Comenteazã douã modalitãti specifice de caracterizare a personajului dramatic, prin referire la un text literar studiat.
O scrisoare pierdutã, de I.L. Caragiale
La Caragiale, în O scrisoare pierdutã, întâlnim fr 424k1018e ecvent ca modalitãti de caracterizare preferate de
autor urmãtoarele procedee fundamentale, toate indirecte:
1.prin limbaj
2.prin nume.
Prin limbaj:
- Zaharia Trahanache are ticuri verbale, precum «aveti putinticã rãbdare», ceea ce denotã o gândire
platã si o anumitã inertie a personajului.
- Dandanache e peltic, defect de vorbire care nu se potriveste cu statutul lui social: «Asa e,
puicusorule, c-am întors-o cu politica?»
- Pristanda foloseste frecvent termeni populari, mai ales regionalismele, iar neologismele le
deformeazã, trãdându-si incultura si lipsa de instructie: bampir, famelie, catrindalã, renumeratie.
Ticul sãu verbal produce asociatii comice: curat murdar, curat condei, curat constitutional.
Prin nume:
- Zaharia Trahanache - numele lui sugereazã zahariseala si capacitatea de a se modela usor, dupã
ordinele superiorilor: Trahanaua e o cocã moale.
- Nae Catavencu - demagogia personajului, principala sa caracteristicã, este sugeratã prin numele
de Catavencu, nume ce trimite la catã - persoanã care vorbeste mult.
- Farfurdi si Brânzovenescu - numele lor au «rezonante culinare» si sunt derivate cu sufixe
onomastice grecesti si românesti, amestecul clientelei politice a vremii, care se bucura de aceleasi
avantaje constitutionale.
Pristanda - numele personajului este luat de la un joc moldovenesc în care se bate pasul într-o parte
si-n alta fãrã sã se porneascã niciunde, arãtând siretenia lui, ce simte cã adversarul de azi poate fi
prefectul de mâine.
|
