DIAFORĂ
= Termenul provine din gr. diaphora ,,deosebire, diversificare, diferenta". Figura de stil care consta īn repetarea unui cuvānt īntrebuintat, dāndu-i-se o s 646i88g emnificatie noua, īntr-un context adesea aforistic, precum īntr-o maxima din Cugetarile lui Pascal: "Le coeur a ses raisons, que la raison ne connaīt pas" (Sunt ratiuni ale inimii pe care ratiunea nu le cunoaste"), īntr-un vers al lui Malherbe: "Et rose, elle a vecu ce que vivent les roses" (si roza, a trait cāt traiesc rozele) (Consolation - Consolare) sau īntr-altul, de L. Blaga: "si-am ispasit cu suferinti - o mie. / Am ispasit / cu cāte-o bucurie" (Inscriptie acoperita cu muschi).
|
