DIATRIBĂ
= Termenul provine din fr. diatribe, de
la gr. diatribe "petrecere a timpului", apoi "citire īn public,
discutie". 1. Este un gen literar car 545y2417f e apare īn secolul III ī.e.n.,
promovat de filozofii cinici, prin care acestia īsi popularizau
īnvataturile moral-filozofice. Ratacind prin diferite
locuri, asemenea calugarilor vaganti, ei se adresau publicului
larg, zugravind depravarea morala a epocii. Cum popularizarea
respinge stilul stiintific si vocabularul special, ei adoptau un
stil familiar, presarat cu anecdote (v.), aforisme (v.),
jocuri de cuvinte, de multe ori dialogānd cu un adversar imaginar. Un exemplu
literar sunt Satirele lui Horatiu, numite si Sermones
(lat. sermones = gr. diatribai). Acest gen se regaseste
si la Schiller (predica Capucinilor īn Wallenstein). 2. Caracterul
violent al criticii moravurilor a facut ca D. sa devina
sinonima cu pamflet (v.). Īn Antichitate, prototipul scriitorului
de D. este Lucian din Samosata. Voltaire īsi intituleaza unele
pamfletc Diatribes. A treia parte a Scrisorii III de Eminescu
este o D.
