" Ciocoii vechi si noi sau ce se naste din pisica soareci mananca' - caracterizarea personajului principal dintr-un roman realist de moravuri
Situat ca ,,fiinta de hartie" de catre Roland Barthes, instanta definitorie a textului narativ, personajul literar, constituie o ipoteza de gandire si de lucru pentru toti scriitorii, indiferent de ideologia estetica sub care au activat. Perioada pasoptista, stand sub semnul romantismului francez, prin revista "Dacia Literara' si programul "Introductie', editat de Mihail Kogalniceanu, a dat imbold scriitorilor sa se inspire din trecutul national, din folclor, din frumusetile patriei si sa critice atat tarele societatii contemporane, cat si pe cele ale societatii anterioare, devenind astfel o perioada de configurare stralucita a unei literaturi autentice si depozitara a unei galerii unice de personaje, intre care un loc deosebit iI ocupa Dinu Paturica din romanul " Ciocoii vechi si noi sau ceea ce se naste din pisica soareci mananca' de Nicolae Filimon. Acesta din urma, incadrat alaturi de Alexandru Odobescu si Bogdan Petrescu-Hasdeu in perioada post-pasoptista, va debuta in 1858 cu nuvelele romantice "Matea Ciprian' si ,,Frederich Staaps sau atentatul de la Shrrarbrunn in contra vietii lui Napoleon', publicand apoi volumul "Excursiuni in Germania Meridionala' si nuvela realista "Nenorocirile unui slujnicar sau Gentilomii de mahala', opera literara ce aduce un nou tip de personaj, arivistul pe care scriitorul l-a reluat in romanul "Ciocoii vechi si noi', realizand astfel o ampla fresca sociala la sfarsitul de epoca fanariota.
In acest "roman-apoteoza a ciocoiului si a parvenitului national'-Eugen Lovinescu, ce reprezinta totodata si primul roman realist critic si de moravuri, Nicolae Filimon preia din romanul popular modul de organizare a actiunii epice pe baza elementelor de senzational, schematismul tipologic al persooajelor, grupate in serii angelice si demonice, precum si finalul fericit, prin care reprezentantii binelui sunt rasplatiti de soarta si cei ai raului sunt pedepsiti si imbina aceste elemente cu analiza sociala de sursa realista, balzaciana, construind &n 656e42g bsp;
imagine de o impresionanta autenticitate a sfarsitului de epoca
fanariota, sistematic urmarita atat in cadre largi, care fixeaza peisajul urban al unui Bucuresti pitoresc, cat si in detalii, indeosebi in zona umanului, a carui diferentiere tipologica o ilustreaza cu ajutorul personajelor si introducand astfel, nu numai tema sociala, ci si tipul arivistului ce marcheaza un moment de trecere a literaturii romane de la romantism la realism.
Se remarca si faptul ca opera literara "Ciocoii vechi si noi' de Nicolae Filimon, publicata in "Revista romana' in anul 1862 si in volum in anul 1863, este un roman, deoarece este o scriere in proza de marime substantiala, complexa prin dezvoltarea unei problematici grave, in care actiunea se desfasoara pe mai multe planuri si este sustinuta de un numar mare de personaje, bine individualizate, antrenate de o intriga complicata. Caracterul realist, de moravuri fiind bazat pe simbioza dintre elementele romantice si cele realiste, acest roman reuseste sa proiecteze in mod definitiv tipul parvenitului, arivistului, ce reprezinta totodata expresia universal valabila a ambitiei nemarginite in serviciul careia intervin venalitatea, ipocrizia, lasitatea, orgoliul, lacomia si brutalitatea, adica instrumentatia psihologica oarecum completa a coruptiei morale.
Ca orice personaj literar, Dinu Paturica este construit riguros, naratorul uzitand de o motivare estetica extrem de minutioasa. El va beneficia astfel de o constructie axata pe doi parametrii: ca instanta narativa si ca referent uman. Astfel, din punctul de vedere al incadrarii intr-o anumita ideologie estetica, intr-un anumit tipar narativ, Dinu Paturica este un personaj principal, datorita ocurentei sale pe parcursul discursului narativ, protagonist, deoarece diegeza graviteaza in jurul lui, central, datorita rolului care il incumba in transmiterea mesajului operei, tipic fiind primul personaj-tip din literatura romana, un veritabil reprezentant al parvenitului, si " bidimensional'-Wayne Booth, pentru ca nu evolueaza pe parcursul discursului narativ, el fiind dat in intregime de la inceput si neprezentand secrete pentru cititor. Dar ceea ce individualizeaza in modul cel mai pregnant acest
personaj este calitatea sa de personaj realist exceptional, situate in intamplari exceptionale, beneficiind de un destin de exceptie, evidentiind pe parcursul diegezei, organizate in mod conventional pe baza momentelor subiectului. Astfel, infatisarea si modul sau de a fi, sunt fixate inca din primul capitol al romanului, intitulat: "Dinu Paturica', ce constituie,alaturi de urmatoarele cinci expozitiunea acestei opere literare. Fiind primit in casa postelnicului fanariot Andronache Tuzluc in modesta slujba de ciubuciu, Dinu Paturica, fiul treti-logofatului Ghinea Paturica, castiga intr-un timp foarte scurt increderea stapanului sau si este trimis sa invete limba greaca la Scoala Domneasca. Insetat de cunostinte, tanarul servitor cauta in biblioteca lui Tuzuc si citeste toate acele carti care ii par folositoare pentru a reusi in viata, perfectionandu-se astfel in arta prefacatoriei. Totodata, postelnicul Andronache ii marturiseste lui Paturica faptul ca se teme ca ibovnica sa, Chera Duduca, il inseala cu un copist si iI trimite sa o supravegheze. Intriga, cuprinsa intre capitolele sapte Pana nu faci foc, fum nu iese' si noua: "Confidentele', este reprezentata de intalnirea dintre Dinu Paturica si Chera Duduca si de faptul ca ei se aliaza pentru a-l jefui prin orice mijloace pe Andronache Tuzluc. Desfasurarea actiunii debuteaza cu al zecelea capitol al romanului: "Chir Costea Chiorul' si consta in consemnarea modului in care cei doi isi duc la implinire planul. Pentru aceasta,ei isi aleg ca si complice pe Chir Costea Chiorul, un negustor si camatar evreu, la fel de necinstit ca si ei. Desi vataful de curte al boierului Tuzluc, Gheorghe, iI previne ca cei doi il inseala, postelnicul nu il crede si il alunga, iar cu ajutorul Cherei Duduca, Dinu Paturica ii ia locul. Noua slujba il pune pe acesta in legatura cu alti vatafi de la care afla si pe care ii invata cum pot fi furati stapanii. Sprijinit de Tuzluc, ce se bucura de o mare influenta la curtea lui Caragea Voda, Dinu ocupa functii din ce in ce mai inalte si, profitand de ele si luand mita se imbogateste rapid. In acelasi timp, el si ibovnica postelnicului isi continua planul si dupa ce Paturica fura din administratia mosiilor, din hrana vitelor, din leafa tiganilor, intretinerea caselor, si cumpara toate mosiile stapanului in urma unor licitatii, Chera Duduca obtine de la Tuzuc bijuterii si haine pe care apoi le vinde si Costea Chiorul ii imprumuta fanariotului bani cu dobanda
inzecita, Andronache Tuzluc ramane complet sarac, iar Dinu si Duduca
se hotarasc sa se casatoreasca. Punctul culminant, care coincide cu capitolele 21: ,,O scena dramatica" si 26: ,,Blestemul parintesc", este reprezentat de momentul in care, ruinat complet, Andronache Tuzluc isi pierde mintile si de faptul ca, ajuns mare stolnic, Dinu Paturica isi alunga tatal ce venise sa il vada, fapt datorita caruia acesta din urma il blesteama sa ajunga mai rau decat era inainte.
In cadrul deznodamantului, cuprins in ultimele cinci capitole ale romanului, in timpul revolutiei lui Tudor Vladimirescu, Paturica urzeste intrigi si il vinde pe Tudor, primind ca rasplata de la noul domnitor, Alexandru Ipsilant, ispravnicia a doua judete. Totusi, in urma revolutiei, domnitorii fanarioti sunt inlocuiti cu domni pamanteni si primul dintre acestia, Grigore Ghica, datorita numeroaselor plangeri primite de la taranii jefuiti de Paturica, il trimite pe acesta la ocna, unde, dupa sapte luni de chinuri, moare. Exista insa si un al doilea deznodamant, reprezentat de "Epilog' si care consta in intalnirea intr-o piata, in care era tinut de urechi Chir Costea Chiorul, a cortegiilor funerare ale lui Dinu Paturica si Andronache Tuzluc.
Cel de-al doilea parametru pe care este construit personajul vizeaza referentul uman, adica "persoana', fiinta pe care o imagineaza. Din acest punct de vedere, sunt doua fatete care il intregesc: portetul fizic si portretul moral. Prosopografia personajului principal al acestui roman este extrem de elaborata, fiind realizata prin caracterizare directa din asertiunile naratorului, avand la baza tehnica interpretarii fiziognomonice ,un June de 22 de ani, scurt la statura, cu fata oachesa, ochi negri(), un nas drept() ,imbracat cu un anteriu de samalagea rupt in spate, cu picioarele goale bagate in niste iminei de saftain, care fusesera odata rosii, dar isi pierdusera coloarea din cauza vechimei'. Cel mai bine individualizat este insa portretul moral al personajului care se intregeste atat pe baza caracterizarii directe din asertiunile naratorului- "ochi negri plini de viclenie', "un nas drept si cu varful cam ridicat in sus, ce indica ambitiunea si mandria grosolana', "ambitiosul nostru ciocoi', " sarpe veninat', din asertiunile altor personaje: "fatarnic si un siret de frunte', "nelegiuit ispravnic', "nemilostiv si hrapitor', cat si pe baza autocaracterizarii din propriile
marturisiri: "curagiu si rabdare, prefacatorie si iuschiuzarlac', "mie imi trebuiesc carti care sa-mi subtieze mintea". De asemenea, personajul principal este caracterizat si datorita numelui sau, care sugereaza prin signaletica diminutivului "Paturica', ceva examotat, anticipand ipocrizia si duplicitatea lui.
Caracterizarea indirecta: din gandurile, verbele sau faptele personajului evidentiaza , de asemenea, trasaturile sale morale. Principala sa trasatura de caracter este ambitia nemarginita, "Quo non ascendam?', fiind deviza in slujba careia isi pune rabdarea de a suferi orice, singura sa dorinta fiind ascensiunea pe scara sociala. Fiind oportunist, ipocrit si lingusitor, el se inchina oricui poate sa-i inlesneasca aceasta ascensiune si, astfel, desi la inceput il sustine pe Tudor Vladimirescu nu ezita sa-l tradeze datorita faptului ca Alexandru Ipsilanti promisese ispravnicia a doua judete. Stiind sa profite de faptul ca Andronache Tuzluc se bucura de o mare incredere la curtea lui Caragea Voda si fiind corupt, el se imbogateste rapid datoria luarii de mita si santajurilor. Odata ajuns in varful scarii sociale, dand dovada de nerecunostinta, lui Dinu Paturica nu ii mai pasa de cei ce l-au ajutat si de aceea nu ezita sa-l jefuiasca pana la ultimul ban pe Andronache Tuzluc si sa-l alunge ca pe un cersetor pe propriul sau tata. In relatiile sale cu cei din jur, Paturica se comporta ca un adevarat maestru al disimularii, ascunzandu-si cu o extraordinara stapanire de sine adevaratele sale intentii si reusind astfel sa se faca iubit si pretuit de cei din preajma sa. Spre deosebire de postelnicul Tuzluc ce era robit complet senzualitatii Cherei Duduca, fiind lipsit de orice principiu moral si incapabil de sentimente profunde, personajul principal isi domina simturile si, chiar insurandu-se cu ibovnica lui Andronache, el intelege doar sa castige mai departe din aceasta asociatie, largindu-si si consolidandu-si relatiile sociale prin mijlocirea farmecelor ei. Dar fiind lipsit de scrupule, lui nu ii pasa de ceea ce face sotia sa si nici de taranii pe care ii jefuieste sau de blestemul tatalui sau, continuand sa se bucure din plin de viata pe care o duce.
Dar Dinu Paturica isi pune aceste trasaturi aparent positive in slujba raului, totul pentru a-si inlesni ascensiunea. Astfel, cu toate ca este inteligent si iubitor a se instrui, el invata greceste si slavoneste
doar pentru a citi in original toate acele carti care ii vor folosi pentru a-si perfectiona arta prefacatoriei. De asemenea, cu rabdare de fier si multa perseverenta, el a indurat, toate pentru ca apoi, cu o inventivitate iesita din comun sa nascoceasca noi planuri pentru a-l jefui pe Tuzluc si a obtine noi ranguri si averi, astfel, Dinu Paturica se demonstreaza a fi tipul de om arivist, lipsit de scrupule, pentru a avea cat mai multa avere.
Personajul principal al acestui roman nu este individualizat, insa numai datorita intamplarilor prin care trece si conexiunilor in care este angrenat ci si datorita infrastructurii narative, tehnicile si procedeele uzitate vizandu-l uneori aproape exclusiv. Astfel, tehnica dominanta uzitata in subtext este cea a basoreliefului, personajul iesind in evidenta datorita diegezei si celorlalte personaje cu care intra in relatie. Alte tehnici narative uzitate sunt si a interpretarii fiziognomonice, care sta la baza realizarii portretului fizic al lui Dinu Paturica, tehnica contrapunctului si "mise en abame', o forma incipienta a descrierii este tehnica balzaciana si a detaliului, folosite in descrierea camerei si vestimentatiei personajului principal, fiind evidentiata astfel starea materiala precara pe care o avea la inceput si intertextualitatea, un procedeu modern in raport cu epoca, validat de insertia in discursul narativ a scrisorilor lui Dinu si Ghinea Paturica. Se remarca faptul ca perspectiva narativa din acest roman este cea heterodiegetica, deoarece intamplarile sunt narate la persoana a treia, focalizarea este neutra-zero, echivalenta cu viziunea "din spate', fiindca naratorul stie mai multe decat personajele, iar tiparul narativ fiind obiectiv si cunoscand deznodamantul romanului, existand insa si unele abateri de la obiectivitate cand, de cele mai multe ori rabuvneste in subtext indignarea autorului fata de exploaterea taranilor si de constrangerile si torturile la care erau supusi in urma regimului de jaf al administratiei lui Dinu Paturica. Naratorul din aceasta opera este heterodiegetic, deoarece relateaza la persoana a treia, extradiegetic, nefiind implicat in actiune ca personaj, neexprimat, tradat fiindca afirma ca el povesteste, omniscient, avand o viziune de ansamblu asupra universului fictional si creditabil, deoarece livreaza toate informatiile pe care le detine, singura exceptie fiind atunci cand, pentu a intretine
suspansul si tensiunea epica, naratorul nu da nicio mentiune referitoare la discutia lui Caragea cu Andronache Tuzluc, iar raportul timp diegetic-timpul povestirii este de anterioritate, evenimentele fiind narate dupa ce au avut loc.
Reprezentand o adevarata
fanariota, aceasta opera literara este si un roman arhivistic, cu caracter de documentar, conferit de anumite capitole monografice, in care naratorul realizeaza digresiuni calificate pe diverse teme, cum ar fi muzica si dansul din timpul domniei lui Caragea Voda, de prezentare a aspectelor de viata privata, precum petrecerile date de Andronache Tuzluc si Dinu Paturica de Sfantul Andrei si de insertia unor acte ca "foaia de socoteala 'a curtii marelui postelnic Andronache Tuzluc. Scriitor cu simt social dezvoltat, Nicolae Filimon a realizat o opera de o constructie arhitectonica impresionanta, in care figurile eroilor sunt bine individualizate, tipic conturate, iar stilul supravegheat. Astfel, in naratiune povestitorul se dovedeste a fi permanent un comentator, un mare scenarist si artist decorator, iar ca scriitor descriptiv, este un vizual caruia nu ii scapa niciun element fiziognomonic, vestimentar, de mobilier sau de arhitectura. La nivel stilistic, se remarca ocurenta deosebita a personificarilor "plansul crocodilului', comparatiilor "gelos ca un turc' si a aluziei, dar si digresiuni mitologice, drept pretexte de eruditie clasicista. Pentru a mari forta de persuasiune a unei constatari, naratorul insereaza o serie de elemente de paremiologie, scriitorul fiind un mare amator de proverbe si zicatori: "Paza buna trece primejdia rea', ,,Picatura gaureste piatra'. De asemenea, naratorul isi face adeseori simtita prezenta prin abateri de la obiectivitate, mentionand intentiile sale narative si stabilind astfel o legatura permanenta cu naratorul, verbele si pronumele la persoana intai: "noastra', "sa spunem', "sa lasam', ,,sa facem' fiind la plural, fapt ce face ca cititorul sa se simta partas la actul creatiei. La nivel lexical, se observa imbinarea numarului mare de neologisme: "minut', "inima', "amor' cu arhaisme ,,ispravnic', "caimacam', "somes', "cabemgiu', "spatar' si cu regionalisme si forme lexicale populare: "sgomot', "mahinaliceste', "scutelnici', "desagi', "ciocoiu'. Culoarea locala a epocii fanariote este obtinuta si printr-un numar mare de turcisme si
grecisme: ,,bei-mu', "imamele', "iuskiuzarlac', "kisele', "marafeturile', "temenele'.
Un alt element de noutate pe care il aduce Filimon si care va fi pastrat ca tehnica de individualizare si de catre cei cel vor urma este onomastica,numele personajelor fiind deosebit de suggestive: Dinu Paturica, Chera Duduca, Andronache Tuzluc, Neagu Rupe-Piele, Ciolanescu Gheorghe si Maria. Se remarca si ca particularitate a modului de a povesti al autorului imbinarea armonioasa in finalul primului capitol al stilului direct, cu cel indirect, dar si cu stilul indirect liber pentru a insera gandurile lui Dinu Paturica.
Fiind un roman de moravuri ce asimileaza elemente romantice si concepte clasice, integrat realismului a reusit sa impuna in literatura romana unul dintre cele mai convingatoare personaje ale romanului "Ciocoi vechi si noi' scris de Nicolae Filimon, Dinu Paturica reprezinta capul de serie in galeria arhivistilor din literatura romana, fiind urmat de Tanase Scatiu din romanul omonim, dar si din "Viata la tara' a lui Duliu Zamfirescu, Stanica Ratiu din "Enigma Otiliei' de G.Calinescu si de Lica Trubadurul din romanul "Concert de muzica de Bach' de Hortensia Papadat-Bengescu, Gore Pargu din "Craii de Curtea Veche' de Mateiu I.Caragiale.
|
