ENUMERAŢIE
= Termenul provine din fr. énmération, lat.
enumeratio. 1. Ca termen retoric, desemneaza o reamintire, o
recapitulare a principalelor argumente, înainte de peroratie (v.),
recapitulare a carei forta sta, conform conceptiei
celor vechi, în sobrietatea expresiei. Pentru câstigarea
bunavointei finale si a asentimentului auditorului, oratorul
trebuie sa redea cât mai captivant temeiurile demonstratiei, pe care
le concentreaza acum, reamintindu-le. Necesitatile conciziei duc
la utilizarea stilului nominal, frecvent în naratiunea epica. 2.
Figura de stil care consta în însirarea unor argumente, fapte
etc. privitoare la aceeasi tema. Utilizata cu precadere în
proza, se întâlneste si în poezia lirica: "Ia, eu fac ce
fac de mult, / Iarna viscolul ascult, / Crengile-mi rupându-le, /
Apele-astupându-le..." (Eminescu, Revedere). Observam
utilizarea E. ca procedeu stilistic la unii scriitori moderni ca Jules
Romains, Robert Pinget (prozator apartinând "noului roman" francez)
si altii.
