Daca Eminescu ar trai...
"Mana
doru-i tainic colo,inspre tine,
Ochiul imi sclipeste, genele-mi sunt pline,
Inima mi-e grea,
Astfel, totdeauna cand gandesc la tine,
Sufletul mi-apasa nouri de suspine,
("La
"Cum
mangaie dulce, alina usor
Speranta pe toti muritorii!
Tristeta, durere si lacrimi, amor
Azilul isi afla in sanu-i de dor
Si pier, cum de boare pier norii."
("Speranta"-1866 /23 septembrie)
"Dar asa ne e
destinul,
Vitreg prea adeseori
Unui lumea i-acordeaza,
Iar pe altul il boteaza
Cu-a lui roua de plansori."
("Misterele noptii"-1866, 16/28 octombrie)
"La voi cobor
acuma, voi suflete-amagite,
Si ca sa va ard fierea,o,suflete ametite,
Blestemul il invoc;
Blestemul mizantropic, cu vanata lui gheara,
Ca sa va scriu pe frunte, ca vita ce se-nfiara
Cu fierul ars in foc.
.......... ..... ...... ..............
Dar cel putin nu spuneti ca aveti simtaminte,
Ca-n veci nu se imbraca in vestede vesminte
Misteriul cel sant;
Caci vorba voastra suna ca plans la cununie,
Ca cobea ce ingana un cant de veselie,
Ca rasul la mormant."
("Junii corupti"-1870, 15 august)
"Ramaneti dar cu
bine, sante firi vizionare,
Ce faceati valul sa cante, ce puneati steaua sa zboare,
Ce creati o alta lume pe-asta lume de noroi;
Noi reducem tot la pravul azi in noi,mani in ruina,
Prosti si genii,mic si mare,sunet,sufleul,lumina-
Toate-s praf...Lumea-i cum este...si ca dansa suntem noi."
("Epigonii"-1870 august)
"Cand stii ca
visul acesta cu moarte se sfarseste,
Ca-n urma-ti raman toate astfel cum sunt,de dregi
Oricat ai drege-n lume atunci te oboseste
Eterna alergare...s-un gand te ademeneste;
Ca vis al mortii-eterne e viata lumii-ntregi."
("Imparat si proletar"-1874 decembrie)
"Astfel numai,
Parinte,eu pot sa iti multumesc
Ca tu mi-ai dat in lume norocul sa traiesc.
Sa cer a tale daruri,genunchi si frunte nu plec,
Spre ura si blestemuri as vrea sa te induplec,
Sa simt ca de suflarea-ti suflarea mea se curma
Si-n stingerea eterna dispar fara de urma!"
("Rugaciunea unui dac"-1879 septembrie)
"Cu mane zilele-ti adaogi;
Cu ieri viata ta o scazi
Si ai cu toate astea in fata
De-a pururi ziua cea de azi."
("Cu mane zilele-ti adaogi"-1883, decembrie)
|
