Comenteaza doua modalitati specifice de caracterizare a personajului dramatic, prin referire la un text literar studiat.
Caragiale se individualizeaza în literatura româna prin maiestria cu care îsi creioneaza personajele. Principalele mijloace artistice de caracterizare a personajelor sunt sursele comicului, foarte variate si sugestive în conturarea trasatu 22522s1822w rilor. O alta modalitate aparte de caracterizare a personajelor o constituie referirile lui Caragiale, cuprinse în didascalii, ca indicatii scenice prin care autorul îsi "misca" personajele, le da viata.
Principala modalitate de caracterizare a personajelor si de construire a situatiilor în care sunt puse îl constituie comicul, care se deosebeste de umor prin satira virulenta care are ca scop stigmatizarea si îndreptarea trasatu 22522s1822w rilor negative ale societatii sau ale oamenilor. Principalele surse ale comicului în opera "O scrisoare pierduta" sunt:
Comicul de caracter contureaza personaje ridicole prin trasaturi negative, tare morale, stârnind râsul cu scop moralizator. I.L. Caragiale creeaza tipologii de personaje, dominate de trasaturi morale negative:
tipul încornoratului este ilustrat de Zaharia Trahanache
tipul cochetei adulterine este încarnat de Zoe
tipul parvenitului si al demagogului este întruchipat de Nae Catavencu
tipul prostului de Farfuridi si Brânzovenescu
tipul servilului incult de Ghita Pristanda
Agamemnon Dandanache acumuleaza toate trasaturile negative ale celorlalte personaje: parvenitismul, demagogia, prostia, incultura, perfidia, ramolismentul.
Comicul de nume are menirea de a sugera o trasatura dominanta de personalitate, sau chiar un întreg caracter.
Zaharia Trahanache ("trahana" înseamna "coca moale") este usor modelat de superiorii sai;
Ghita Pristanda (pristandaua e un joc popular, ce se danseaza dupa reguli prestabilite, într-o parte si în alta, conform strigaturilor si comenzilor unui conducator de joc) e servil si umil fata de sefi;
Nae Catavencu (cataveica = haina cu doua fete; cata = mahalagioaica) este ipocrit si demagog;
Farfuridi si Brânzovenescu alcatuiesc un cuplu de imbecilitate, dependenti unul de altul, fiindu-si numai unul altuia de folos;
Agamemnon Dandanache (dandana = încurcatura, belea, bucluc) construieste o adevarata strategie a santajului, creând o multime de încurcaturi;
Comicul de limbaj este o modalitate de a scoate în evidenta incultura si incoerenta personajelor. El se defineste prin câteva particularitati, si anume: greselile de vocabular produse din cauza deformarii cuvintelor, mai ales a neologismelor, fie din lipsa de instructie, fie din mimetism, încalcarea regulilor gramaticii si logicii, repetitia obsedanta a unor cuvinte sau sintagme, neconcordanta stilurilor, confuzii ale unor dictoane celebre sau folosirea nepotrivita a altora.
Comicul de situatie reiese din împrejurarile cele mai surprinzatoare în care sunt puse personajele, provocate de coincidente, de încurcaturi, confuzii si situatii echivoce. Situatiile în care sunt puse personajele aduc la suprafata trasaturile negative ale acestora: perfidia Zoei, ipocrizia lui Catavencu, servilismul lui Pristanda, ramolismentul lui Trahanache etc.
O alta modalitate aparte de caracterizare a personajelor o con constituie referirile lui Caragiale, cuprinse în didascalii, ca indicatii scenice prin care autorul îsi "misca" personajele, le da viata. Didascaliile sunt, la Caragiale, adevarate fise de caracterizare directa:
Pristanda: "schimbând deodata tonul, umil si naiv"
Trahanache: "placid"
Zoe: "începând sa se jeleasca si cazându-i lesinata în brate", "zdrobita"
Dandanache: "vorbeste peltic si sâsâit", "Dandanache face gestul cu clopoteii"
Farfuridi: "asuda, bea si se sterge mereu cu basmaua"
|
