Conceptul operational Curent literar. Simbolism.
Simbolismul este primul curent literar modernist, aparut în Franta, la sfârsitul secolului al XIX-lea, ca reactie împotriva parnasianismului si naturalismului. Acest nou curent impune în lirica alt tip de expresivitate, evitând sentimentalismul, patetismul si retorismul specifice romantismului si impunând o alta conceptie asupra liricii, mai moderna.
Cel care îi da numele curentului este scriitor 434l1111e ul francez Jean Moreas, într-un articol aparut în ziarul "Le Figaro". Reprezentantii de seama ai curentului simbolist în Franta sunt: Charles Baudelaire, Paul Verlaine, Stephane Mallarne
În România, simbolismul se manifesta aproape sincronic cu cel european (sf. sec. al XIX-lea), având ca teoretician pe Alexandru Macedonski. El scrie un articol intitulat "Poezia viitorului", aparut în revista proprie "Literatorul", prin care sustine necesitatea unei noi formule artistice. Astfel devine nu numai teoretician al curentului, dar mai târziu este chiar fondator de scoala simbolista. Totusi, nu reuseste sa se desprinda în totalitate de estetica romantica. Alaturi de alti reprezentanti ai curentului, precum Dimitrie Anghel, ion Minulescu sau stefan Petica, Macedonski ramâne în esenta un poet romantic cu elemente simboliste, unicul poet român cu adevarat simbolist fiind George Bacovia.
Poezia simbolista este exclusiv o poezie a sensibilitatii pure. De aceea obiectul operei simboliste îl constituie starile sufletesti nelamurite, confuze. Astfel de stari sufletesti caracteristice curentului sunt spleenul, oboseala psihica, disperarea, apasarea sufleteasca, nevroza. Cultivarea simbolului are, de asemenea , o importanta majora în cadrul acestui curent, raportul dintre universul interior al eului poetic si universul exterior nefiind exprimat, ci doar sugerat. Poezia la simbolisti nu trebuie "sa numeasca" obiectul, ci sa-l sugereze, sa-l evoce pentru a crea o stare sufleteasca. Sugestia este deci o cale de exprimare a corespondentelor, a legaturilor imperceptibile între elementele lumii înconjuratoare, cultivând senzatiile coloristice, auditive, olfactive sau uneori imagini complexe (sinestezie). Exemple pentru contopirea imaginilor amintite putem întâlni pe parcursul întregii creatii bacoviene: "E miros de cadavre, iubito" , "Carbonizat, amorul fumega /Parfum de pene arse, si ploua... /Negru, numai noian de negru..." (Negru).
O alta trasatura definitorie a poeziei simboliste consta prin cautarea muzicalitatii exterioare, obtinute nu numai prin ritmuri si rime perfecte, ci mai ales prin repetitia obsedanta a unor cuvinte sau versuri, a refrenurilor. La Bacovia întâlnim nu numai versuri refrene ("si ninge ca-ntr-un cimitir" - poezia Nevroza), ci uneori strofe întregi , repetate pentru amplificarea mesajului artistic ("si toamna si iarna/ Coboara amândoua,/si ploua, si ninge,/ si ninge si ploua). Instrumentele muzicale sau compozitiile muzicale au de asemenea rolul de a exprima o stare sufleteasca a creatiei. Totodata, pentru o muzicalitate interioara, dar si pentru a sugera sentimente intime, se foloseste versul liber, o noutate prozodica.
Printre temele favorite ale simbolistilor se enumara tema naturii, ca fiind un cadru dezolant, în care predomina anotimpurile dezagregarii. Ploaia, ninsoarea iernii si a toamnei produc o rezonanta în spiritul eului liric, aducând mereu melancolie, monotonie, nevroza ("si toamna, si iarna / Coboara-amândoua; / si ploua, si ninge / si ninge, si ploua." - Moina). La Bacovia toamna devine deci anotimpul mohorât al ploilor interminabile, al umezelii, pe când iarna este anotimp al frigului launtric al ninsorii si al cetii.
Tot de simbolism apartine tema orasului de provincie , al spatiului obsedante care produce sentimentul inadaptarii, al incapabilitatii de comunicare cu ceilalti; sau tema iubirii, iubirea fiind însa tratata într-o maniera total diferita fata de romantism. Creatia bacoviana are ca laitmotiv motivul mortii, al dorintei de evadare. "si-un frig ma cuprinde / Cu cei din morminte. / Un gând ma deprinde..." Obsesiei sfârsitului continuu adeseori i se adauga si un acut sentiment de nevroza. Totusi, moartea nu produce sentimente de frica sau de groaza, deoarece ea este considerata mai degraba o cale de evadare din spatiul sufocant al universului citadin.
În final, putem trage concluzia, ca simbolismul este un curent cultural care a avut influente determinante asupra evolutiei literaturii române, dându-ne mari personalitati literare, precum George Bacovia, poet care prin sistemul sau unic de simboluri îsi înscrie numele între creatorii de arta nemuritori.
|
