ESTETICA EXPRESIONISMULUI
Īn Capitolul I am īncercat sa creionam o estetica a expresionismului german, asa cum s-a manifestat aceasta ampla miscare spirituala īn Germania īntre cele doua razboaie mondiale, cu 616l114g programele-manifest, revistele, secesiunile, teoreticienii, filozofii, poetii, scriitorii si artistii care s-au constituit īn cei mai de seama reprezentanti ai sai. Am aratat care este dificultatea resimtita de catre toti cercetatorii fenomenului de a da o definitie unica acestei ample manifestari spirituale, dificultatea de a aproxima o paradigma, un model abstract al expresionismului care sa sublinieze diferentele acestuia fata de curentele pe care le continua si felul īn care se diferentiaza, totusi, de acestea, sau de cele contemporane lui: simbolism, neoromantism, dadaism, supra - realism, futurism, cubism, fovism, etc.
Am aratat ca expresionismul a fost resimtit, mai ales ca o reactie īmpotriva impresionismului, naturalismului si realismului, ca anul sau de nastere este considerat, aproape cvasi-unanim, a fi anul 1910, iar cauzele social-istorice care au dus la aparitia expresionismului īn Germania wilhemiana ramān "crizele", "spaimele" "viziunile", "idealurile" si "luptele" tinerei generatii de creatori germani din acea epoca de īnceput de secol.
Am pus īn paralel cele doua directii importante care sunt identificate īn modul de manifestare a artistilor si esteticienilor expresionistii: una īn care se regasesc "vizionarii amurgului" de tipul Jakob von Hoddis, Georg Trakl, Alfred Lichtenstein, Georg Heym, etc. si cealalta cu expresionistii pacifisti-umanitaristi sau activisti unde-i putem cita pe un Franz Werfel, Kurt Heynicke, Ernst Toller, Yvan Goll, Paul Zech, Johannes R. Becher, etc.
Am evidentiat si influentele pe care expresionismul īnsusi le-a avut de primit din partea culturii si artei universale, cu deosebire a celei franceze (Baudelaire, Verlaine, Rimbaud, Maeterlinck, Verhaeren, etc), dar si engleze (Francis Jammes), italiene(Marinetti), ruse (Alexandr Tairov, Vsevolod Meyerhold, Dostoievski) sau transoceanice (prin Walt Whitman, autorul Firelor de iarba, de exemplu).
Am recurs la exemplificarea esteticii expresioniste asa cum decurge ea din luarile de cuvānt ale unor artisti germani, dar si ale celor mai importanti teoreticieni si filozofi, germani sau straini precum: Franz Werfel, Pual Kirchener, Kurt Pinthus, Fritz Martini, Georg Lukacs, Walter Muschg, Paul Hatvani, dar si romānii. Lucian Blaga, Tudor Vianu, Mihail Ralea, Ion Sān-Giorgiu, etc. Am mentionat si legaturile expresionismului cu filozofia prin: Nietzsche, Freud, Bergson, Kierkegaard, Husserl, Simmel, Spengler, Worringer, Miguel de Unamuno, Eugenio d Ors, Jose Ortega Y Gasset, Ludwig Klages, etc.
Am subliniat si faptul ca noi ne situam de partea celor care considera ca, totusi, expresionismul este o permanenta a artei, ca el s-a manifestat si continua sa se manifeste, īnca, pregnant, ca un fenomen al creatiei īn lucrare, izvorāt dintr-o constanta a sufletului uman. si credem ca au dreptate cei care sustin ca expresionismul este si va fi o permanenta a aspiratiei omului creator catre dezmarginire, catre gasirea sufletului lucrurilor, a esentei acestora si prin aceasta o īncercare continua de patrundere si transcendere īnspre esenta universului īn reprezentarile sale absolute.
Ne-am īnsusit cu deplina acceptie decalogul esteticii expresionismului, alcatuit de catre o tānara profesoara din Oradea, Denisa Igna, care a sustinut, nu de mult timp, o interesanta teza de doctorat intitulata: Receptarea liricii expresioniste germane īn Romānia.
Conform acestui decalog ar putea fi identificate cel putin zece trasaturi esentiale ale esteticii expresionismului, care ar fi necesare pentru o abordare metodica a acestei complexe si greu de definit miscari spirituale, cu punct de plecare īn Germania interbelica, dar cu ecouri īn toate marile literaturi ale lumii. Acest decalog l-am citat īn cuprinsul acestui capitol, ca pe o chintesenta a esteticii expresionismului.
|
