ESTETICA EXPRESIONISMULUI
În Capitolul I am încercat sa creionam o estetica a expresionismului german, asa cum s-a manifestat aceasta ampla miscare spirituala în Germania între cele doua razboaie mondiale, cu 616l114g programele-manifest, revistele, secesiunile, teoreticienii, filozofii, poetii, scriitorii si artistii care s-au constituit în cei mai de seama reprezentanti ai sai. Am aratat care este dificultatea resimtita de catre toti cercetatorii fenomenului de a da o definitie unica acestei ample manifestari spirituale, dificultatea de a aproxima o paradigma, un model abstract al expresionismului care sa sublinieze diferentele acestuia fata de curentele pe care le continua si felul în care se diferentiaza, totusi, de acestea, sau de cele contemporane lui: simbolism, neoromantism, dadaism, supra - realism, futurism, cubism, fovism, etc.
Am aratat ca expresionismul a fost resimtit, mai ales ca o reactie împotriva impresionismului, naturalismului si realismului, ca anul sau de nastere este considerat, aproape cvasi-unanim, a fi anul 1910, iar cauzele social-istorice care au dus la aparitia expresionismului în Germania wilhemiana ramân "crizele", "spaimele" "viziunile", "idealurile" si "luptele" tinerei generatii de creatori germani din acea epoca de început de secol.
Am pus în paralel cele doua directii importante care sunt identificate în modul de manifestare a artistilor si esteticienilor expresionistii: una în care se regasesc "vizionarii amurgului" de tipul Jakob von Hoddis, Georg Trakl, Alfred Lichtenstein, Georg Heym, etc. si cealalta cu expresionistii pacifisti-umanitaristi sau activisti unde-i putem cita pe un Franz Werfel, Kurt Heynicke, Ernst Toller, Yvan Goll, Paul Zech, Johannes R. Becher, etc.
Am evidentiat si influentele pe care expresionismul însusi le-a avut de primit din partea culturii si artei universale, cu deosebire a celei franceze (Baudelaire, Verlaine, Rimbaud, Maeterlinck, Verhaeren, etc), dar si engleze (Francis Jammes), italiene(Marinetti), ruse (Alexandr Tairov, Vsevolod Meyerhold, Dostoievski) sau transoceanice (prin Walt Whitman, autorul Firelor de iarba, de exemplu).
Am recurs la exemplificarea esteticii expresioniste asa cum decurge ea din luarile de cuvânt ale unor artisti germani, dar si ale celor mai importanti teoreticieni si filozofi, germani sau straini precum: Franz Werfel, Pual Kirchener, Kurt Pinthus, Fritz Martini, Georg Lukacs, Walter Muschg, Paul Hatvani, dar si românii. Lucian Blaga, Tudor Vianu, Mihail Ralea, Ion Sân-Giorgiu, etc. Am mentionat si legaturile expresionismului cu filozofia prin: Nietzsche, Freud, Bergson, Kierkegaard, Husserl, Simmel, Spengler, Worringer, Miguel de Unamuno, Eugenio d Ors, Jose Ortega Y Gasset, Ludwig Klages, etc.
Am subliniat si faptul ca noi ne situam de partea celor care considera ca, totusi, expresionismul este o permanenta a artei, ca el s-a manifestat si continua sa se manifeste, înca, pregnant, ca un fenomen al creatiei în lucrare, izvorât dintr-o constanta a sufletului uman. si credem ca au dreptate cei care sustin ca expresionismul este si va fi o permanenta a aspiratiei omului creator catre dezmarginire, catre gasirea sufletului lucrurilor, a esentei acestora si prin aceasta o încercare continua de patrundere si transcendere înspre esenta universului în reprezentarile sale absolute.
Ne-am însusit cu deplina acceptie decalogul esteticii expresionismului, alcatuit de catre o tânara profesoara din Oradea, Denisa Igna, care a sustinut, nu de mult timp, o interesanta teza de doctorat intitulata: Receptarea liricii expresioniste germane în România.
Conform acestui decalog ar putea fi identificate cel putin zece trasaturi esentiale ale esteticii expresionismului, care ar fi necesare pentru o abordare metodica a acestei complexe si greu de definit miscari spirituale, cu punct de plecare în Germania interbelica, dar cu ecouri în toate marile literaturi ale lumii. Acest decalog l-am citat în cuprinsul acestui capitol, ca pe o chintesenta a esteticii expresionismului.
|
