Comenteaza particularitatile de limbaj si de expresivitate (imaginar poetic, procedee artistice, elemente de versificatie) ale unui text poetic studiat, apartinand lui Mihai Eminescu

Comenteaza particularitatile de limbaj si de expresivitate (imaginar poetic, procedee artistice, elemente de versificatie) ale unui text poetic studiat, apartinând lui Mihai Eminescu.

Particularitati de limbaj si expresivitat 23523p1523x e în poezia "Floare albastra", de Mihai Eminescu:

Imaginar poetic:

Poezia "Floare albastra" are la baza motivul poetic al "florii albastre", întâlnit la romanticii europeni pentru a ilustra sentimentul de dragoste sau chipul iubitei, precum si tendinta de proiectare a iubirii la infinit.

Tema o constituie aspiratia poetului spre iubirea ideala, spre perfectiune, care nu se poate împlini, idee exprimata de ultimul vers al poeziei: "Totusi este trist în lume"

Ideea poetica exprima tristetea si nefericirea poetului pentru neputinta împlinirii cuplului iubirii.

Structura si semnificatii.

Poezia este alcatuita din patru secvente lirice, doua ilustrând monologul liric al iubitei, iar celelalte doua monologul lirico-filozofic al poetului.

Primele trei strofe exprima monologul iubitei, care începe prin situarea iubitului într-o lume superioara, o lume metafizica, semnificând un portret al omului de geniu. El mediteaza asupra unor idei superioare, iar iubita îl cheama în lumea reala, îndemnându-l sa abandoneze lumea ideatica si oferindu-i fericirea terestra.

Strofa a patra este monologul liric al poetului, în care se accentueaza superioritatea preocuparilor si a gândirii sale, prevestind finalul poeziei.

Urmatoarea secventa poetica, monologul liric al iubitei, începe printr-o chemare a iubitului în mijlocul naturii, ale carei elemente specific eminesciene - codrul, izvorul, vaile, stâncile, prapastiile - sunt în armonie desavârsita cu starile îndragostitilor. Jocul dragostei se constituie într-un adevarat ritual, arta iubirii este descrisa de fata prin gesturi tandre, mângâietoare, ademenitoare.

Ultimele doua strofe constituie monologul liric al poetului, încarcat de profunde idei filozofice. Moartea iubirii sugereaza neputinta împlinirii cuplului, întrucât cei doi apartin a doua lumi diferite. În penultimul vers, repetitia simbolului iubirii absolute, "floare albastra", semnifica tânguirea, tristetea si nefericirea poetului pentru imposibilitatea de a-si împlini idealul.

Procedee artistice:

• Domina timpul viitor al verbelor, care exprima trairile interioare ale unei iubiri perfect, care, daca s-ar împlini, fericirea ar fi deplina, de aceea ea este proiectata în viitor: "vom sedea", "mi-i spune", "mi-i tinea".
• Epitetul "dulce" surprinde prin inedit în comparatia "dulci ca florile ascunse" sau în metaforele: "dulce minune", "dulce netezindu-mi parul", "dulce floare".
• Epitete: "de-aur parul", "albastra, dulce floare"
• Comparatii: "Voi fi rosie ca marul", "Dulci ca florile ascunse"
• Personificari: "izvoare plâng în vale"
• Expresii populare: "de nu m-ai uita încalte", "nime-n lume n-a s-o stie"

Elemente de versificatie:

• Ritmul este trohaic.
• Masura versurilor este de 7-8 silabe.

Rima este îmbratisata.