EPILOG
= Termenul provine din fr. épilogue,
lat. lit. epilogus, gr. epilogos "concluzie". 1. În Antichitate
însemna scurta alocutiune în versuri pe care autorul operei dramatice
sau un actor o adr 444u209e esau publicului, spre a-i cere indulgenta si a-i
aduce multumiri la sfârsitul reprezentatiei. E. se
termina cu o formula invariabila, ca aceasta: "Vos valete et
plaudite, cives" (Fiti sanatosi, si aplaudati,
cetateni). E. teatral putea sa consiste si din
câteva consideratii asupra subiectului (v.) piesei si asupra
impresiilor pe care le-ar fi putut lasa spectatorului. 2. Ca termen
retoric (în lat, conclusio), desemna partea finala a discursului
(v.), în care oratorul rezuma argumentarea si încerca sa
câstige bunavointa publicului. 3. În acceptia mai
noua, E. este un fel de concluzie, de rezumat al operei, dar mai
ales o exprimare succinta a faptelor ce urmeaza actiunii
(v.), menite sa duca desfasurarea epica pâna la
ultimele ei consecinte. Ex.: E. celebru al romanului Razboi
si pace de Lev Tolstoi, cel al romanului La Medeleni de Ionel
Teodoreanu sau al poemului 1907 de T. Arghezi.
