aventurile sale amoroase. Avānd la activ mai multe casnicii esuate si fiind foarte cunoscuta īn lumea mondena, ea ajunge sa īl influenteze pe Iorgu care depinde de sfaturile ei la un moment dat, sa o respecte, sa accepte ajutor din partea ei deoarece aceasta cunoaste multi oameni din lumea " buna". Femeie inteligenta, ea stie sa profite si sa-si fructifice frumusetea, stie sa impresioneze unde si cānd trebuie. De altfel, domnul senator Iancu Talpa o prezinta ca pe o adevarata artista, caci este arta sa prezinti īn scena pe altii, sa joci roluri scrise de altii, dar si mai mare arta este sa stii sa te prezinti tu pe tine īn asa fel īncāt toata lumea sa te admire: "Zoe este īn adevar o adevarata podoaba a saloanelor noastre. Ar fi si daca ar fi mai putin frumoasa, tocmai de aceea se pun atātea īn socoteala ei. Lasa ca stie sa se īmbrace si sa poarte haina pe care a īmbracat-o, ori sa expuna giuvaierele cu care se gateste. Lasa ca tinuta, umbletul , gesturile, īntreaga ei īnfatisare sunt de o rara distinctie dar e desteapta, draga, īncāt e mare placere sa stai de vorba cu ea. nu cunoaste nimeni Bucurestii ca dānsa; īl ia pe fiecare potrivit cu felul lui, īti simte slabiciunile, īti ghiceste gāndurile, si nu e lucru asupra caruia nu e dumirita."

Se spune despre ea ca are o avere destul de mare, ca nu are nimeni īn Bucuresti saloane, birou, iatac si sufragerie ca dānsa si ca mobila eim este o adevarata bogatie, dar nimeni nu se īntreaba de unde au iesit toate acestea.

Zoe, care este constienta de faptul ca e plina viata bucuresteana de placeri mari care te fac sa uiti usor micile placeri idilice, se ofera sa īl ajute pe Iorgu sa uite iubirea pe care o simte pentru Alina, recomandāndu-i sa se īnfunde īntr-o viata din toate perspectivele mai ademenitoare. Cucoana Zoe, care cunoaste oameni sus pusi din īnalta societate si care o ajuta īntotdeauna cu mare īncāntare, īl convinge pe Iorgu sa faca si un īmprumut pentru a achita cheltuielile pentru mosia acestuia din Valea - Boului, pentru a o face sa prospere.

Slavici nu apare īn roman ca erou cu statut independent, personajele sunt inspirate din viata lui, materia fiind īn mare parte autobiografica. Se stie ca el a luat parte la īntrunirile "Junimii", ca a umblat printre intelectuali si printre profesori. Scriitorul transfera date din biografia sa īn cea a eroilor. Īn studiul "Ioan Slavici si lumea prin care a trecut" aflam date importante din viata autorului si despre sfārsitul casatoriei sale cu Ecaterina Szöke; īntāmplarile sunt puse īn cadrul romanului pe seama Zoei, care se comporta, actioneaza si gāndeste dupa cum a facut Ecaterina īn realitate. Slavici se casatoreste īn ascuns cu Ecaterina Szöke si semneaza o foaie de zestre prin care aceasta īsi pastreaza toate bununurile si īsi administreaza singura si dupa casatoria averea. La fel actioneaza si personajel edin roman deoarece Zoe, despre care stim deja ca este posesoarea unei averi semnificative, ramāne dupa ce divoteaza de Iorgu Armas cu zestrea ei īntreaga plus ce a mai dobāndit īn timpul casatoriei cu acesta. Asadar, Slavici īsi construieste personajul feminin cu date din biografia fostei sale sotii.

Chiar īn īncepurul romanului aflam ca Iorgu īntālneste o tānara fata burgheza, Alina, pe care o vede de putine ori īn diferite īmprejurimi si care se īndragosteste de-a binelea de el, īn timp ce el are slabiciuni pentru vicleana dar frumoasa sa verisoara, Zoe. De aici porneste īntreaga drama a personajului care nu este destul de puternic pentru a-si da seama ce este mai important īn viata si este atras mai mult de o viata de aventuri decāt de una predominata de linistea sufleterasca a caminului. Zoe, specializata īn casatorii care duc la divort, ajunge sa-l ia de sot, īi īmputineaza averea si ajunge sa īl ruineze si pe el, tot printr-un divort bineīnteles. Iorgu īl omoara īntr-un duel pe Emil, un pictor care este dispus oricānd sa lupte pentru apararea onoarei Alinei. Aflānd ca Alina este casatorita cu un fost ofiter, Iorgu se sinucide cu morfina, un obicei nesanatos luat din calatoriile sale īn Occident.

"Cel din urma Armas" este mai interesant din perspectiva faptului ca prezinta o cronica romantata a epocii. Aflam asadar informatii semnificative despre "Junimea" īn care apar personaje ca Titu Maiorescu, I.L. Caragiale si Rosetti si altii, infatisate cititorului īntr-o maniera interesanta si putin diferita de ceea cu ce este obisnuit acesta.

Actiunea romanului este plasata īntre anii 1874-1878 cānd tara este surprina īntr-o perioada de schimbare, īn care oamenii au alte preocupari iar viata de la tara nu mai avea un avānt deosebit pentru acestia. Cei mai multi reprezentanti ai clasei sociale ilustrata īn roman sunt oameni cu averi mari si cu legaturi īntinse, obisnuiti īnca din copilarie cu gāndul ca au dreptul sa faca tot ceea ce īsi doresc, ca totul le este permis si ca toate li se iarta; ei savārsesc multe lucruri din daratnicie, doar ca sa arate ca pot sa faca chiar si daca nu doresc. Deoarece nu au īnsa adevarate greutati reprezentantii lumii burgheze, asa cum sunt vazuti de Slavici, īncep sa nascoceasca unele lucruri pentru a-si face viata mai interesanta sau sunt preocupati de problemele altora pe care le discuta īn adevarate polemici. Se observa de altfel ca scriitorul priveste aceasta lume cu un oarecare dezgust si o prezinta mai mult īn partile ei īntunecoase.

Personajele apar īn roman oarecum īncetosate, ele nu stiu niciodata sigur ce vor, oscileaza de la o un gānd la altul, de la o traire la alta, uneori pun mai presus de orice iubirea, alteori intelectul. Existenta lor se risipeste oarecum pe parcursul romanului, Iorgu īl ucide pe Emil īntr-o lupte de orgolii, fiecare considerānd ca face ceea ce este mai bine pentru Alina, ca īn final Iorgu Armas sa fie gasit mort īntr-o parte a padurii din mosia sa. El este surprins īn degradare, īntr-o permanenta cadere, nu mai are principii īn care sa creada, educatia primita este doborāta de viata traita cu usurinta printre oameni care au alte prioritati decāt īntemeierea unui camin.

Slavici surprinde momente cu adevarat tragice din existenta eroilor sai, reuseste sa patrunda īn psihicul lor si sa le sondeze trairile. Īnsusirea esentiala a scriitorului este de a analiza iubirea, dragostea īn mediul rural mai ales, acolo unde oamenii sunt mai proaspeti, mai nepatati de pacatele orasului , mai putin predispusi parca la aventuri efemere, " Dar Slavici nu are simtul vietii orasenesti de dincoace, pe care in fond o dispretuieste, necum vreo cunoastere a clasei boieresti. Viata burgheza īnsasi e īnfatisata vulgar, de fapt cam īn chipul cum o va īntelege si Delavrancea īn scrierile īncepatoare"[4]

Īn "Istoria literaturii romāne de la origini pāna īn prezent" G. Calinescu face observatia ca īn " Cel din urma Armas" Slavici a vrut sa se ocupe, ca si īn "Mara" de formarea unei familii din clasa biereasca din Romānia Veche. Daca īn"Mara" avem familia Natl - Persida, aici avem de-a face cu cea a lui Iorgu si a Zoei. Diferenta este evidenta prin chiar mentalitatile si trairile omului de la tara īn opozitie cu cel de la oras.

Īn ceea ce priveste caracterizarea personajelor aflam ca Zoe, femeie voluntara, frumoasa si inteligenta este una versata si cu multe farmece natural, transforma din tānarul docil Iorgu, o marioneta īn māna ei. Ea este asadar vicleana, stie sa se foloseasca de barbati pentru a obtine ceea ce doresta, condusa de dorinta, de aventuri si obisnuita sa frecventeze locuri scumpe. Petrecerile, luxul, desfrāul, viata trāndava si societatea femeilor seducatoare ale Zoei īl atrag pe Armas deoarece nu are destula vointa. Se poate spune ca Zoe l-a luat īn casatorie pe Iorgu, care este de altfel cel de-al treilea sot al ei si din cāte se pare nu ultimul. Calatoriile prin Elvetia si Franta sunt menite sa lase cea mai mare parte a averii Armasilor prin restaurante si magazinele de bijuterii. Prea putin interesant dupa ce īsi pierde averea, Zoe īl paraseste pe Iorgu, devenind mai īntāi amanta unui mosneag bogat si dupa aceea īntretine un tānar brazilian. Se poate face aici o paralela cu Otilia din romanul "Enigma Otiliei". Iorgu Armas anticipeaza situatii īn care īl va pune si Calinescu pe Pascalopol, mosierul mai cult, īnsa la fel de fara vlaga. Zoe se īncurca cu un brazilian, asa cum si Otilia īsi va schimba prietenul cu un barbat exotic din Buenos Aires. Iorgu o mai cauta pe Zoe īn finalul romanului, uimit de ceea ce auzise despre ea dar totul devine acum o certitudine: "Am racit īnsa, asa se vede, pe drum, īncāt eram foarte īngrijat si am fost nevoit sa ma opresc la Viena si-n urma la Munchen. La Zürich n-am mai gasit-o pe Zoe, dar am aflat ca dānsa a plecat la Geneva si ca nu era singura, ci īnsotita de un oarecare Pablo Berenos, un brazilian bogat , ceea ce īmi era peste putinta sa cred."

Iorgu Armas se īndragosteste la un moment dat de Alina Ionescu, o adolescenta candida si de o frumusete īngereasca, dar om fara personalitate, nu lupta si nu crede destul īn posibilitatea fericirii lor. Alina este fascinanta de prezenta lui, dar, femeie cu o mare putere de stapānire, ea face tot ce īi sta īn putinta ca sa īl evite, īntrucāt, īntre timp aflam ca īsi si īntemeiata o familie. Alina este singurul personaj din roman care merita interes, daca este sa privim personajele din punct de vedere al moralitatii lor: " Aventurile amoroase si senzualitate, nu pot constitui subiect de roman, cel mult de foileton. Alina, singurul caracter, intereseaza prin cercurile literare pe care le frecventeaza."

Domnisoara Alina este fiica dee profesor, traieste la Bucuresti, merge la scoala Centrala, e desteapta, frumnoasa si rasfatata, are toate trasaturile fetelor din Bucuresti. Ea reuseste pāna la urma sa-l scoata pe Iorgu din minti, aceast fiind adevarata dragoste sincera a vietii lui, dar din pacate irealizabila. Fata de cincisprezece ani, fiica cucoanei īn casa careia stau la Bucuresti īn chirie Iorgu si mama sa, e aproape blonda, subtirica, īnalta, cu obrajii rumeni si cu ochii de un albastru īnchis.

Ce īl atrage pe Iorgu la īnceput nu e frumusetea, ci privirea ei oarecum īndurerata. Chiar si atunci cānd rāde ochii ei parca plāng, parca toata viata ei avea sa fie numai suferinta. Plecata īn vizita, īmpreuna cu mama ei, la mosia de la Valea-Boului, Alina impresioneaza prin felul ei aparte de a se bucura de natura, e curioasa mereu, vioaie si desteapta, retinānd tot ceea ce īi spune Iorgu cu mult drag despre natura, livezi, fluturi, grāu si alte aspecte ale vietii de la tara.

Se observa īn aceste secvente originile scrisului lui Slavici. Autorul este mai īn larg īn mediul rural decāt īn cel citadin. Īn ceea ce o privelte pe Alina, G.Calinescu afirma " Alina e atenta fata de Emil, apoi fata de Iorgu, biciodata nu i se observa un suflet īntreg, care sa īndreptateasca vreo preferinta."

Facānd parte dintr-o familie de intelectuali, Alina Ionescu ne este prezentata si īn mediul profesorilor, ajunge sa i-a parte la īntrunirile lui Titu Maiorescu, unde privelte atenta, asculta si intra chiar īntr-o polemica la un moment dat. Ea nu are cum sa treaca neobservata, este un persaonaj interesant prin cercurile pe care le frecventeaza si se afla īn opozitie totala cu Zoe. Īn cercurile frecventate Alina īsi gaseste si viitorul sot, un domn locotenet, cunostinta a domnului Lica, viitorul "master" al ei, mai bine zis viitorul ei tata vitreg.

Īn ceea ce priveste sentimentele Alinei, se poate spune cu siguranta ca ea nu-i iubeste pe nici unul. Emil, pictorul o impresioneaza prin portretul pe care i-l face pe perete, unde ea este imaginata īntr- viziune pastorala, īntr-o atmosfera rustica ce seamana foarte bine cu Valea-Boului. Poate ca nu s-ar fi īntamplat nimic tragic, nu s-ar fi ajuns la moartea lui Emil si a lui Iorgu daca l-ar fi ales pe cel de-al doilea. Dar se poate interpreta ca nici unul nu merita iubirea ei, ca nu s-au sacrificat si nu au renuntat la alte dorinte care i-au condus la moarte.

Este vizibila, īn "Cel din urma Armas", intentia scriitorului de a prezenta decaderea morala a societatii bucurestene. Prin Zoe, care are numeroase relatii in lumea de sus, aflam, de exemplu, ca unul din ginerii lui Barbu-voda stirbei traieste cu o guvernanta la Marsilia, altul a divortat, ca si al treilea de altfel, generalul Florescu; fiica lui Grigorie Ghica a fugit cu un ofiter austriac, care i-a ucis sotul īn duel; Vasile Boerescu a divortat si el, iar Vernescu a furat sotia unui negustor. Lupta boierilor pentru independenta este vazuta cu ironie, punandu-se īn relief fanfaronada ofiterilor care aveau imaginea unui razboi de opereta. Iata cum vorbeste generalul Florescu despre armata: "Armata? iubite amice. Armata e tara īntreaga. Eu sunt militar, si ca militar īti vorbesc. Amicul meu Vasile Alecsandri, poetul, zice ca romānul e nascut poet. Eu zic ca el e nascut ostean. Dorobantiul nostru, domnule, e cel mai bun soldat: da-i caciula īn cap si pusca īn māna si iesi la razboi cu el. Daca n-am avea alte cuvinte de a intra īn razboiul, care dupa toate semnele e apropiat, trebuie sa intram pentru ca lumea sa afle ca are sa ne respecteze si sa tie seama de noi."

Automat, putem face analogia, de aceeasi natura, cu un ofiter din "Ultima noapte de dragoste, īntāia noapte de razboi" care sustine ca soldatul romān va invinge "cu baioneta" pe dusman.

Nu lipsesc din roman observatiile psihologice patrunzatoare si cu asemenea valoare de generalizare, īncat unele devin maxime. O doamna īn vārsta, interesata de Iorgu Armas, face urmatoarea reflectie: "Tinerii deserteaza paharul dintr-o data, iara noi cei mai īn vārsta facem tot ceea ce omeneste se poate nascoci pentru ca sa ne bucuram mai īndelung de ea...batrānetea nu zice niciodata iubeste-ma, ci numai lasa-ma sa te iubesc. E īn deosebirea de vārsta un farmec ametitor, si nu numai batrānetele alearga dupa tinerete, ci si tineretele alearga dupa ce au cunoscut o data farmecul acesta" . Scriitorul avea vārsta de 75 de ani īn momentul īn care a scris romanul, putem observa ca scriitorul ne regreta nici o clipa batrānetea, si acest lucru trebuie pus īn legatura cu optimismul sau funciar dar si cu echilibrul desavārsit al personalitatii sale.

Scriitorul a fost sigur ca aceasta clasa sociala nu avea cum sa urce din moment ce are asemenea conceptii "Meritul lui Slavici īn Cel din urma Armas, roman social, consta īn faptul ca scriitorul a intuit declinul boierimii, nu s-a obstinat īn reliefarea superioritatii acestei clase, ca Filimon sau Duliu Zamfirescu, fenomenul decaderii boierilor nu are nimic nostalgic si nu este īnsotit de rergrete duioase, care puteau crea o falsa aureola. Stingerea ultimului Armas este lipsita de orice maretie." Slavici creeaza acest roman dintr-un punct de vedere mai realist.

"Cel din urma Armas" este prima lucrare pe care Slavici o intituleaza īnca de la īnceput roman. Slavici merge aici īn descompunerea boierimii pe urmele altor scriitori si cel mai adesea sunt pomeniti de critica literara N.Filimon si D. Zamfirescu. Daca predecesorii sai credeau īn posibilitatea acestei clase de a se redresa, Slavici nu īi acorda nici o sansa. Drumul lui Iorgu Armas, reprezentant al vechii boierimi romānesti, nu cunoaste urcari, ci se afla īntr-un continuu declin, ceea ce duce la o descompunere fizica si morala, iar personajul creat de Slavici simbolizeaza destramarea iremediabila a clasei boieresti din tara noastra.

D. Vatamaniuc īmparte burghezia bucuresteana īn doua categorii: burghezia pasiva (care traieste pe urmele si de pe truda altora) si cea activa (care au dobāndit ceea ce au prin eforturi si munca continua).

"Burghezia bucuresteana pasiva este prezentata si ea sub aspecte variate. Cezar Lica, avocatul, sotul al doilea al mamei Alinei, duce o viata parazita, asemeni boierimii. Plin de iubire fata de mama Alinei si dezvoltānd si fata de aceasta multa afectiune, purtarea sa ia īnfītisare de nerusinare." D Slavici ofera aici o descriere excelenta al tatalui vitreg al Alinei; a "masterului" dupacum īi spunea aceasta, tema tratata spre deosebire de cea a masterei, mult mai rar īn literatura. Reīntālnim aici si umorul strabatut de ironie, pe care īl īntālnim de exemplu si īn "Budulea Taichii".

Burghezia bucuresteana activa este reprezentata prin Voicu Struna, proprietar de case si macelaarie, care īmbraca haina miolitara, dar cānd vede ca nu "renteaza" se īntoarce la īndeletnicirile sale. Priveste casatoria negustoreste, si Alina, caracter integru, cu o cultura aleasa, "maritata cu el printr-un concurs de īmprejurari, ajunge sa aibe īn casa sa, ca principala preocupare, īnsirarea de margele pe ata."

Suprema placere a lui Voicu Struna este sa priveasca un muschi frumos sau o pastrama bine uscata - acestea venind de la īndeletnicirea sa de macelar - si sa se īmbete. tot de la macelarie - de mirosul de sānge īnchegat.

Apar īn roman destul de multe date care dau o privire asupra burgheziei, una negativa, egoista, vulgara si inculta, asa cum o descriu si alti scriitori romāni si de care si Slavici era oarecum dezgustat, considerānd ca profita de munca cinstita a altora.

Prin introducerea īn roman īn roman a marilor personalitati literare si politice din anii 1875 - 1880, Slavici transforma romanul īn cronica ti descriptiile de acest fel, importante īn sine, desi fara legaturra cu viata personajului, fac din "Cel din urma Armas" un roman reusit din acest punct de vedere.