EXORDIU
= Termen retoric provenind din lat. exordium,
care denumeste începutul unui discurs (v.) (pregatirea &# 959k104j 351;i
captarea bunavointei auditoriului). Mai este numit si proemium,
principium, în franceza prologue. Sfârsitul E.
trebuie sa fie în armonie cu începutul naratiei, însa deosebit
de aceasta printr-o trecere numita transitus. E. se
utilizeaza în functie de natura discursului si nu este
întotdeauna obligatoriu; el poate lipsi în genul demonstrativ (v. Retorica).
Cicero, în Catilinara I, începe discursul brusc, "ex abrupto",
fara sa recurga la E. În discurs mai poate fi
si un al doilea E., de obicei înaintea argumentatiei. Prin
extindere, sinonim cu introducere, prefata la o carte, la un articol
etc.
