Comenteaza doua modalitati specifice de caracterizare a personajului dramatic, prin referire la un text literar studiat.
Caragiale se individualizeaza īn literatura romāna prin maiestria cu care īsi creioneaza personajele. Principalele mijloace artistice de caracterizare a personajelor sunt sursele comicului, foarte variate si sugestive īn conturarea trasatu 22522s1822w rilor. O alta modalitate aparte de caracterizare a personajelor o constituie referirile lui Caragiale, cuprinse īn didascalii, ca indicatii scenice prin care autorul īsi "misca" personajele, le da viata.
Principala modalitate de caracterizare a personajelor si de construire a situatiilor īn care sunt puse īl constituie comicul, care se deosebeste de umor prin satira virulenta care are ca scop stigmatizarea si īndreptarea trasatu 22522s1822w rilor negative ale societatii sau ale oamenilor. Principalele surse ale comicului īn opera "O scrisoare pierduta" sunt:
Comicul de caracter contureaza personaje ridicole prin trasaturi negative, tare morale, stārnind rāsul cu scop moralizator. I.L. Caragiale creeaza tipologii de personaje, dominate de trasaturi morale negative:
tipul īncornoratului este ilustrat de Zaharia Trahanache
tipul cochetei adulterine este īncarnat de Zoe
tipul parvenitului si al demagogului este īntruchipat de Nae Catavencu
tipul prostului de Farfuridi si Brānzovenescu
tipul servilului incult de Ghita Pristanda
Agamemnon Dandanache acumuleaza toate trasaturile negative ale celorlalte personaje: parvenitismul, demagogia, prostia, incultura, perfidia, ramolismentul.
Comicul de nume are menirea de a sugera o trasatura dominanta de personalitate, sau chiar un īntreg caracter.
Zaharia Trahanache ("trahana" īnseamna "coca moale") este usor modelat de superiorii sai;
Ghita Pristanda (pristandaua e un joc popular, ce se danseaza dupa reguli prestabilite, īntr-o parte si īn alta, conform strigaturilor si comenzilor unui conducator de joc) e servil si umil fata de sefi;
Nae Catavencu (cataveica = haina cu doua fete; cata = mahalagioaica) este ipocrit si demagog;
Farfuridi si Brānzovenescu alcatuiesc un cuplu de imbecilitate, dependenti unul de altul, fiindu-si numai unul altuia de folos;
Agamemnon Dandanache (dandana = īncurcatura, belea, bucluc) construieste o adevarata strategie a santajului, creānd o multime de īncurcaturi;
Comicul de limbaj este o modalitate de a scoate īn evidenta incultura si incoerenta personajelor. El se defineste prin cāteva particularitati, si anume: greselile de vocabular produse din cauza deformarii cuvintelor, mai ales a neologismelor, fie din lipsa de instructie, fie din mimetism, īncalcarea regulilor gramaticii si logicii, repetitia obsedanta a unor cuvinte sau sintagme, neconcordanta stilurilor, confuzii ale unor dictoane celebre sau folosirea nepotrivita a altora.
Comicul de situatie reiese din īmprejurarile cele mai surprinzatoare īn care sunt puse personajele, provocate de coincidente, de īncurcaturi, confuzii si situatii echivoce. Situatiile īn care sunt puse personajele aduc la suprafata trasaturile negative ale acestora: perfidia Zoei, ipocrizia lui Catavencu, servilismul lui Pristanda, ramolismentul lui Trahanache etc.
O alta modalitate aparte de caracterizare a personajelor o con constituie referirile lui Caragiale, cuprinse īn didascalii, ca indicatii scenice prin care autorul īsi "misca" personajele, le da viata. Didascaliile sunt, la Caragiale, adevarate fise de caracterizare directa:
Pristanda: "schimbānd deodata tonul, umil si naiv"
Trahanache: "placid"
Zoe: "īncepānd sa se jeleasca si cazāndu-i lesinata īn brate", "zdrobita"
Dandanache: "vorbeste peltic si sāsāit", "Dandanache face gestul cu clopoteii"
Farfuridi: "asuda, bea si se sterge mereu cu basmaua"
|
