EPIFORĂ
= Termenul provine de la lat., gr. epiphora "actiune de a duce dincolo, adaus". Defineste repetarea unui cuvān 23323h71x t sau grup de cuvinte īn pozitie finala, de tipul: "stie totul, poate totul". Antonim: anafora (v.). O celebra E. este aceasta repetitie retorica (triadica) din cuvāntarea lui Cicero Pro Roscio Amerino (74): "Cui dedit? Per quem dedit? Quantum dedit?" (Cui a dat? prin cine a dat? cāt a dat?). Refrenul (v.) este o forma de E. Un exemplu īl constituie si urmatoarele versuri ale lui Bacovia: "Ajunge sa-nteleg... / Plecata esti pe veci! / si dac-atāt a fost... / S-astept īn umbre reci / Ajunge sa-nteleg... / Plecata esti pe veci". (Din lira).
|
