Dimensiunea transcendenta īn opera lui I. L. Caragiale
verticala sacrului. Plasat īntr-o l0ume nu de putine ori decentrata, careia trebuia sa-i stabileasca moduri de functionare si chiar reguli ontologice, este absolut explicabila nazuinta lui Caragiale de a privi, uneori, īn sus, de a depasi - fie si momentan - constrāngerile unor versiuni existentiale periferice, pe care, totusi, nu le-a abandonat niciodata.
|
